Start > Ritul bizantin > Slujitorii răi pierd împărăția lui Dumnezeu

Slujitorii răi pierd împărăția lui Dumnezeu

18 October 2010
8,455 afișări

Autor: PF Daniel Ciobotea
Copyright: Ziarul Lumina
Duminica a XIII-a după Rusalii

Sfânta Evanghelie din Duminica a XIII-a după Rusalii este plină de înțelesuri duhovnicești care se referă atât la istoria mântuirii neamului omenesc, cât și la viața Bisericii. Parabola sau pilda pe care Mântuitorul Isus Hristos ne-o prezintă în Evanghelia acestei zile se referă la Legea Veche, la Vechiul Testament. Via pe care un stăpân o sădește, o împrejmuiește cu gard, o înzestrează cu un teasc și cu un turn de veghe și de apărare reprezintă lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, Stăpânul lumii, la care cheamă lucrători. Lucrătorii angajați ca să lucreze în vie sunt slujitorii Legii celei Vechi. Aceștia erau regi, arhierei sau mari preoți și învățători de Lege. Evanghelia ne mai spune că, după ce a sădit via, a împrejmuit-o, a săpat teasc în ea și a zidit turn, adică a lăsat via lucrătorilor într-o stare de organizare completă, stăpânul viei a plecat departe și a lăsat lucrători în vie să o păzească și să o cultive pentru a o face roditoare. Plecarea stăpânului departe are aici înțelesul duhovnicesc de libertate multă dăruită lucrătorilor.

Stăpânul nu a rămas lângă lucrători să-i supravegheze din aproape, ci îi supraveghea din depărtare, ca și când nu-i mai vedea. Prin aceasta Evanghelia ne arată cât de mult respectă Dumnezeu libertatea noastră de acțiune. El ne dăruiește libertate, ca noi în mod liber să împlinim voia Lui, să alegem între a fi credincioși și recunoscători sau a fi necredincioși și nerecunoscători. Să alegem între a fi lucrători cinstiți și buni, sau lucrători vicleni și răi. Aceasta este semnificația cuvintelor: “Iar el s-a dus departe” (Mt. 21, 33). Însă această libertate pe care stăpânul viei o acordă lucrătorilor viei nu este o indiferență din partea stăpânului viei; plecarea lui departe nu înseamnă nepăsare în privința modului cum este lucrată via și în privința timpului când ea trebuie să aducă roade. De aceea, stăpânul viei trimite, periodic, oameni ai săi ca să vadă cum lucrează lucrătorii din vie și dacă via este roditoare sau neroditoare. Plecarea departe mai are și înțelesul de îndelungă răbdare a lui Dumnezeu, Care nu pedepsește pe om imediat după ce a săvârșit păcatul, ci, prin diferite mijloace, voiește să-l întoarcă din calea păcatului, pe calea împlinirii poruncilor Sale. Evanghelia ne spune că toți cei trimiși de Dumnezeu ca să verifice lucrarea lucrătorilor din vie au fost bătuți sau chiar omorâți, “pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre” (Mt. 21, 35). După aceea, stăpânul viei a trimis și mai mulți oameni ai săi, dar toți au avut aceeași soartă, toți au îndurat același tratament ostil, umilitor și ucigaș din partea lucrătorilor viei. În cele din urmă, stăpânul viei a trimis pe însuși fiul său, ca să vadă cum se comportă și cum lucrează lucrătorii din vie. Dar acești lucrători vicleni și răi au zis: “Acesta este fiul, adică moștenitorul. Veniți să-l omorâm și să avem noi moștenirea lui. Și punând mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au ucis” (Mt. 21, 38-39). După ce a pronunțat aceste cuvinte, Mântuitorul Isus Hristos a întrebat pe arhiereii și fariseii care se aflau de față: “Ce va face stăpânul viei cu acești lucrători răi?” (Mt. 21, 40). Iar ei au răspuns: “Pe cei răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători care vor da roadele la timpul lor” (Mt. 21, 41). Atunci pentru a le arăta că lucrătorii răi sunt tocmai ei, arhiereii, fariseii și cărturarii, Mântuitorul Isus Hristos le-a zis acestora: “Împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va aduce roadele ei” (Mt. 21, 43).

Apoi Domnul Hristos amintește ceea ce au spus proorocii David (Ps. 117, 22-23) și Isaia (28, 16) despre piatra din capul unghiului pe care au nesocotit-o ziditorii, adăugând: “cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma; iar peste care va cădea ea, pe acela îl va spulbera” (Mt. 21, 44). Prin urmare, Mântuitorul Isus Hristos arată că El este piatra din capul unghiului de care depinde mântuirea sau pieirea oamenilor.

Această pildă din Evanghelia după Sfântul Matei se află și în Evangheliile după Sfântul Marcu și după Sfântul Luca. Toate aceste trei Evanghelii ne spun că arhiereii, fariseii și cărturarii au înțeles că Isus vorbea despre ei când le-a spus pilda lucrătorilor răi din vie (cf. Mt. 21, 45; Mc. 12, 12; Lc. 20, 19).

Această pildă sau parabolă a fost pronunțată după intrarea Domnului în Ierusalim, cu puțin timp înainte de pătimirile, de răstignirea și de moartea Sa pe Cruce. Deci pilda are și un conținut profetic, întrucât, la câteva zile după ce a rostit această pildă, Mântuitorul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a dovedit că El Însuși este fiul stăpânului pe care l-au omorât lucrătorii din vie, adică arhiereii, fariseii și cărturarii. Pilda aceasta ne arată că Dumnezeu a făcut din poporul evreu un popor ales ca să lucreze în via Domnului, l-a ales dintre celelalte popoare și i-a dat Legea lui Moise cu multe principii sau reguli religioase, morale și cultice, pentru a-l ajuta să-și păstreze identitatea sa, deoarece avea de împlinit o misiune sfântă. Teascul din vie este viața spirituală a poporului ales, iar turnul de pază este simbolul templului din Ierusalim în care Dumnezeu era prezent în modul cel mai intens, pentru că preînchipuia pe Mesia – Hristos. Trimișii stăpânului viei sunt proorocii sau profeții, pe care adesea conducătorii evreilor i-au bătut sau i-au ucis. Prin aceasta vedem că umanitatea păcătoasă, chiar dacă este chemată la o lucrare sfântă, devine adesea nerecunoscătoare, răzvrătită și îndărătnică în a împlini voia lui Dumnezeu. Comportamentul lucrătorilor răi din vie este comportamentul oamenilor răi care, după ce au fost chemați în via Domnului sau în lucrarea lui Dumnezeu, uită repede de stăpân și se fac stăpâni ei înșiși, considerând via ca fiind o proprietate a lor. De aceea, Mântuitorul le spune: “Împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va aduce roadele ei” (Mt. 21, 43). Vedem că Domnul Isus identifică via din pilda Sa cu Împărăția lui Dumnezeu, iar lucrătorii viei sunt cei chemați de Dumnezeu să pregătească intrarea oamenilor în Împărăția Lui. Astfel via simbolizează lucrarea sfântă de mântuire a oamenilor.

Așadar, lucrarea pe pământ a lui Dumnezeu prin aleșii sau slujitorii Săi este lucrare de pregătire a oamenilor pentru mântuire, pentru a dobândi viața veșnică fericită din Împărăția lui Dumnezeu. Iar dacă lucrarea aceasta nu se face după voia lui Dumnezeu, cei care nu lucrează bine nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu, și nici nu vor putea zădărnici planul Lui de mântuire a lumii. Dumnezeu are un plan de mântuire a lumii și cheamă pe unii oameni să devină slujitori ai acestui plan, lucrători în via Domnului. Însă dacă ei nu sunt credincioși, harnici, smeriți și ascultători de Dumnezeu, El cheamă pe alții în locul lor, deoarece planul Lui trebuie să se împlinească întocmai, întrucât iubirea Lui milostivă pentru întreaga umanitate este mai tare decât răutatea demonilor și a oamenilor.

Evanghelia ne arată că este un privilegiu să fii chemat la împlinirea acestui plan, dar dacă nu răspunzi chemării sau preferinței lui Dumnezeu pentru tine, El cheamă la slujire pe alții mai vrednici decât tine, cheamă lucrători cinstiți și smeriți, lucrători harnici și buni, care nu au viclenie și lăcomie în suflet. Aceasta este semnificația cuvintelor: “Împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va aduce roadele ei” (Mt. 21, 43).

Așa cum am spus mai înainte, pilda se referă în primul rând la slujitorii Legii Vechi, la învățătorii de lege și la mai-marii poporului evreu. Dar ținând seama de faptul că există totdeauna și pretutindeni în lumea marcată de păcat nu numai un răspuns pozitiv, ci și un răspuns ostil la lucrarea lui Dumnezeu, pilda din Evanghelia de astăzi ne cheamă și pe noi, slujitorii lui Hristos, la multă responsabilitate. Adică să nu punem stăpânire pe Biserică socotind “Via Domnului”, adică Biserica lui Hristos, ca și cum ea ar fi proprietatea noastră personală. Să nu ne lenevim, deoarece vom da seama de modul în care am predicat sau am ascultat Evanghelia, am săvârșit sau primit Sfintele Taine, am ajutat pe alții sau am primit ajutorul lor, de felul în care am împlinit sau nu voia lui Dumnezeu în lucrarea noastră. Ca atare, să nu lucrăm în Biserica lui Hristos contrar Evangheliei lui Hristos. Să nu cerem ajutor de la Biserică dacă nu ajutăm Biserica, când dorim să dobândim mântuirea sau viața veșnică.

Evanghelia ne cheamă, pe de o parte, să ne bucurăm de darul alegerii sau al chemării noastre la o lucrare sfântă a lui Dumnezeu pentru oameni, iar pe de altă parte, să ne cutremurăm de marea răspundere pe care o avem pentru lucrarea sfântă și mântuitoare la care am fost chemați. De ce? Pentru că e mai greu să se mântuiască slujitorii Sfântului Altar decât credincioșii mireni, întrucât se cere mai mult de la slujitorii Bisericii decât de la credincioșii ei. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață:

“Că spune Scriptura: Cei tari cumplit se vor certa (Înț. Sol. 6, 6); și: Cel care a știut voia stăpânului său și n-a făcut-o se va bate mult (Lc. 12, 47). Deci cu cât cunoști mai mult, cu atât ești mai mult pedepsit. De aceea, preotul care face același păcat ca și mireanul nu primește pedeapsa mireanului, ci o pedeapsă mult mai grea” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXVI, 6).

Ce se cere mai mult de la slujitorii Bisericii decât de la credincioșii ei mireni? Răspunderea pentru mântuirea sufletelor credincioșilor încredințați lor spre păstorire. În concluzie, Evanghelia de astăzi cheamă pe toți slujitorii Bisericii lui Hristos să cultive “Via Domnului” cu multă responsabilitate. Putem fi păstori buni sau păstori răi, dascăli buni sau dascăli răi, putem lucra pentru zidirea sufletească a celor încredințați nouă spre păstorire sau putem fi nepăsători. Fiecare dintre noi va răspunde în fața lui Dumnezeu, “Stăpânul viei”, potrivit roadelor duhovnicești pe care le oferim Lui prin lucrarea noastră luminată și ajutată de harul Său.

Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să ne bucurăm de harul chemării Lui și de roadele lucrării noastre spre slava Lui, amintindu-ne mereu de pilda talanților, unde se spune că stăpânul care a dăruit talanții laudă pe lucrătorii cinstiți și harnici, zicând: “Servitor bun, intră întru bucuria Domnului tău” (Mt. 25, 23). Amin!

Ritul bizantin