1. Îmi permit să sugerez câteva indicații practice pentru liturgia de astăzi. – A le face astăzi o omilie copiilor ar fi puțin “pastoral”: acțiunea liturgică cu procesiunea inițială și lectura Pătimirii ar deveni prea lungă. – Este potrivit să se pregătească, așadar, toată liturgia cuvântului pe relatarea Pătimirii Domnului după Marcu, care, față de […]
Ești praf și în praf te vei întoarce (Gen 3, 19). Cuvintele Domnului spuse lui Adam ne sunt azi adresate nouă care suntem moștenitorii păcatului său. Aceste cuvinte au menirea să ne ducă la umilința psalmistului care spune: Doamne, viața mea este ca un nimic în fața ta (Ps 39,6). Cum putem ajunge la această […]
1. Introducere În ziarul La Croix din 9 iunie 1963, George Huber a relatat acest episod emoționant. Ioan XXIII trecea dintr-un salon în altul la căpătâiul copiilor bolnavi din spitalul Bambino Gesù de per Gianicolo. Zâmbea către acea mică lume bolnavă, iar ei îi răspundeau tot cu un surâs… Dintre copii, unii îl strigau; “Papa […]
În preajma unui mare eveniment, fiecare conducător simte trebuința unui timp de reculegere, de reflexie, în care să-și adune forțele, ca apoi să se poată avânta în acțiune. Cristos este împins de Duhul Sfânt, de iubirea divină, în pustiu spre a se pregăti pentru misiunea sa: vestirea Evangheliei. El lasă în urmă obișnuințele zilnice, ritmul […]
Dintre nori, răsare surâsul lui Dumnezeu Și Dumnezeu, după pedeapsa potopului, hotărăște să facă pace cu omul, să restabilească contactele cu pământul. După chipul supărat, prezintă pe cel binevoitor, simbolizat de curcubeu. Dintre noi răsare surâsul lui Dumnezeu. Este interesant de notat cum alianța este oferită întregii creații, fiind cuprinse și animalele: “Păsări, animale domestice […]
Rugăciunea de la începutul sfintei Liturghii de azi cuprinde în sinteză toate problemele legate de liturgia cuvântului și anume: 1) Taborul constituie marea “chemare-poruncă” a Tatălui ceresc; și știm că orice chemare este un dar și darul este dovada iubirii; 2) “ascultarea” este jertfă, renunțare la voința proprie, intrare în logica divină: acceptarea crucii; 3) […]
Curând după ce se născu fratele ei, micuța fetiță începu să le ceară părinților s-o lase singură cu micuțul copilaș. Ei se temeau că, așa cum sunt majoritatea copiilor de patru ani, s-ar putea simți geloasă și l-ar putea lovi sau zgâlțâi, așa că au refuzat-o. Dar ea nu arăta nici un semn de gelozie. […]
Rugăciunea de la începutul sfintei Liturghii se mai numește și «colectă», cuvânt din verbul latin “colligo-colligere” și înseamnă “a aduna, a strânge la un loc”. Această colectă are un rol întreit: 1) să adune pe toți creștinii într-un suflet și o inimă în numele lui Isus în rugăciune; 2) să adune în rezumat înțelesul profund […]
Postul este pentru a fi «lumină». Rugăciunea de la începutul Liturghiei se îndreaptă spre cer pentru a dobândi lumina, harul: Dumnezeule, care, prin Fiul tău, împlinești în chip minunat împăcarea neamului omenesc, dă, te rugăm, poporului creștin harul să iasă cu credință vie și evlavie generoasă în întâmpinarea sărbătorii Paștelui care se apropie. Harul realizează […]
Marilor autori antici (Eschil, Sofocle, Virgil, Ovidiu etc) și chiar celor mai moderni le putem cunoaște sufletul, îi putem vedea, din și în operele lor. Pe Isus îl putem cunoaște din capodopera scrisă cu proporiul sânge pe lemnul Crucii: Când voi fi înălțat, toate le voi targe la mine, la cunoașterea Mea și cine mă […]
