Predici

TEXTUL BIBLIC: Ioan 6,60-69

Cuvinte care dau viaţă veşnică

60 În acel timp, mulţi dintre ucenicii lui, care-l auziseră, au spus:

- Greu este cuvântul acesta. Cine poate să-l asculte? 61 Isus ştia în sine că ucenicii murmură împotriva lui. De aceea a spus:

- Vă scandalizează lucrul acesta? 62 Dar dacă veţi vedea pe Fiul Omului suindu-se acolo unde era mai înainte? 63 Duhul este acela care dă viaţă, trupul nu ajută cu nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred.

De fapt, Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este acela care îl va vinde. 65 Şi zicea: Iată pentru ce v-am spus, că nimeni nu poate să vină la mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl.

66 De atunci, mulţi dintre ucenicii săi s-au retras şi nu mai umblau cu el. 67 Atunci Isus a spus celor doisprezece:

- Vreţi şi voi să plecaţi?

68 Simon Petru i-a răspuns:

- Doamne, la cine am putea merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. 69 Iar noi am crezut şi am ştiut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

În această duminică încheiem lectura capitolului 6 din Evanghelia după Ioan. La următoarea întâlnire vom relua lectura semi-continuă din Evanghelia după Marcu.

Odată ce au ascultat în manieră completă şi completă Cuvântarea despre Pâinea Vieţii, chiar cei care-l urmau pe Isus fac o analiză, o evaluare cu privire la cuvintele Domnului. Verdictul este simplu şi categoric: “Este foarte greu de acceptat”. Textul continuă apoi cu o întrebare retorică: “Cine poate să-l asculte?”

Isus nu se amuţeşte şi le răspunde cu două întrebări retorice: vă scandalizează lucrul acesta?; dar dacă îl veţi vedea pe Fiul Omului suindu-se acolo unde era mai înainte? În felul acesta le arată încă o dată că incapacitatea pe care o au ei se datorează unei lipse de credinţă: chiar dacă “văd” minuni mai mari nu vor crede. Introduce în dialog pe Duhul: nici o simplă fiinţă umană nu poate da Viaţă Veşnică, numai Duhul lui Dumnezeu. Isus se asociază astfel la acţiunea Duhului.

Cuvintele pe care Domnul le-a spus vin de la acelaşi Duh, nu sunt cuvinte omeneşti, ci ale lui Dumnezeu. Isus cunoaşte inima omului, ştie cine crede şi cine nu crede… De asemenea le aminteşte că, în definitiv, Tatăl este cel care dă darul de a fi discipol autentic.

Rezultatul ultim al cuvintelor lui Isus este că mulţi îl părăsesc, nu-l mai urmează. În acest context Domnul îi va întreba pe cei mai apropiaţi, pe apostolii pe care El însuşi i-a ales: “Vreţi şi voi să plecaţi?”. Simon Petru va răspunde în numele celor doisprezece tot cu o întrebare retorică şi cu o afirmaţie categorică: “Doamne, la cine am putea merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Iar noi am crezut şi am ştiut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.

Un grup mai mare de persoane a ascultat Cuvântarea despre Pâinea Vieţii pe care a rostit-o Domnul. Majoritatea dintre ele n-au acceptat-o şi au fost dezamăgiţi. În schimb, cei doisprezece apostoli au rămas cu Domnul arătând că credinţa deja încolţise în inima lor. Dumnezeu le-a acordat darul credinţei şi ei au fost capabili să-l păstreze pentru ca să dea rod adevărat.

Pentru a ţine cont: Atunci când Dumnezeu cheamă la credinţă, face asta arătând vreun semn sau semnal pentru a-l accepta, lăsând însă în mâinile noastre responsabilitatea răspunsului. Nu forţează inima noastră pentru ca să creadă. Lasă ca să luăm deciziile cu libertate. Pentru aceasta, ca în Evanghelia din această duminică, la chemare se poate răspunde afirmativ urmându-l pe Domnul sau negativ depărtându-ne de drumul său.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 4,18-19; Mt 16,13-20; In 21,15-17; Fap 7,38; Fap 3,14.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se pot vedea în Evanghelii aspecte importante din viaţa apostolului Petru.

Întrebări pentru lectură

- Cine sunt cei care-l urmau pe Isus? (A se vedea textele evanghelice din cele patru duminici anterioare)

- Ce părere au despre cuvintele Domnului? Li se par oportune şi uşoare?

- Ce răspunde Isus în faţa “evaluării” negative a celor care-l urmau?

- Le este uşor să înţeleagă că Isus este Dumnezeu şi că semnele pe care le realizează caută să manifeste puterea lui Dumnezeu?

- În această privinţă ce loc ocupă Duhul lui Dumnezeu?

- O fiinţă umană poate să dea Viaţa Veşnică?

- Care este originea cuvintelor lui Isus?

- În definitiv, care este marea problemă a celor care contestă cuvintele lui Isus?

- Isus cunoaşte inima oamenilor? Ce ştie despre ei?

- Cine este cel care dă forţe pentru a putea fi un adevărat ucenic al lui Isus?

- Începând din acest moment, care este reacţia celor care-l urmau pe Domnul?

- Văzând că toţi încep să plece, ce-i întreabă Isus pe cei doisprezece apostoli?

- Cine răspunde în numele tuturor?

- Ce spune Simon Petru în numele tuturor?

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

- Ce opinie am despre ceea ce Isus “îmi spune” prin intermediul Scripturii, prin intermediul Cuvântului său?

- Accept exigenţele Evangheliei?

- Ce teme din Evanghelie le accept cu greutate?

- Unde percep astăzi cele mai mari exigenţe ale Evangheliei pentru viaţa mea?

- Am credinţă în Isus?

- Cred în Isus ca Dumnezeu, Fiu al Omului care se întoarce la Tatăl?

- Las ca Duhul lui Dumnezeu să-mi dea viaţă?

- Cred în Duhul lui Dumnezeu care îmi dă viaţă şi Viaţă Veşnică?

- Ştiind că Isus cunoaşte binele şi răul care există în inima mea, îi ofer binele pentru ca să-l potenţeze şi îi ofer răul pentru ca să-l transforme şi să-l convertească?

- Mă deschid lui Dumnezeu Tatăl care este cel care-mi permite prin credinţă să fiu ucenic al Fiului său?

- Îl “părăsesc” pe Isus? Nu-l mai urmez? În ce împrejurări? Sunt statornic în a fi ucenic al Domnului sau “plec şi vin” în mod repetat?

- Ce-i răspund lui Isus dacă-mi spune: “Vrei şi tu să pleci”?

- Mă asociez la întrebarea lui Petru: “Doamne, la cine am putea merge”?

- Ce implică pentru mine astăzi să-i spun lui Isus: “tu ai cuvintele vieţii veşnice”?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Această mărturisire de credinţă în Isus ca singurul care are “cuvintele” Vieţii Veşnice ne face să privim la Isus ca şi Cuvânt, Cuvânt cu majusculă. Pentru această sunt prezentate aici câteva rânduri luate din Mesajul Final al Sinodului Episcopilor 2008 care împreună cu Papa au reflectat asupra temei Cuvântului lui Dumnezeu.

II. CHIPUL CUVÂNTULUI: ISUS CRISTOS

4. În originalul grecesc sunt numai trei cuvinte fundamentale: Lógos sarx eghéneto, “Cuvântul s-a făcut trup”. Şi totuşi, aceasta este culmea nu numai a acelei bijuterii poetice şi teologice care este prologul Evangheliei după Ioan (1,14), ci este însă inima credinţei creştine. Cuvântul veşnic şi divin intră în spaţiu şi în timp şi asumă un chip şi o identitate umană, aşa încât e adevărat că putem să ne apropiem direct de el cerând, aşa cum a făcut acel grup de greci prezenţi la Ierusalim: “Vrem să-l vedem pe Isus” (In 12,20-21). Cuvintele fără un chip nu sunt perfecte, pentru că nu împlinesc în mod deplin întâlnirea, aşa cum amintea Iob, ajuns la capătul itinerarului său dramatic de căutare: “Eu te cunoşteam din auzite, acum ochii mei te văd” (42,5).

Cristos este “Cuvântul care este la Dumnezeu şi este Dumnezeu”, este “chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creaţia” (Col 1,15); dar este şi Isus din Nazaret care merge pe drumurile unei provincii marginale a imperiului roman, care vorbeşte o limbă locală, care revelează caracteristicile unui popor, cel ebraic, şi ale culturii sale. Isus Cristos cel real este deci trup fragil şi muritor, este istorie şi omenitate, dar este şi glorie, divinitate, mister: Cel care ni l-a revelat pe Dumnezeul pe care nimeni nu l-a văzut vreodată (cf. In 1,18). Fiul lui Dumnezeu continuă să fie astfel şi în acel cadavru care este depus în mormânt şi învierea este atestarea vie şi eficace.

Să ţinem cont, pentru răspunsul rugăciunii noastre, de aceste două paragrafe din Mesaj. Chiar dacă pot să pară un pic dense, la prima vedere, ne dau o reflecţie foarte profundă despre Cristos-Cuvânt care are implicaţii foarte directe pentru viaţa noastră. Trebuie să ne străduim să citim cu atenţie, să gândim, să reflectăm şi să ne rugăm…

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a contempla textul m-aş opri la fraza care realizează ca un climax al întregii relatări.

Traduse mai literal ar fi cam aşa:

- Doamne, la cine am putea merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice…

- Doamne, la cine am putea merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice…

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Să fac o listă a cuvintelor lui Isus care mi se par mai semnificative în Evanghelie astăzi.

Să fie mai multe de cinci şi să mă întreb pentru ce sunt importante astăzi.

Propunere comunitară

- În grupul tău de tineri încercaţi să realizaţi un “diagnostic” referitor la dificultăţile care apar pentru a trăi cuvintele lui Isus. Ce greutăţi întâmpină tinerii în general în trăirea Evangheliei?

FSC Ritul latin