Start > Ritul latin > Duminica a 22-a de peste an (B) – lectio divina

Duminica a 22-a de peste an (B) – lectio divina

31 August 2009
837 afișări

TEXTUL BIBLIC: Marcu 7,1-8.14-15.21-23

Ceea ce întinează realmente

1-4 Câțiva farisei și cărturari, veniți de la Ierusalim, s-au strâns în jurul lui Isus. Și au văzut pe unii dintre ucenicii lui că mâncau cu mâinile necurățate, adică nespălate, căci fariseii, ca de altfel toți iudeii, își spală întotdeauna mâinile cu grijă înainte de a mânca, respectând tradiția bătrânilor. Și atunci când se întorc de la piață, nu mănâncă înainte de a se fi spălat cu apă1; țin o mulțime de alte practici moștenite prin tradiție ca de pildă: spălarea paharelor, a oalelor și a celorlalte vase.

5 Așadar fariseii și cărturarii l-au întrebat pe Isus:

- Pentru ce ucenicii tăi nu respectă tradiția bătrânilor și mănâncă cu mâinile nespălate?

6 Isus le-a răspuns:

- A avut dreptate Isaia, când a spus despre voi, fățarnicilor, după cum este scris:

“Acest popor mă cinstește cu buzele,

Dar inima lui este departe de mine.

7 Cinstea pe care mi-o dau ei este zadarnică,

Învățăturile lor nu sunt decât niște prescripții omenești”

8 Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi țineți tradiția oamenilor.

14 Isus a chemat mulțimea din nou la el și a zis: «Ascultați-mă toți și înțelegeți bine ce vă spun: 15-16 nimic din ceea ce este în afara omului și care pătrunde în el nu-l poate întina, dar numai ceea ce iese din el, iată ce-l întinează pe om».

21-23 Ceea ce iese din om îl întinează, căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele: desfrânarea, furturile, crimele, adulterul, lăcomia, înșelăciunea, răutatea, dezmățul, invidia, calomnia, mândria și nechibzuința. Toate aceste rele ies dinăuntru și-l întinează pe om».

_________________________________________________________________________________

1 7,1-4 Își spală mâinile: Iudeii aveau reguli stricte cum și când să-și spele mâinile, în special dacă au fost în contact cu alte persoane. A atinge un bolnav, sau pe cineva care nu este iudeu (sau chiar a atinge ceva care-i aparține) era suficient pentru ca unui iudeu să nu i se permită să-l adore pe Dumnezeu în templu.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

După ce am realizat o paranteză de peste o lună urmând capitolul 6 din Evanghelia după Sfântul Ioan, astăzi reluăm lectura semi-continuă din Evanghelia după Sfântul Marcu în ciclul B în care ne aflăm.

Textul din această duminică este luat de la începutul capitolului 7. Se începe de la versetul 1 până la versetul 23, însă cu câteva “decupări” pe care le face Liturgia pentru a face mai clar conținutul central al relatării și a nu se pierde în diferite aspecte legate care se realizează aici. De fapt omitem versetele 9 la 13 și 17 la 20.

Sunt descrise câteva din obiceiurile rituale pe care le au iudeii în general și fariseii în particular. Aceste obiceiuri, cât se pare, nu sunt realizate de ucenicii lui Isus. Astfel, câțiva farisei și învățători ai legii se apropie de Domnul întrebându-l cu privire la această atitudine a ucenicilor săi. Domnul reacționează în manieră foarte fermă și clară acuzându-i de fățărnicie. Acest cuvânt, fățarnic, este fundamental în dinamica textului. Din punct de vedere etimologic vine din greacă și înseamnă “a realiza un determinat rol protagonist în viață”. A face un rol protagonist într-o operă de teatru sau în orice ficțiune este foarte bine: actorul întruchipează un personaj determinat cu caracteristici particulare care nu trebuie neapărat să coincidă cu ceea ce este el în realitate (o persoană foarte bună poate să joace rolul răului într-un film). Problema este atunci când se joacă un rol distinct de cel care este în realitate în interioritatea sa în viață, în viața reală și concretă. Fățarnicul este deci acela care tinde să mimeze în viață, este fals în acțiunile vieții sale. Isus este foarte dur cu această expresie și o întărește cu două elemente în plus. În primul rând citează un text din Isaia unde Dumnezeu invalidează lauda și ascultarea poporului pentru că acestea se reduc numai la cuvinte, dat fiind faptul că în realitate poporul “niciodată nu se gândește” la Dumnezeu. În al doilea rând spune că marea problemă este că nu ascultă de poruncile cele mai importante și rămâne în simple învățături omenești. Fățarnicul rămâne la “suprafața” lucrurilor pierzând din vedere ceea ce este mai esențial și important.

Dincolo de duritatea lui Isus este important să ținem cont de faptul că versetul 4 spune că “unii farisei și cărturari” se apropie de Isus. Cuvântul “câțiva” trebuie să ne atenționeze în privința imaginii noastre despre farisei și cărturari. Nu toți fariseii și cărturarii trebuie în mod necesar să fie fățarnici. Cel puțin, sunt fățarnici aceștia care-l întreabă pe Domnul cu privire la atitudinea ucenicilor.

Ultimele versete sunt destinate tuturor: “Isus a chemat mulțimea” (versetul 14). În urma problemei ridicate în privința obiceiurilor strămoșilor, Domnul profită pentru a clarifica faptul că ceea ce-l întinează pe om în fața lui Dumnezeu nu e ceea ce intră prin gură ci acțiunile rele care ies din inima și din gura omului.

Pentru a ține cont: Fariseii sunt grupul religios din epoca lui Isus cu autoritate mai mare în fața poporului. Literalmente fariseu înseamnă “separat” sau uneori “interpret”. Ei cred în viața viitoare și acceptă în același timp liberul arbitru și providența. Imaginea lor în Noul Testament este în general negativă, ei sunt văzuți ca adversari ai lui Isus și sunt asociați cu cărturarii sau învățătorii Legii. Imaginea din scrierile rabinice este condiționată într-un sens pozitiv considerându-i pe rabini ca moștenitori legitimi ai fariseilor; sunt descriși ca niște conducători politici și religioși. Este realmente foarte dificil să avem o idee adecvată despre acest grup. În afară de varietatea datelor este foarte posibil ca să fi existat o evoluție internă care să facă din farisei un grup cu accente diferite în evoluția lor. Inițial compromiși cu politica, după aceea se va transforma într-un grup strict religios, campion al celei mai stricte interpretări a Legii și purtător de cuvânt al tradiției orale.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 15,1-20; Lc 11,38; Is 29,13.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicționar cuvântul “Învățător” observând mai ales ideea de “Învățători iudei ai Legii”.

Întrebări pentru lectură

- Ce ni se spune despre iudei în general și despre farisei în particular la începutul textului?

- Cine se apropie de Isus?

- Ce au observat cei care se apropie de Domnul?

- Ce îl întreabă pe Isus?

- Cum răspunde Domnul?

- Ce înseamnă a fi “fățarnic”?

- Ce spune textul din Isaia pe care-l citează Domnul?

- Care este fraza pe care o spune Isus când termină citatul din profetul Isaia?

- Pe cine cheamă Domnul odată ce a terminat confruntarea cu unii farisei și cărturari?

- Ce le spune?

- Ce îi întinează pe oameni?

- De unde vine “răul” care există între oameni?

2 – MEDITAȚIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditație

- Sunt prea atașat de “obiceiuri” superficiale, fie ele omenești sau religioase, care îmi iau libertatea?

- Am ispita “să încep să critic” pe cei care nu împărtășesc aceleași obiceiuri pe care le am eu?

- Ce-mi evocă termenul “fățarnic”? Mi-l “aplic” mie sau tind să văd mai întâi atitudinile fratelui?

- Sunt sau nu sunt fățarnic?

- În ce aspecte ale vieții mele poate să fie un pic sau mai multă fățărnicie? Am ispita să “joc un rol” în viața mea distinct de ceea ce cred și caut să trăiesc din adâncul inimii mele?

- Cum percep astăzi textul din Isaia cu reproșul său puternic?

- Spun că-l ascult pe Dumnezeu și-l laud, însă niciodată nu mă gândesc la El?

- Sunt atașat de “regulile omenești” pe care Dumnezeu nu le-a cerut niciodată și le “pretind” de la ceilalți?

- Dau multă importanță “învățăturilor omenești secundare” pierzând din vedere centralitatea Cuvântului lui Dumnezeu?

- Ca parte a poporului lui Dumnezeu, caut să ascult și să înțeleg ceea ce Domnul propune începând cu versetul 14?

- Unde se află originea “întinării” care există în inima oamenilor?

- De unde vine întinarea și păcatul din inima mea?

- Cedez în fața ispitei de “a atribui” lipsurile și păcatele mele lucrurilor care vin din afară?

- Sunt conștient că răul pe care-l fac sau pot să-l fac nu este în primul rând responsabilitatea “altora” ci a slăbiciunii mele?

- Caut “să mă gândesc” la Dumnezeu, să mă gândesc la valorile Împărăției?

- Gândesc “lucruri rele”? Trăiesc gândindu-mă la rău?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru a ne ruga vă propun un psalm care vorbește despre condițiile necesare pentru a trăi în sanctuar, adică pentru a aduce cult de laudă și de ascultare lui Dumnezeu. Începând de la versetul 2 ni se dau piste pentru a vedea care sunt adevăratele atitudini ale rugătorului autentic.

15 (14)

Condițiile necesare pentru a fi în casa Domnului

(1a) Psalm. Al lui David.

1 (1b) Doamne, cine va locui în cortul tău?

Cine se va odihni pe muntele tău cel sfânt?

2 Cel care umblă fără prihană,

face dreptate

și spune adevărul din inimă;

3 cel care nu calomniază cu limba

și nu face rău semenului său,

nici nu aruncă ocară asupra aproapelui.

4 În ochii săi,

cel nelegiuit e vrednic de dispreț,

dar îl cinstește pe cei care se tem de Domnul.

Chiar dacă i-ar fi spre pagubă,

nu-și calcă jurământul.

5 Nu-și împrumută banii pentru dobândă

și nu ia mită împotriva celui nevinovat.

Cel care trăiește astfel

nu se va clătina în veci!

4 – CONTEMPLAȚIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a interioriza Cuvântul din această duminică poate să fie util să facem câteva avertizări libere cerând iertare pentru fățărnicia care poate să se ascundă în inima omului în raportul cu Dumnezeu:

- Iartă-mă, Isuse, pentru că te laud cu buzele dar nu mă gândesc la tine…

- Iartă-mă, Isuse, pentru că te ascult cu vorba însă după aceea stau departe de inima ta…

- Iartă-mă, Isuse…

- Iartă-mă, Isuse…

5 – ACȚIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Să încerc, în viața mea, să fac mereu diferență între esențial și principal și accesoriu și secundar pentru a nu rămâne la acest al doilea aspect și a da importanță reală primului aspect.

Propunere comunitară

- Dialogați în grupul de tineri cu privire la situațiile de fățărnicie mai obișnuite din ambientul vostru.

Ritul latin