Ne-a lăsat ca moștenire uneltele de lucru Este greu de definit atmosfera care caracterizează masa de adio. Și pentru că se confundă diverse elemente în contrast între ele. Intimitatea, blândețea, manifestarea unei iubiri care merge până la punctul extrem (“până la sfârșit”) și găsește expresii mereu noi și uimitoare. Dar și dubii, ezitări, frică, trădare, […]
A veghea în liniște Cine știe dacă mai suntem capabili să rămânem în liniște. Aceasta ar fi ocazia potrivită. A veghea în liniște. Să așteptăm, în noapte, aprinzând făclia liniștii. Să ne lăsăm surprinși de mister zăbovind pe terenul liniștei. Să ne pregătim pentru lumină cufundându-ne în adâncul liniștii. În acest punct cuvintele devin inutile. […]
Nu se întâmplă nimic… Expresia mi s-a întipărit în memorie încă de copil: “a trăi Paștele”. În satul meu parohul, de-a lungul întregului Post, bătea insistent asupra acestui punct: datoria fiecărui bun creștin de a “trăi Paștele”. Și invita femeile să colaboreze, solicitând, convingând, îndemnând, chiar dacă puțin forțând pe cei mai recalcitranți (dintre care […]
Este posibil să nu urmăm rolul Ceea ce s-a întâmplat în acea zi, ceea ce a avut loc în acea săptămână, nu este o istorie a trecutului. Este vorba de un fel de profeție. Am putea spune: anticipare, documentată, a ceea ce se întâmplă mereu în lume. Chiar și în timpul nostru. În sfârșit: tratamentul […]
Dumnezeu, mai întâi “Doamne, prietenul tău este bolnav”. Și el nu se mișcă. Mai zăbovește încă două zile. Și vorbește ciudat. Când se hotărăște să meargă, Lazăr este de acum mort. Când ajunge în fața mormântului, cadavrul, după expresia realistă a Martei, “deja miroase, pentru că este mort de patru zile”. Este posibil ca Dumnezeu […]
O lumină “suspectă” Este posibil să ieșim din noapte. Întunericul poate fi învins. Orizontul întunecat al omului este incendiat de o imensă strălucire. Cineva a început să strige: “Eu sunt lumina lumii”. O afirmație definitivă, care nu se mulțumește să fie o declarație solemnă, dar este susținută de un fapt de necombătut, controlabil: unui om […]
Cuvintele spun altceva… Miezul zilei. Umbra profundă a fântânii, liniile impunătoare ale Munților Garizim și Ebal care ies în relief pe fundalul unui cer cristalin, și aerul sufocant din jur. Femeia a așezat ulciorul pe margine. Și ar fi vrut să se elibereze astfel de oboseala sa, de greutate, de golul pe care îl simte […]
Chemare nomadă …Și Dumnezeu l-a creat pe nomad. Niciodată nu-ți va spune: “Rămâi liniștit, oprește-te, aranjează-te”. Dimpotrivă: “Pleacă… Pornește” (lui Avram). “Urmați-mă” (către discipoli). “Scoală-te” (lui Ilie). În sfârșit, mereu și numai un semnal insistent de plecare. Și să ne gândim că noi dorim numai să trăim instalați. Avem mentalitatea celor “sosiți”. Suferim de “rău […]
Teritoriul nemărginit al posibilului “Din pomul cunoștinței binelui al răului nu trebuie să mănânci…” (Gen 2,17). Totul pare să fi început cu o interzicere. De aceasta era convins și Bergson, care susținea că fructul oprit reprezintă amintirea cea mai veche săpată în memoria omenirii. Sunt nefericiri în care cad chiar și marii gânditori când neglijează […]
Aștept în biserică pe cineva… Sper ca numai astăzi să intre în biserică cel puțin unul care, după ce a ascultat anumite discursuri, să se întrebe, perplex: Dar unde am nimerit? Da, cineva care, preocupat ca atâția alții, să se oprească, să fie considerat, să cucerească poziții de prestigiu, să fie de valoare, aude o […]
