Predici

Tânărul Eric dădea mărturie despre cotitura înregistrată în viaţa sa atunci când l-a acceptat pe Isus ca Domn şi Mântuitor. Cu doi ani înainte, spunea el, nu avea poftă pentru Cuvântul lui Dumnezeu. În zilele de duminică obişnuia să sondeze bisericile din zonă pentru a găsi preotul ce ţine cele mai scurte predici. Pentru el serviciul duminical ideal trebuia să consume cel mai puţin timp posibil. Cu cât mai puţin cu atât mai bine. Dar acum, că se născuse a doua oară, putea sta şi asculta predicarea Cuvântului lui Dumnezeu şi ore întregi. Dispoziţia noastră relativ la Cuvântul lui Dumnezeu este un bun indicator al relaţiei noastre cu Domnul. Evanghelia de astăzi este o invitaţie la revizuirea şi înnoirea atitudinii noastre faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.

Parabola Semănătorului aseamănă vestirea Cuvântului lui Dumnezeu cu plantarea seminţelor. Seminţele cad pe diferite tipuri de pământ: bătătorit, pietros, între spini şi pământ bun. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem astăzi este: “Ce fel de pământ sunt eu pentru Cuvântul lui Dumnezeu? Sunt ca pământul bătătorit, unde sămânţa nu poate nici măcar intra, sau ca cel pietros unde sămânţa nu prinde rădăcini, sau ca cel cu spini unde Cuvântul lui Dumnezeu este în cele din urmă înăbuşit, sau pământ bun, care aduce multă roadă? Comparaţia dispoziţiilor noastre diferite cu tipurile diferite de pământ are o limitare crucială. Pământul nu poate să ajute la ceea ce este. Noi putem. Astfel că întrebarea care urmează este: “Cum pot eu îmbunătăţi dispoziţia inimii mele pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să poată să aducă rod în viaţa mea?” Pentru a răspunde la această întrebare să ne întoarcem la povestea lui Eric.

Înainte de convertire, Eric nu gusta Cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi tineri din ziua de astăzi – şi nu numai tineri – sunt într-o situaţie similară. Responsabilitatea pentru această atitudine poate fi împărţită între cei care îl comunică şi cei care îl primesc. Predicatorii se rezumă uneori la simpla expunere a lucrurilor. Dar faptul că Isus s-a folosit de povestiri şi parabole pentru a ne învăţa ne spune că nu este niciodată îndeajuns să spui doar lucrurile, aşa cum sunt. Adevărul este amar şi pilulele amare se iau adesea cu ceva dulce, pentru a aluneca mai uşor. Una dintre cele mai de succes misiuni de predicare a fost cea a profetului Natan în faţa regelui adulterin David (2 Samuel 12) şi succesul nu se datorează predicării verde în faţă ci folosirii unei parabole. Oamenii opun mai puţină rezistenţă Cuvântului lui Dumnezeu dacă predicarea se foloseşte de moduri mai delicate de comunicare a adevărurilor uneori amare.

Cum este comunicat Cuvântul este important, dar parabola de astăzi se concentrează mai mult pe cum este primit. În parabolă diferenţa crucială dintre cei care aud cuvântul cu spor şi ceilalţi stă în înţelegerea a ceea ce ascultă: “Când cineva aude cuvintele împărăţiei fără să le înţeleagă, vine Cel Rău şi răpeşte cea ce s-a semănat în inima lui; în cazul lui, sămânţa a căzut lângă drum. [...] În pământ bun a căzut sămânţa la acela care aude cuvântul şi-l înţelege, apoi aduce roade” (Matei 13,19.23). Ce face oare ca o persoană să înţeleagă Evanghelia iar alta nu? Isus a încercat să abordeze această problemă în special în Evanghelia lui Ioan. La Ioan 8,43 citim: “De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? De fapt, voi nu puteţi asculta cuvântul Meu”.

Noi presupunem adesea că oamenii vor accepta Vestea cea Bună doar dacă o pot înţelege, dar reversul este de asemenea adevărat, şi anume că oamenii nu pot să înţeleagă cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu dacă nu îl acceptă mai întâi pe Dumnezeu în vieţile lor. Aceasta o vedem în povestea lui Eric, care începe să guste şi să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu doar după ce s-a predat lui Dumnezeu şi a intrat într-o relaţie personală cu El. Hotărârea fermă de a face voia lui Dumnezeu în vieţile noastre este cea mai bună dispoziţie pentru a asculta şi înţelege Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece “Dacă vrea cineva să facă voinţa Lui, va cunoaşte învăţătura” (Ioan 7,17).

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin