Start > Ritul latin > Duminica a 25-a de peste an (B) – lectio divina

Duminica a 25-a de peste an (B) – lectio divina

27 September 2009
935 afișări

Autor: FSC
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXV-a de peste an (Anul B)

TEXTUL BIBLIC: Marcu 9,30-37

Isus vorbește încă — dată despre moartea sa

30 Isus străbătea Galileea, împreună cu ucenicii săi și nu voia să afle nimeni, 31 căci dorea să-i instruiască pe ucenicii săi. El le spunea: «Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor și ei îl vor ucide, dar la trei zile după moartea lui va învia».

32 Însă ucenicii n-au înțeles aceste cuvinte și le era frică să-l întrebe.

Cine este cel mai mare?

33 Ei au sosit la Cafarnaum și, ajunși acasă, Isus i-a întrebat: «Despre ce ați discutat pe drum?».

34 Ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alții, voind să știe, care dintre ei era cel mai mare.

35 După ce s-a așezat, Isus i-a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: «Dacă cineva vrea să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toți și slujitorul tuturor».

36 Luând atunci un copil, l-a pus în mijlocul lor. Apoi strângându-l în brațe, le-a spus:

37 «Cine primește în numele meu un copil ca acesta pe mine mă primește, iar cine mă primește pe mine, nu pe mine mă primește, ci pe cel care m-a trimis».

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

Textul din această duminică are două părți bine diferențiate. Prima este a doua vestire a morții lui Isus făcută de însuși Domnul. A doua parte este — reflecție care este provocată cu privire la cine este cel mai mare.

După vindecarea epilepticului, Isus și ucenicii săi continuă drumul lor prin Galileea. El vrea să dedice timp special pentru a-i instrui pe ucenicii săi. Această învățătură se concentrează în ceea ce am meditat deja în textul de săptămâna trecută: Isus va fi dat în mâinile conducătorilor poporului care îl vor ucide, însă a treia zi va învia. Ceea ce spune Isus este foarte profund și puternic în natura sa umană. Cu toate acestea ucenicii nu ajung să înțeleagă ceea ce Domnul intenționează să le comunice. Nu înțeleg și nu au curajul să pună întrebări. Însă ceea ce este cel mai dramatic e că ei se află în altă sintonie față de ceea ce le spune Isus. Aceasta este a doua parte a relatării noastre.

Când ajung la Cafarnaum, Isus îi întreabă despre ce vorbeau pe drum. Rușinea îi cuprinde așa încât ei nu pot răspunde nimic, dat fiind faptul că preocuparea lor era să știe cine este cel mai mare. Chiar în momentul în care Domnul își deschide inima și le spune ce va pătimi, ei își dispută gradul de importanță… Realmente este patetic…

Însă Isus nu se descurajează, se așează ca să învețe din nou, îi cheamă pe cei doisprezece și le spune că dacă vrea cineva să fie cel mai mare trebuie să învețe să ocupe ultimul loc, devenind slujitorul tuturor. Pentru a ratifica învățătura sa despre slujire, el realizează un semn. Aduce un copil în fața lor și le spune că dacă primesc un copil îl primesc pe El și că dacă-l primesc pe El îl primesc pe Dumnezeu Tatăl care l-a trimis. Copilul este absolut dependent de părinții săi. Acesta este modelul de măreție: a fi absolut dependent de Tatăl Veșnic din ceruri. Isus le “demontează” modul lor de a pune lucrurile pentru ca să înceteze să vorbească și să discute despre probleme secundare și să se concentreze asupra a ceea ce este realmente important.”Copilul” devine modelul de “măreție”, cel mic îl interoghează pe cel care vrea să fie “mare” după criteriile lumii. Va trebui ca ucenicii să învețe mult de la Învățătorul lor pentru ca să fie la înălțimea misiunii pe care însuși Domnul le— va încredința.

Pentru a ține cont: În unele grupuri din iudaismul din perioada lui Isus copiii erau considerați un pic “nevrednici” pentru că nu știau “să citească și să cunoască” legea, și în mod constant — încălcau. Mai ales cât privește problemele de curăție rituală: nu se spălau atunci când trebuia, atingeau lucruri considerate “necurate”. Este semnificativ și “revoluționar” faptul că în textul nostru Isus “îl ia în brațele sale” și-l arată ca element esențial pentru a fi realmente mare.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 17,22-23; Mt 18,1-5; Lc 9,43-48; Mt 10,40; Sal 8,2; Pr 22,6.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea într-un dicționar biblic cuvântul “Copil”.

Întrebări pentru lectură

- Unde merge Isus?

- Cu cine merge El din nou?

- Ce face El pe drum?

- Sunt cu multe persoane? Pentru ce?

- Ce îi învață Isus pe ucenicii săi?

- Înțeleg ucenicii învățătura lui Isus? Îl întreabă pe Domnul cu privire la lucrurile pe care nu le înțeleg?

- Unde ajung ei până la urmă?

- Ce îi întreabă Isus?

- Pentru ce nu răspund la întrebarea lui Isus? Pentru ce le este “rușine” să vorbească?

- Ce face după aceea Isus?

- Care este conținutul învățăturii sale?

- Care trebuie să fie atitudinea celui care vrea să fie “mai mare”?

- Ce face Domnul? Pe cine cheamă și-l pune în centrul scenei?

- Ce le spune Isus la sfârșit?

2 – MEDITAȚIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditație

- Îl las pe Isus să meargă împreună cu mine? Îl însoțesc în drumul lui și mă las condus de El pe drumurile mele?

- Mă “retrag” cu Isus singur pentru ca El să mă învețe Cuvântul său?

- Mă simt privilegiat că sunt ucenicul său știind că întotdeauna îmi dedică un timp special pentru a mă asculta și a mă învăța?

- Ce mă învață Isus astăzi? Ce-mi poate spune în mod deosebit în funcție de situațiile de viață prin care trec?

- Cum accept asta că “Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor și ei îl vor ucide”?

- Integrez în viața mea realitatea că mântuirea trece prin moartea lui Isus pe cruce și prin înviere?

- Înțeleg pentru viața mea că pentru a ajunge la înviere trebuie să trec prin cruce și moarte?

- Înțeleg cu greu planurile lui Dumnezeu pentru viața mea?

- Accept voința lui Dumnezeu? În ce aspecte îmi este mai ușor și în care îmi este mai greu?

- Despre ce lucruri “vorbesc” pe drumul vieții cu rudele mele și cu prietenii mei? Care sunt preocupările care acaparează mai mult gândurile și conversațiile mele?

- Am în mintea mea preocupări mai secundare sau inutile?

- Sunt preocupat pentru cine este “cel mai mare”, adică cine se evidențiază mai mult sau este mai valoros în familia mea, în grupul meu și în ambientul meu?

- Această preocupare de a vedea mereu cine este cel mai mare: mă duce la situații de invidie, conflicte și competiții necorespunzătoare?

- Ce impact au asupra mea astăzi cuvintele Domnului: “Dacă cineva vrea să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toți și slujitorul tuturor”?

- Îl las pe Isus să mă instruiască în drumul umilinței corecte?

- Ce implicații are pentru mine faptul de a fi “slujitorul” fraților mei?

- Vreau să am în mod serios — “inimă de copil” pentru a mă încredința mereu în brațele puternice și sigure ale Tatălui Veșnic din ceruri?

- Îl accept pe Isus ca Trimis al Tatălui care vine în viața mea pentru a-mi da mântuirea?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Ultima parte a textului ne invită să căutăm locul din urmă. Adică, nici mai mult nici mai puțin decât “umilința”. De aceea propunem pentru rugăciune folosirea unei fraze-definiții a umilinței pe care ne— dăruiește sfânta Tereza de Avila (1515-1582, călugăriță și mistică spaniolă). Ea spune:

“Umilința înseamnă a merge în adevăr”.

Să reținem această descriere concisă și clară a umilinței pentru a ne putea ruga cu textul. Umilința autentică nu înseamnă “a tace și a ne ascunde” ci are de-a face cu acest “a merge în adevăr”.

4 – CONTEMPLAȚIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a contempla întregul mister al revelației lui Dumnezeu în textul din această duminică, propunem să se ia versetul 3 din Psalmul 8 care ne face să intrăm în dinamica reflecției de a deveni asemenea copiilor:

3 Din gura copiilor și a pruncilor

ți-ai pregătit laudă împotriva vrăjmașilor tăi,

ca să nimicești pe cel răzvrătit și pe dușman.

Vedem ce contrast există între realitatea “copiilor” și a “pruncilor” și “cel răzvrătit și dușman”.

5 – ACȚIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Caută în manieră concretă și punctuală posibilitatea de a trăi vreun tip de slujire față de frați. Poate să fie ceva “nou” sau, cu atât mai bine, să realizeze asta în propriul ambient de viață. Fă asta în tăcere și cu bucurie interioară…

Propunere comunitară

- Dialogați în grupul vostru de tineri cu aceste fraze despre umilință. Ce părere aveți despre fiecare dintre ele? În ce anume sunteți de acord și în ce anume uneori nu sunteți de acord? Cunoașteți alte fraze sau “definiții” despre umilință?

Umili sunt aceia care recunosc că pentru toți este comun adevărul (Sf. Augustin).

Când nu există umilință, persoanele se degradează (Agatha Christie).

Râurile mai adânci sunt întotdeauna cele mai tăcute (Quint– Curcio).

Orgoliul dezbină omenirea, umilința — unește (J. B. Lacordaire).

Cu cât suntem mai mari în umilință, cu atât suntem mai aproape de măreție (R. Tagore).

Ritul latin