Predici

Isus a ieşit din casă şi s-a aşezat pe malul lacului. În jurul lui s-a adunat o mulţime … mare de oameni… El le-a spus multe lucruri în parabole: “Semănătorul a ieşit să semene. În timp ce semăna, o parte din seminţe au căzut lângă drum, unde au venit păsările cerului şi le-au mâncat. Altele au căzut pe pământ pietros, unde era numai puţin pământ; ele au încolţit îndată pentru că pământul nu era destul de adânc, dar când s-a ridicat soarele le-a dogorât şi, pentru că nu aveau rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini iar spinii au crescut şi le-au înăbuşit. În sfârşit, altele au căzut în pământ bun şi au dat roade, care o sută, care şaizeci, care treizeci. Cine are urechi să audă!…” (Mt 13,1-23)

O bună parte din învăţătura lui, Isus şi-a transmis-o prin parabole, acele crâmpeie de viaţa cotidiană cu ajutorul cărora ilustra învăţături profunde referitoare la Împărăţia cerurilor. Sfântul evanghelist Matei a reunit o serie de parabole în capitolul 13, parabole pe care le vom medita în următoarele trei duminici.

În prima parabolă a capitolului Isus, deşi nu foloseşte sintagma Împărăţia cerurilor, se referă la modul în care ea se constituirea din cei care împlinesc programul de rodire a Cuvântului. Descriind ce se poate întâmpla cu seminţele pe care un semănător le împrăştie cu generozitate, Mântuitorul atrage atenţia asupra modului atât de variat în care este receptat şi pus în practică Cuvântul evanghelic. De altfel, în partea a doua a textului mateian propus pentru această duminică Isus explică în detaliu această varietate de recepţie şi de punere în aplicare a Cuvântului divin. Într-adevăr, ceea ce s-a semănat poate fi răpit de Cel rău, lepădat în timp de strâmtorare, înăbuşit de grijile acestei lumi şi de pofta de avere, sau poate fi făcut să rodească (dar şi aici rodirea nu este egală la toţi).

Prin această parabolă Isus arată că ştie deja ce se va întâmpla cu sămânţa bună pe care El o împrăştie în mulţimea adunată în jurul lui (v. 2), dar şi în cei care, de-a lungul timpului, se vor întâlni cu Cuvintele Împărăţiei cerurilor. În unii va rodi, iar în alţii nu…

Fraţilor, eu sunt convins că suferinţele timpului de faţă nu înseamnă nimic în comparaţie cu măreţia care va fi descoperită. Toate creaturile aşteaptă cu nerăbdare să vadă această descoperire a fiilor lui Dumnezeu. Toată făptura a fost supusă forţelor nimicitoarea… Cu toate acestea, ea şi-a păstrat speranţa de a fi eliberată de această sclavie… pentru a cunoaşte libertatea şi măreţia copiilor lui Dumnezeu… (Rm 8,18-23)

Desi cu alte cuvinte, apostolul Paul (Pavel) confirmă învăţătura Mântuitorului cu privire la chemarea tuturor oamenilor de a cunoaşte şi participa la libertatea şi măreţia copiilor lui Dumnezeu, a roditorilor Cuvântului (vezi textul evanghelic). În cazul de faţă, însă, copiii lui Dumnezeu au de înfruntat suferinţe adevărate şi mari care provin atât din persecuţii cât şi din asumarea responsabilităţilor zilnice (uneori atât de grele). Amintindu-le, totuşi, că toate suferinţele timpului de faţă sunt trecătoare, Apostolul îi încurajează pe destinatarii lui să fie perseverenţi, bine ştiind că şi celelalte creaturi aşteaptă cu nerăbdare să vadă această descoperire a fiilor lui Dumnezeu şi speră să fie eliberate de sclavia forţelor nimicitoare – ca şi cum eliberarea lor depinde de dobândirea libertăţii copiilor lui Dumnezeu.

pr. Şerban Tarciziu Ritul latin