Start > Ritul latin > Duminica a XXII-a (B)

Duminica a XXII-a (B)

25 July 2009
783 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a XXII-a de peste an (Anul B)

Câțiva farisei și cărturari, veniți de la Ierusalim, s-au strâns în jurul lui Isus. Și au văzut pe unii dintre ucenicii lui că mâncau cu mâinile necurățate, adică nespălate… Așadar fariseii și cărturarii l-au întrebat pe Isus: “Pentru ce ucenicii tăi nu respectă tradiția bătrânilor și mănâncă cu mâinile nespălate?” Isus le-a răspuns: “A avut dreptate Isaia, când a spus despre voi, fățarnicilor: «Acest popor mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de mine… Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi țineți tradiția oamenilor»”. Isus a chemat mulțimea din nou la el și a zis: “Ascultați-mă toți și înțelegeți bine ce vă spun: nimic din ceea ce este în afara omului și care pătrunde în el nu-l poate întina, dar numai ceea ce iese din el… Ceea ce iese din om îl întinează, căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele: desfrânarea, furturile, crimele, adulterul, lăcomia, înșelăciunea, răutatea, dezmățul, invidia, calomnia, mândria și nechibzuința. Toate aceste rele ies dinăuntru și-l întinează pe om”. (Marcu 7,1-8a.14-15.21-23)

Acest fragment evanghelic face parte dintr-o lungă discuție dintre farizei și Isus cu privire la interpretarea tradițională a legilor purității, discuție care ocupă două treimi din capitolul 7 (v. 1-23).

Controversa asupra ceea este pur sau impur marchează o etapă esențială în înțelegerea persoanei lui Isus. El va institui un rit nou atât pentru evrei cât și pentru păgâni, cel al euharistiei, rit sugerat deja în episoadele înmulțirii pâinilor. Or acest rit răstoarnă complet prescrierile rituale ale tradiției iudaice, reglate prin distincția dintre pur și impur. Comportamentul religios pe care îl revelează Isus este întipărit de Dumnezeu în adâncul inimilor și nu depinde de tradițiile omenești. De exemplu, referindu-ne la cazul care a stârnit controversa relatată pentru această duminică, cel al curățirii (spălării) mâinilor, ar fi de notat faptul că, într-adevăr cartea Leviticului este plină de prescrieri ritualice de purificare care au făcut obiect de interpretări minuțioase și de prescrieri multiple din parte generațiilor de rabini. Dar, în aceste interpretări sau prescrieri s-a ajuns până acolo încât adevărata adeziune față de Dumnezeu atât în cult cât și în viața de zi cu zi să fie măsurată prin observarea scrupuloasă a gesturilor exterioare: a-și spăla mâinile până la coate (v. 3), a spăla în mod ritualic paharele, oalele și celelalte vase (v. 4). Or, aceste prescrieri “de referință” veneau de la oameni și nu de la Cuvântul lui Dumnezeu, căci ele lipsesc din Sfânta Scriptură. Isus denunță ipocrizia acestor practici făcând referință la Scriptură prin citarea profetului Isaia (29,13), unde se spune că adevăratul cult, comportamentul religios autentic, izvorăște din inimă și nu depinde de determinările exterioare inventate de oameni. Astfel, pentru a primi sfânta împărtășanie nu este necesară împlinirea nici unei prescrieri rituale, ci numai de credință, acea credință care izvorăște din în inimă. Aceeași inimă poate fi însă și sursă impurității și a răului, iar Isus îi invită pe ucenicii săi să-și purifice spiritele și inimile de tot ceea ce îi împiedică să recunoască adevărata lui identitate.

Așadar se impune fiecăruia dintre noi să iasă din legalismul tradițiilor omenești pentru a se deschide față de persoane, față de ceea ce există mai profund în oameni: acest nivel al inimii unde se înnoadă dialogul dintre Dumnezeu și fiecare conștiință. Prin interpelarea sa abruptă, Isus se face ascultat (v. 14) ca cel care vorbește inimii, care actualizează Cuvântul lui Dumnezeu prezent în Sfânta Scriptură.

Ritul latin