Selecție de predici

(tipareste predicile)

 

Duminica a XV-a de peste an
Anul A (B, C)

Lecturi:
Isaia 55,10-11
Romani 8,18-23
Matei 13,1-23

Matei 13,1-23

În ziua aceea Isus a ieșit din casă și s-a așezat pe malul lacului. În jurul lui s-a adunat o mulțime așa de mare de oameni, încât el s-a urcat și s-a așezat în barcă iar mulțimea stătea pe mal. El le-a spus multe lucruri în parabole: “Iată, semănătorul a ieșit să semene. În timp ce semăna, o parte din semințe au căzut lângă drum, unde au venit păsările cerului și le-au mâncat. Altele au căzut pe pământ pietros, unde era numai puțin pământ; ele au încolțit îndată pentru că pământul nu era destul de adânc, dar când s-a ridicat soarele le-a dogorât și, pentru că nu aveau rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini iar spinii au crescut și le-au înăbușit. În sfârșit, altele au căzut în pământ bun și au dat roade, care o sută, care șaizeci, care treizeci. Cine are urechi să audă!” Ucenicii s-au apropiat de Isus și i-au spus: “Pentru ce le vorbești în parabole?” El le-a răspuns: “Pentru că vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele împărăției cerului, dar lor nu li s-a dat. Celui care are i se va mai da și-i va prisosi, dar celui care nu are și ceea ce are i se va lua. De aceea le vorbesc în parabole, pentru că, deși văd, nu văd, pentru că, deși aud, nu aud și nu înțeleg. Astfel se împlinește în ei profeția lui Isaia care zice: “Cu urechile veți auzi, dar nu veți înțelege; cu ochii veți privi, dar nu veți vedea. Acest popor și-a împietrit inima, și-a astupat urechile și-a acoperit ochii, pentru ca ochii lor să nu vadă, urechile lor să nu audă și inima lor să nu înțeleagă, ca nu cumva să se convertească și eu să-i vindec”. Dar fericiți sunteți voi, căci ochii voștri văd și urechile voastre aud. Căci vă spun adevărul: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți voi și n-au văzut, și să audă ce auziți voi și n-au auzit. Ascultați ce vrea să spună parabola semănătorului. Când cineva aude cuvintele împărăției fără să le înțeleagă, vine Cel Rău și răpește cea ce s-a semănat în inima lui; în cazul lui, sămânța a căzut lângă drum. Sămânța a căzut în pământ pietros la acela care aude cuvântul și-l primește îndată cu bucurie; dar în inima lui nu prinde rădăcini, căci el este nestatornic și, când este strâmtorat și prigonit din cauza cuvântului, îndată se poticnește și cade. Între spini sămânța a căzut la acela care, ce-i drept, aude cuvântul, dar apoi grijile acestei lumi și pofta de avere înăbușă cuvântul și-l împiedică să aducă roade. În pământ bun a căzut sămânța la acela care aude cuvântul și-l înțelege, apoi aduce roade, care o sută, care șaizeci, care treizeci”.

 

Cuvântul Domnului
         pr. Anton Dancă

Cuvântul Domnului
         pr. Anton Dancă

Duminica a XV-a de peste an
         pr. Anton Iștoc

Duminica a XV-a de peste an
         volum colectiv ITRC

Duminica a XV-a de peste an
         volum colectiv ITRC 2

Surprinși de cuvânt
         pr. Alessandro Pronzato

Duminica a XV-a (A)
         pr. Șerban Tarciziu

Ascultarea și înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu
         pr. Ernest Munachi Ezeogu

Afișează toate în aceeași pagină