Start > Ritul latin > Duminica 30-a de peste an (B) – lectio divina

Duminica 30-a de peste an (B) – lectio divina

25 October 2009
1,244 afișări

Autor: FSC
Traducere: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: FSC
Duminica a XXX-a de peste an (Anul B)

TEXTUL BIBLIC: Marcu 10,46-52

Isus și orbul Bartimeu

46 Pe când Isus, împreună cu ucenicii săi, ieșea din Ierusalim, înconjurat de o mare mulțime, un cerșetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, ședea pe marginea drumului.

47 Auzind că trece Isus din Nazaret, a început să strige:

- Isuse, fiul lui David, fie-ți milă de mine!

48 Mulți se răsteau la el ca să tacă, dar el striga și mai tare:

- Fiul lui David, fie-ți milă de mine!

49 Isus s-a oprit și a zis:

- Chemați-l.

L-au chemat deci pe orb și i-au spus:

- Curaj! Ridică-te, te cheamă.

50 Orbul și-a aruncat haina la o parte, a sărit în picioare și a alergat la Isus. 51 Isus l-a întrebat:

- Ce vrei să fac pentru tine?

Orbul i-a răspuns:

- Rabboni, fă-mă să văd!

52 Isus i-a spus:

- Mergi, credința ta te-a mântuit.

Imediat omul și-a recăpătat vederea și l-a urmat pe Isus în drumul său.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

Încă o dată Cuvântul lui Dumnezeu ne dăruiește o vindecare miraculoasă făcută de Domnul care vine să reveleze definitiv prezența Împărăției printre oameni.

Isus continuă să meargă împreună cu ucenicii săi și trece prin orașul Ierihon. Multă lume îl însoțește pe Domnul. La marginea drumului era un orb numit Bartimeu care cerșea. El aude că Isus trece pe acolo și începe să strige ca să-l ajute și să aibă milă de el, dat fiind faptul că Isus este Mesia. Mulțimea, care de multe ori se află acolo unde nu trebuie să se afle, cu asprime începe să se răstească la orb ca să tacă… De ce? Nu știm… Poate din “pudoare umană”, ca să nu-l deranjeze pe Învățătorul… Totuși Bartimeu nu numai că nu tace, ci strigă și mai tare… Știe, intuiește, percepe că Isus este singurul care-l poate salva…

Domnul se oprește și cere ca să-l cheme pe orb. Mulțimea îl cheamă și atunci îi spune câteva cuvinte foarte frumoase: “Curaj! Ridică-te, te cheamă!”. Relatarea este deosebit de grafică în răspunsul orbului. În primul rând își aruncă haina la o parte, ceva care era foarte important pentru cei care trăiau pe drum în epoca Domnului: ziua îi folosea pentru a pune în ea pomana pe care o cerșeau, iar noaptea le folosea pentru a se înveli. Orbul dă haina la o parte… În al doilea rând sare în picioare: realizează un gest exagerat pentru situației sale de nevăzător… Însă toate astea sunt în folosul celui de-al treilea element care este apropierea de Domnul, cu entuziasm și speranță.

De asemenea este foarte interesantă atitudinea Domnului. În fața orbului el reacționează cu o întrebare: “Ce vrei să fac pentru tine?”. Răspunsul orbului este simplu și nu se lasă așteptat: “Rabboni, fă-mă să văd”.

Isus fără multe gesturi și apelând la credința orbului, îi spune că poate să meargă liniștit, pentru că s-a vindecat. Ne spune textul că imediat și-a recăpătat vederea și, ceea ce este foarte important, l-a urmat pe Isus în drumul său.

Pentru a ține cont: Ierihon este un oraș foarte vechi care se află în valea Iordanului foarte aproape de vărsarea acestui râu în nordul Mării Moarte.

Alte texte pentru a confrunta: Mt 20,29-34; Lc 18,35-43; In 9,1-40.

Pentru a continua aprofundarea, se poate vedea în harta “Palestina Noului Testament” unde este situat orașul Ierihon.

Întrebări pentru lectură

- Pe unde trec Isus și ucenicii săi?

- Sunt alte persoane?

- Cum se numește orbul care cerșește?

- Ce face orbul când aude că Isus trece pe acolo?

- Ce-i spune lui Isus?

- Cum reacționează mulțimea, ce intenționează să facă?

- Cum răspunde Bartimeu?

- Atunci ce face Domnul?

- Ce-i spune mulțimea orbului?

- Ce face orbul când îi spun că Isus îl cheamă?

- Ce-l întreabă Isus pe Bartimeu?

- Ce-i răspunde orbul Domnului care l-a întrebat?

- Ce-i spune până la urmă Isus orbului?

- Ce i se întâmplă orbului?

- Ce atitudine are după ce și-a recăpătat vederea?

2 – MEDITAȚIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditație

- În ce situații din viața mea experimentez că sunt orb? Care sunt orbirile mele spirituale?

- Ce “ar trebui să văd” și de fapt “nu văd”?

- Ce lucruri îmi arată Dumnezeu și frații ca “evidente” și cu toate acestea, cu greu le văd?

- Caut ajutoare în mijlocul “orbirilor” mele? De la cine cer ajutor?

- Întâlnesc în Domnul pe unicul care mă poate elibera de orbirile mele?

- Strig asemenea lui Bartimeu cerând ajutorul Domnului?

- Ce implică pentru mine astăzi să-i spun lui Isus: “Fie-ți milă de mine!”?

- Când cineva are nevoia de ajutor, îi permit să se apropie de Domnul sau fac același lucru pe care-l face mulțimea într-un prim moment când se răstește la orbul care cere ajutor divin ca să tacă?

- Insist eu cerând mila Domnului sau obosesc cu ușurință?

- Cum mă simt aflând că Domnul mă cheamă?

- Sunt capabil să merg repede ca să-l întâlnesc pe Domnul?

- Ce ar implica pentru mine astăzi “a arunca haina la o parte” și “a sări în picioare” pentru a mă apropia de Isus?

- Las eu ca Isus să mă interogheze, să mă întrebe ce am nevoie realmente?

- Am umilința de a-i spune lui Isus: “Învățătorule, fă-mă să văd!”?

- Mă simt “vindecat” de orbirea mea de către Domnul?

- Odată vindecat de către Isus, îl urmez în drumul său?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru a trezi răspunsul rugăciunii prezentăm psalmul 146 (145)

Dumnezeu, speranța celor oprimați

1-2 Aleluia! Laudă suflete al meu, pe Domnul!

Voi lăuda pe Domnul în toată viața mea,

voi cânta Dumnezeului meu cât voi trăi.

3 Nu vă puneți încrederea în cei puternici,

în fiii oamenilor care nu pot să mântuiască.

4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în țărână

și în aceeași zi se destramă planurile lor.

5 Fericit este acela care îl are ca ajutor

pe Dumnezeul lui Iacob;

care-și pune încrederea în Domnul, Dumnezeul său.

6-7 El a făcut cerul și pământul,

marea și toate câte se află în ele.

El este totdeauna credincios cuvântului său,

el face dreptate celor asupriți,

el dă pâine celor flămânzi.

Domnul îi eliberează pe cei închiși.

8 Domnul îi luminează pe cei orbi,

Domnul îi ridică pe cei împovărați,

Domnul îi iubește pe cei drepți,

9 Domnul are grijă de cei străini,

sprijină pe văduvă și pe orfan,

dar nimicește calea celor răi.

10 Domnul, Dumnezeul tău, Sionule,

stăpânește în veci din neam în neam.

Aleluia!

Să ținem cont că acest psalm asumă câteva din temele principale ale relatării evanghelice: un Dumnezeu care caută credința oamenilor și care îi face pe cei orbi să vadă (versetul 8).

4 – CONTEMPLAȚIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru contemplație putem lua fraza pe care, cu multă umilință, Bartimeu o spune Domnului:

- În mijlocul orbirilor mele… Învățătorule, fă-mă să văd.

- În mijlocul obscurităților mele… Învățătorule, fă-mă să văd.

- În mijlocul întunecimilor mele… Învățătorule, fă-mă să văd.

- În mijlocul negurilor mele… Învățătorule, fă-mă să văd.

- În mijlocul…

- În mijlocul…

5 – ACȚIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Alege una din “orbirile” detectate în momentul meditației, pentru a o prezenta în mod special Domnului asumând angajarea de a răspunde la harul său cu o dorință tare de a fi vindecat.

Propunere comunitară

- În limba spaniolă există un proverb care spune: “Nu există orb mai mare decât acela care nu vrea să vadă”. Împreună cu grupul tău de tineri reflectați asupra acestui proverb în raport cu textul evanghelic din duminica aceasta… Ce relații pot să existe?

Ritul latin