Start > Ritul latin > Duminica a 16-a de peste an (B) – lectio divina

Duminica a 16-a de peste an (B) – lectio divina

29 July 2009
863 afișări

Autor: FSC
Copyright: FSC
Duminica a XVI-a de peste an (Anul B)

TEXTUL BIBLIC: Marcu 6,30-34

Isus dă de mâncare la multă mulțime

30 În acel timp, întorși din prima lor misiune, apostolii s-au adunat în jurul lui Isus și i-au povestit tot ce au făcut și au învățat. 31 El le-a spus: «Veniți într-un loc retras, ca să fim singuri și odihniți-vă puțin». Căci era așa de multă lume care venea și pleca încât ei nu aveau timp nici să mănânce.

32 Au plecat deci cu barca într-un loc retras ca să fie singuri. 33 Lumea i-a văzut îndepărtându-se și mulți i-au recunoscut. Atunci din toate cetățile au alergat pe jos într-acolo și au ajuns înaintea lor.

34 Coborându-se din barcă, Isus a văzut o mulțime numeroasă și a fost cuprins de mare milă față de ei, pentru că erau ca niște oi fără păstor. Atunci a început să-i învețe îndelung.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

După episodul pe care l-am meditat duminica trecută, trimiterea misionară a celor doisprezece, Marcu intercalează relatarea morții sfântului Ioan Botezătorul de la versetul 14 la 29. Liturgia Bisericii omite acest text în lectura semi-continuă din duminici și-l rezervă pentru sărbătoare martiriului sfântului Ioan Botezătorul. Pentru asta “facem un salt” și astăzi medităm Mc 6,30-34 care relatează întoarcerea apostolilor după activitatea lor misionară, și este ca o introducere și pentru relatarea înmulțirii pâinilor pe care Marcu o va face de la versetul 35 la 44.

Textul spune că apostolii îi povestesc Domnului tot ceea ce “au făcut și au învățat”. Aceste două cuvinte, aceste două verbe, a face și a învăța, sunt foarte importante pentru că marchează continuitatea misiunii apostolilor față de misiunea lui Isus, Mesia care revelează Împărăția prin “fapte și cuvinte”, “făcând și spunând”, “eliberând de cel rău și proclamând Evanghelia”. Misiunea discipolilor și misiunea Bisericii lui Isus pentru toate veacurile este aceeași: să facă prezentă Împărăția prin fapte și cuvinte. Nu numai fapte și nu numai cuvinte ci cuvinte care “să explice” faptele, fapte care să dea autoritate cuvintelor. În definitiv, aceasta este cheia misiunii pe care ne-o învață Isus.

Misiunea de a proclama Împărăția prin fapte și cuvinte este intensă, foarte intensă până acolo încât poate să fie extenuantă. În felul acesta Domnul, văzând că nu-i rămâne timp nici ca să mănânce, pentru a face ceea ce este fundamental și indispensabil pentru a susține viața, îi invită pe discipolii săi să se odihnească. Fraza este foarte sugestivă: “Veniți într-un loc retras ca să fim singuri și odihniți-vă puțin”.

Discipolii acceptă invitația Învățătorului și merg cu barca spre un loc singuratic. Totuși, mulțimea, care-l urmează pe Isus și pe discipolii săi observă mișcările și ajung înaintea lor în locul spre care se îndreptau. Ce face Isus?

Când coboară din barcă vede mulțimea cu ochi de milostivire profundă, cu ochii lui Dumnezeu. Spune relatarea că Isus a fost cuprins de mare milă pentru că erau ca niște oi care nu au păstor. În acest moment începe din nou misiunea sa. Nu știm dacă au putut să se odihnească… Fapt este că Isus se comportă ca un păstor autentic și are grijă de necesitățile mulțimii, ale poporului.

Pentru a ține cont: Termenul “compătimire” pentru unii are o anumită încărcătură peiorativă. S-ar părea că este sinonim cu “milă” într-un sens superficial al termenului. Totuși etimologia termenului ne semnalează altceva. Compătimire vine din latină care ar însemna literalmente ceva cam “a trăi cu pasiune cu celălalt”, “a pătimi cu celălalt”. Acest lucru este profund deosebit. A-l compătimi pe fratele înseamnă a voi să-l însoțești în “pătimirea” vieții sale, în crucile, suferințele și dificultățile sale.

Alte texte biblice pentru a confrunta: In 10,1-18; Ps 23[22]; Ez 34.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea într-un dicționar biblic cuvântul “Milostivire, milostiv”.

Întrebări pentru lectură

- De unde se întorc apostolii?

- Ce fac cu Isus? Ce îi povestesc?

- Ce se întâmplă în acel loc?

- Pentru ce nu au timp?

- Ce le spune Isus?

- Ce fac ei după aceea?

- Unde și încotro merg?

- Ce face mulțimea?

- Ce vede Isus când coboară din barcă împreună cu discipolii săi?

- Cum reacționează Domnul în fața acestei priviri?

- Cu ce atitudine răspunde?

- Ce imagine biblică folosește pentru a exprima situația mulțimii?

- Cum se termină relatarea?

2 – MEDITAȚIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditație

- Mă “adun” cu Isus atunci când sunt convocat să fiu parte a unui grup, a unei comunități a Bisericii?

- Îi “povestesc” lui Isus ceea ce este în inima mea?

- Îi “povestesc lui Isus” ceea ce realizez în umila mea misiune misionară?

- Îi povestesc “binele” și “răul”? Împărtășesc cu El “reușitele” și “eșecurile”?

- În ce formă am evanghelizat? Cui i-am vestit evanghelia?

- Ce lucruri “am făcut” sau “am spus” în numele lui Isus?

- În activitatea mea misionară sunt capabil să echilibrez faptele și cuvintele; mărturia și vestirea?

- Este așa de intensă activitatea misionară încât eu nu am timp “nici ca să mănânc”?

- Cu ce îmi ocup timpul? Pierd timpul în lucruri care nu sunt importante?

- Ce cred despre invitația lui Isus făcută apostolilor?

- Ce înseamnă pentru mine astăzi că Isus ne spune: “Veniți într-un loc retras, ca să fim singuri și odihniți-vă puțin”?

- Descopăr zilnic mila lui Isus față de mine, îndeosebi atunci când sunt dezorientat, asemenea oilor care nu au păstor?

- Îl las ca “să mă învețe” Cuvântul său?

- Sunt capabil să privesc “mulțimile” din timpul nostru cu aceeași privire a Domnului?

- Cine sunt parte din aceste “mulțimi” actualmente?

- Simt milă în inima mea? Sunt capabil să trăiesc “cu celălalt” crucea sa, drama sa, “pătimirea sa”?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru rugăciune poate fi utilă citirea vreunui număr de la începutul Constituției Dogmatice “Dei Verbum” a Conciliului al II-lea din Vatican. Este un document promulgat în decembrie 1965 și care reflectează asupra temei revelației lui Dumnezeu: Dumnezeu care se manifestă, Dumnezeu care se face cunoscut. În acest context prezintă diferite teme care au de-a face cu Cuvântului lui Dumnezeu și cu Scriptura. În primele numere Dei Verbum va insista mult asupra modului în care Isus se face cunoscut, se revelează în “fapte și cuvinte”. Să citim numărul 4 pentru ca să lumineze rugăciunea noastră.

Cristos, culmea revelației

4. După ce, de multe ori și în multe chipuri, Dumnezeu ne-a vorbit prin profeți, “în zilele acestea din urmă ne-a vorbit prin Fiul său” (Ev 1,1-2). L-a trimis, așadar, pe Fiul său, Cuvântul cel veșnic, care luminează pe toți oamenii, ca să locuiască între oameni și să le descopere cele ascunse ale lui Dumnezeu (cf. In 1,1-18). Isus Cristos, Cuvântul făcut trup, trimis “Om între oameni”1, “vorbește cuvintele lui Dumnezeu” (cf. In 3,34) și duce la bun sfârșit lucrarea mântuirii pe care i-a încredințat-o Tatăl (cf. In 5,36; 17,4). Cine îl vede, vede și pe Tatăl (cf. In 14,9). Prin toată prezența și manifestarea sa, prin cuvinte și fapte, prin semne și minuni, dar mai ales prin moartea sa și prin glorioasa înviere din morți și, în sfârșit, prin trimiterea Duhului adevărului, El împlinește și desăvârșește Revelația și o întărește cu mărturia divină: Dumnezeu este cu noi pentru a ne elibera de întunericul păcatului și al morții și a ne învia spre viața veșnică.

Așadar, economia creștină a mântuirii, fiind legământ nou și definitiv, nu va trece niciodată și nu mai este de așteptat nici o nouă revelație publică înainte de arătarea în glorie a Domnului nostru Isus Cristos (cf. 1Tim, 6,14; Tit, 2,13).

Să ținem cont de această caracteristică a revelației lui Cristos, “cuvinte și fapte”, pentru a o regândi și a ne ruga în realitatea vieții noastre.

1 Epist. ad Diognetum, c. VII, 4: Funk, Patres Apostolici, I, p. 403.

4 – CONTEMPLAȚIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a face interiorizarea noastră să folosim versetul 31 pe care trebuie să-l imprimăm în mintea noastră și în inima noastră. Să-l repetăm cu pauze și în mod ritmic:

“Veniți într-un loc retras, ca să fim singuri și odihniți-vă puțin”

“Veniți într-un loc retras, ca să fim singuri și odihniți-vă puțin”

5 – ACȚIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Să redimensionez viața mea de rugăciune învățând să am o relație mai cordială cu Domnul “povestindu-i” tot ceea ce se întâmplă în viața mea.

Propunere comunitară

- În rândul tinerilor: care sunt în mod deosebit “mulțimile” care sunt rătăcite, ca niște oi fără păstor? Provocare: ce puteți face voi ca tineri pentru ca, în numele lui Isus, să orientați evanghelic pe acești frați?

Ritul latin