Predici

TEXTUL BIBLIC: Marcu 7,1-8.14-15.21-23

Ceea ce întinează realmente

1-4 Câţiva farisei şi cărturari, veniţi de la Ierusalim, s-au strâns în jurul lui Isus. Şi au văzut pe unii dintre ucenicii lui că mâncau cu mâinile necurăţate, adică nespălate, căci fariseii, ca de altfel toţi iudeii, îşi spală întotdeauna mâinile cu grijă înainte de a mânca, respectând tradiţia bătrânilor. Şi atunci când se întorc de la piaţă, nu mănâncă înainte de a se fi spălat cu apă1; ţin o mulţime de alte practici moştenite prin tradiţie ca de pildă: spălarea paharelor, a oalelor şi a celorlalte vase.

5 Aşadar fariseii şi cărturarii l-au întrebat pe Isus:

- Pentru ce ucenicii tăi nu respectă tradiţia bătrânilor şi mănâncă cu mâinile nespălate?

6 Isus le-a răspuns:

- A avut dreptate Isaia, când a spus despre voi, făţarnicilor, după cum este scris:

“Acest popor mă cinsteşte cu buzele,

Dar inima lui este departe de mine.

7 Cinstea pe care mi-o dau ei este zadarnică,

Învăţăturile lor nu sunt decât nişte prescripţii omeneşti”

8 Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi tradiţia oamenilor.

14 Isus a chemat mulţimea din nou la el şi a zis: «Ascultaţi-mă toţi şi înţelegeţi bine ce vă spun: 15-16 nimic din ceea ce este în afara omului şi care pătrunde în el nu-l poate întina, dar numai ceea ce iese din el, iată ce-l întinează pe om».

21-23 Ceea ce iese din om îl întinează, căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele: desfrânarea, furturile, crimele, adulterul, lăcomia, înşelăciunea, răutatea, dezmăţul, invidia, calomnia, mândria şi nechibzuinţa. Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l întinează pe om».

_________________________________________________________________________________

1 7,1-4 Îşi spală mâinile: Iudeii aveau reguli stricte cum şi când să-şi spele mâinile, în special dacă au fost în contact cu alte persoane. A atinge un bolnav, sau pe cineva care nu este iudeu (sau chiar a atinge ceva care-i aparţine) era suficient pentru ca unui iudeu să nu i se permită să-l adore pe Dumnezeu în templu.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

După ce am realizat o paranteză de peste o lună urmând capitolul 6 din Evanghelia după Sfântul Ioan, astăzi reluăm lectura semi-continuă din Evanghelia după Sfântul Marcu în ciclul B în care ne aflăm.

Textul din această duminică este luat de la începutul capitolului 7. Se începe de la versetul 1 până la versetul 23, însă cu câteva “decupări” pe care le face Liturgia pentru a face mai clar conţinutul central al relatării şi a nu se pierde în diferite aspecte legate care se realizează aici. De fapt omitem versetele 9 la 13 şi 17 la 20.

Sunt descrise câteva din obiceiurile rituale pe care le au iudeii în general şi fariseii în particular. Aceste obiceiuri, cât se pare, nu sunt realizate de ucenicii lui Isus. Astfel, câţiva farisei şi învăţători ai legii se apropie de Domnul întrebându-l cu privire la această atitudine a ucenicilor săi. Domnul reacţionează în manieră foarte fermă şi clară acuzându-i de făţărnicie. Acest cuvânt, făţarnic, este fundamental în dinamica textului. Din punct de vedere etimologic vine din greacă şi înseamnă “a realiza un determinat rol protagonist în viaţă”. A face un rol protagonist într-o operă de teatru sau în orice ficţiune este foarte bine: actorul întruchipează un personaj determinat cu caracteristici particulare care nu trebuie neapărat să coincidă cu ceea ce este el în realitate (o persoană foarte bună poate să joace rolul răului într-un film). Problema este atunci când se joacă un rol distinct de cel care este în realitate în interioritatea sa în viaţă, în viaţa reală şi concretă. Făţarnicul este deci acela care tinde să mimeze în viaţă, este fals în acţiunile vieţii sale. Isus este foarte dur cu această expresie şi o întăreşte cu două elemente în plus. În primul rând citează un text din Isaia unde Dumnezeu invalidează lauda şi ascultarea poporului pentru că acestea se reduc numai la cuvinte, dat fiind faptul că în realitate poporul “niciodată nu se gândeşte” la Dumnezeu. În al doilea rând spune că marea problemă este că nu ascultă de poruncile cele mai importante şi rămâne în simple învăţături omeneşti. Făţarnicul rămâne la “suprafaţa” lucrurilor pierzând din vedere ceea ce este mai esenţial şi important.

Dincolo de duritatea lui Isus este important să ţinem cont de faptul că versetul 4 spune că “unii farisei şi cărturari” se apropie de Isus. Cuvântul “câţiva” trebuie să ne atenţioneze în privinţa imaginii noastre despre farisei şi cărturari. Nu toţi fariseii şi cărturarii trebuie în mod necesar să fie făţarnici. Cel puţin, sunt făţarnici aceştia care-l întreabă pe Domnul cu privire la atitudinea ucenicilor.

Ultimele versete sunt destinate tuturor: “Isus a chemat mulţimea” (versetul 14). În urma problemei ridicate în privinţa obiceiurilor strămoşilor, Domnul profită pentru a clarifica faptul că ceea ce-l întinează pe om în faţa lui Dumnezeu nu e ceea ce intră prin gură ci acţiunile rele care ies din inima şi din gura omului.

Pentru a ţine cont: Fariseii sunt grupul religios din epoca lui Isus cu autoritate mai mare în faţa poporului. Literalmente fariseu înseamnă “separat” sau uneori “interpret”. Ei cred în viaţa viitoare şi acceptă în acelaşi timp liberul arbitru şi providenţa. Imaginea lor în Noul Testament este în general negativă, ei sunt văzuţi ca adversari ai lui Isus şi sunt asociaţi cu cărturarii sau învăţătorii Legii. Imaginea din scrierile rabinice este condiţionată într-un sens pozitiv considerându-i pe rabini ca moştenitori legitimi ai fariseilor; sunt descrişi ca nişte conducători politici şi religioşi. Este realmente foarte dificil să avem o idee adecvată despre acest grup. În afară de varietatea datelor este foarte posibil ca să fi existat o evoluţie internă care să facă din farisei un grup cu accente diferite în evoluţia lor. Iniţial compromişi cu politica, după aceea se va transforma într-un grup strict religios, campion al celei mai stricte interpretări a Legii şi purtător de cuvânt al tradiţiei orale.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 15,1-20; Lc 11,38; Is 29,13.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicţionar cuvântul “Învăţător” observând mai ales ideea de “Învăţători iudei ai Legii”.

Întrebări pentru lectură

- Ce ni se spune despre iudei în general şi despre farisei în particular la începutul textului?

- Cine se apropie de Isus?

- Ce au observat cei care se apropie de Domnul?

- Ce îl întreabă pe Isus?

- Cum răspunde Domnul?

- Ce înseamnă a fi “făţarnic”?

- Ce spune textul din Isaia pe care-l citează Domnul?

- Care este fraza pe care o spune Isus când termină citatul din profetul Isaia?

- Pe cine cheamă Domnul odată ce a terminat confruntarea cu unii farisei şi cărturari?

- Ce le spune?

- Ce îi întinează pe oameni?

- De unde vine “răul” care există între oameni?

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

- Sunt prea ataşat de “obiceiuri” superficiale, fie ele omeneşti sau religioase, care îmi iau libertatea?

- Am ispita “să încep să critic” pe cei care nu împărtăşesc aceleaşi obiceiuri pe care le am eu?

- Ce-mi evocă termenul “făţarnic”? Mi-l “aplic” mie sau tind să văd mai întâi atitudinile fratelui?

- Sunt sau nu sunt făţarnic?

- În ce aspecte ale vieţii mele poate să fie un pic sau mai multă făţărnicie? Am ispita să “joc un rol” în viaţa mea distinct de ceea ce cred şi caut să trăiesc din adâncul inimii mele?

- Cum percep astăzi textul din Isaia cu reproşul său puternic?

- Spun că-l ascult pe Dumnezeu şi-l laud, însă niciodată nu mă gândesc la El?

- Sunt ataşat de “regulile omeneşti” pe care Dumnezeu nu le-a cerut niciodată şi le “pretind” de la ceilalţi?

- Dau multă importanţă “învăţăturilor omeneşti secundare” pierzând din vedere centralitatea Cuvântului lui Dumnezeu?

- Ca parte a poporului lui Dumnezeu, caut să ascult şi să înţeleg ceea ce Domnul propune începând cu versetul 14?

- Unde se află originea “întinării” care există în inima oamenilor?

- De unde vine întinarea şi păcatul din inima mea?

- Cedez în faţa ispitei de “a atribui” lipsurile şi păcatele mele lucrurilor care vin din afară?

- Sunt conştient că răul pe care-l fac sau pot să-l fac nu este în primul rând responsabilitatea “altora” ci a slăbiciunii mele?

- Caut “să mă gândesc” la Dumnezeu, să mă gândesc la valorile Împărăţiei?

- Gândesc “lucruri rele”? Trăiesc gândindu-mă la rău?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru a ne ruga vă propun un psalm care vorbeşte despre condiţiile necesare pentru a trăi în sanctuar, adică pentru a aduce cult de laudă şi de ascultare lui Dumnezeu. Începând de la versetul 2 ni se dau piste pentru a vedea care sunt adevăratele atitudini ale rugătorului autentic.

15 (14)

Condiţiile necesare pentru a fi în casa Domnului

(1a) Psalm. Al lui David.

1 (1b) Doamne, cine va locui în cortul tău?

Cine se va odihni pe muntele tău cel sfânt?

2 Cel care umblă fără prihană,

face dreptate

şi spune adevărul din inimă;

3 cel care nu calomniază cu limba

şi nu face rău semenului său,

nici nu aruncă ocară asupra aproapelui.

4 În ochii săi,

cel nelegiuit e vrednic de dispreţ,

dar îl cinsteşte pe cei care se tem de Domnul.

Chiar dacă i-ar fi spre pagubă,

nu-şi calcă jurământul.

5 Nu-şi împrumută banii pentru dobândă

şi nu ia mită împotriva celui nevinovat.

Cel care trăieşte astfel

nu se va clătina în veci!

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a interioriza Cuvântul din această duminică poate să fie util să facem câteva avertizări libere cerând iertare pentru făţărnicia care poate să se ascundă în inima omului în raportul cu Dumnezeu:

- Iartă-mă, Isuse, pentru că te laud cu buzele dar nu mă gândesc la tine…

- Iartă-mă, Isuse, pentru că te ascult cu vorba însă după aceea stau departe de inima ta…

- Iartă-mă, Isuse…

- Iartă-mă, Isuse…

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Să încerc, în viaţa mea, să fac mereu diferenţă între esenţial şi principal şi accesoriu şi secundar pentru a nu rămâne la acest al doilea aspect şi a da importanţă reală primului aspect.

Propunere comunitară

- Dialogaţi în grupul de tineri cu privire la situaţiile de făţărnicie mai obişnuite din ambientul vostru.

FSC Ritul latin