Start > Ritul bizantin > Sfânta Treime

Sfânta Treime

9 May 2008
7,226 afișări

Autor: pr. Ion Cârciuleanu
Copyright: ADMD.info
Sfânta Treime

“În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”.

Aceste cuvinte cu care am început predica, formează una din cele mai mici rugăciuni închinate Sfintei Treimi.

Și noi, când zicem: “În numele Tatălui, ne spune Sfântul Ambrozie, ne însemnăm fruntea spre a arăta că toate gândurile noastre merg la Dumnezeu, izvorul gândirii noastre; când zicem “și al Fiului” ne însemnăm la inimă, arătând că toată inima noastră o dăm Domnului, iar când zicem “și al Sfântului Duh”, ne însemnăm umerii, rădăcina mâinii, spre a arăta că începutul și desfășurarea faptei este spre slava lui Dumnezeu. Încheiem cu cuvântul “Amin”, așa să fie.

Ființa noastră întreagă este închinată Sfintei Treimi.

Însuși unirea celor trei degete de la mâna dreaptă, ca să ne facem semnul Sfintei Cruci, însemnează tot Sfânta Treime. Cu acest semn sfânt și cu rostirea acestor dumnezeiești cuvinte, noi începem toate rugăciunile noastre de fiecare zi. Acestea au fost semnul și puterea creștinismului, din ziua Cincizecimii, de când a luat naștere Biserica. De atunci, orice credincios se însemnează cu acest semn – Sfânta Cruce – și rostește aceste cuvinte, care mărturisesc credința lui în Sfânta Treime de la care primim harurile cele bogate.

Moșii și strămoșii noștri, de când ne-am zămislit ca neam pe aceste locuri frumoase, au cinstit Sfânta Treime cu tot sufletul, s-au închinat ei și au adorat-o. Credința noastră în Sfânta Treime a fost totdeauna puterea mântuirii noastre.

În numele Sfintei Treimi noi săvârșim și taina Sfântului Botez, în numele ei primim “toată darea cea bună și tot darul desăvârșit”.

În numele ei creștem duhovnicește, ne sfințim prin har și moștenim viața veșnică.

Cu rugăciunea amintită, deși nu spunem decât trei nume: Tatăl, Atotcreator, Fiul Mântuitorul nostru și Sfântul Duh, sfințitorul nostru, nume care alcătuiesc Sfânta Treime – temelia credinței noastre, spunem totul, mărturisim întreaga noastră credință. Deși fiecare nume sau persoană este Dumnezeu adevărat, totuși nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumnezu în trei persoane. “Unul după Ființă și întreit după persoane”.

În numele Sfintei Treimi se săvârșește dumnezeiasca Liturghie, care începe cu cuvintele: “Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh” și se săvârșește cu slujba Învierii Domnului: “Slavă Sfintei și celei de o ființă și nedespărțitei Treimi”, așa cum rostește preotul în fiecare zi, din noaptea Învierii până la Înălțarea Domnului. Pentru slăvirea Sfintei Treimi s-au compus cântări, Doxologii mari și mici, slujbe de noapte, cum sunt Miezonoptica de duminică și Slujba privegherii sau Acatistul Sfintei Treimi.

Astăzi, când Biserica Ortodoxă serbează praznicul Sfintei Treimi, este bine să lămurim pe cât ne este cu putință, înțelesul ei cel adânc.

Învățătura despre Sfânta Treime este o învățătură de bază a Bisericii. Este cea mai mare și mai adâncă învățătură a ei. Și noi creștinii credem în această învățătură și mărturisim că este un singur Dumnezeu, Unul în ființă și întreit în fețe sau persoane: Tatăl, Fiul, și Sfântul Duh. Această învățătură nu o are nici o altă religie decât creștinismul. Ea ne-a fost dată prin descoperire de Dumnezeu din milostivirea și din bunătatea Sa pentru noi.

Altfel, nu L-am fi cunoscut. Căci Mântuitorul zice: “Nimeni nu-L cunoaște pe Tatăl decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere” (Matei 11, 27). Iar o cântare la Utrenie spune: “Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă”. Într-adevăr, Mântuitorul S-a arătat pe pământ, S-a arătat între oameni, la Întruparea Sa.

Dogma Sfintei Treimi, Învățătura fundamentală a Bisericii, fiind o taină adâncă și necuprinsă, Sfinții Părinți ai Bisericii au căutat să o lămurească în diferite feluri prin analogii și asemănări.

Unii au căutat să explice Taina Sfintei Treimi prin corelația dintre cele trei funcțiuni ale sufletului nostru: gândire, voință și simțire, și care formează o unitate.

Un mare scriitor bisericesc, Fericitul Augustin († 430), asemăna Sânta Treime cu apa care are și izvor, și pârâu și apa propriu-zisă. Sfântul Atanasie cel Mare aseamănă Sfânta Treime cu Soarele. El spune: “Că precum soarele este cu trei fețe, așa și Dumnezeu este în trei ipostasuri. Căci, chip al Tatălui este discul; Chip al Fiului este raza și Chip al Sfântului Duh este lumina soarelui. La soare este disc, rază și lumină, dar nu zicem că sunt trei luminători, ci un singur soare. Asemenea și la Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt un singur Dumnezeu. La soare, continuă același Sfânt Părinte, este nedespărțit discul de rază și lumină. Așa este și în dumnezeiasca treime, nu se despart persoanele, ipostasele unele de altele. Discul soarelui, spune Sfântul Atanasie, naște și unește raza și dă lumină, așa și Dumnezeu-Tatăl naște pe Fiul și purcede pe Sfântul Duh. Raza soarelui se coboară pe pământ, dar nu se desparte de soare, nici din cer nu lipsește, nici de pe pământ și este și în discul soarelui. Așa și Fiul nu se desparte de Tatăl și de Sfântul Duh”.

Sfântul Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni, pentru a arăta unitatea Sfintei Treimi și egalitatea celor trei persoane, împotriva rătăcirii ariene, la Sinodul I Ecumenic, s-a folosit de o cărămidă care, deși reprezenta o unitate, privind-o, a arătat că în această unitate exită trei elemente: lutul, care a rămas în mâna Sfântului, apa care a căzut pe pământ și focul care s-a ridicat la cer.

Aceasta a fost o minune spre a arăta unitatea în Sfânta Treime, a celor trei persoane dumnezeiești.

Taina Sfintei Treimi, cum am spus, fiind de nepătruns cu mintea, oricâte asemănări s-au făcut de către Sfinții Părinți, nu se poate pătrunde și înțelege, doar atât cât ne-a fost de folos.

Dumnezeu ne-a descoperit, și câte știm despre ea ne este de ajuns ca să ne mântuim.

În cunoașterea și înțelegerea Tainei Sfintei Treimi este nevoie mai ales de puterea credinței și a iubirii. Noi credem cu tot sufletul în Sfânta Treime, o mărturisim fiecare la primirea Sfântului Botez, cât și în toată viața noastră și o iubim, “și cine se leapădă de această credință și de mărturisirea ei, încetează de a mai fi creștin” (Irineu Mihălcescu).

Sfinții nu s-au folosit atât de luminile minții, ca să înțeleagă taina Sfintei Treimi pe care n-o pot înțelege, nici îngerii, cât mai ales s-au rugat cu credință și dragoste să se învrednicească de harurile ei cele bogate. Așa să ne rugăm și noi, în fiecare clipă și mai ales în această mare zi a sărbătoririi Sfintei Treimi, ca Dumnezeu Cel în treime lăudat să ne asculte și să ne transforme inimile noastre în altare de rugăciuni și lucrare de fapte bune.

Sfințenia nu constă în idei goale, ci în îndeplinirea binelui, în schimbarea noastră lăuntrică într-un om nou, după chipul lui Hristos, într-un samarinean milostiv, care și-a jertfit totul pentru ajutorul celui în suferință. Toate aceste transformări sunt, desigur, lucrări ale Sfintei Treimi.

În Vechiul Testament avem multe preînchipuiri ale Sfintei Treimi. Astfel, chiar în primul capitol al Genezei se vorbește de Sfânta Treime: “Să facem om după chipul și asemănarea Noastră”, zice Dumnezeu (Facere 1, 26). Omul a fost creat dintru început după chipul Sfintei Treimi.

Origen, mare învățat și scriitor creștin, ne arată că Dumnezeu, când a creat pe om, nu S-a sfătuit cu îngerii, ci cu Sine Însuși, deci este vorba de un sfat între persoanele Sfintei Treimi. Tot o preînchipuire a Sfintei Treimi este și arătarea celor trei îngeri patriarhului Avraam, la stejarul lui Mamvri (Facere 1, 2). Sfânta treime e prefigurată în Vechiul Testament și de sfeșnicul cu trei brațe și de cântarea serafimilor: “Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot” (Isaia 6, 3), imn întreit pe care îl cântăm și noi, la fiecare Sfântă Liturghie.

În Vechiul Testament găsim chiar redat și numele persoanelor Sfintei Treimi: nume de Tată, de Fiu și de Sfântul Duh. Astfel în cuvintele pe care psalmistul le pune în gura Fiului se spune: “Zis-a Domnul către Mine: Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut” (Psalmul 2, 7). La Facere 1, 2 se arată că “Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor”, iar Psalmistul se roagă zicând: “Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine” (Psalmul 20, 12).

În Noul Testament, Sfânta Treime s-a arătat și mai lămurit.

Cea dintâi descoperire o face îngerul Gavriil Sfintei Fecioare Maria, la Buna-Vestire. El i-a zis: “Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine și puterea celui Preaînalt te va umbri, iar Fiul ce Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35).

La Botezul Domnului, Fiul se botează, tatăl îl mărturisește zicând: “Acesta este Fiul meu cel iubit întru care am binevoit, pe Acesta să-L ascultați”, iar Duhul Sfânt se coboară în chip de porumbel. Sfânta Treime se arată și la Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos.

Sfânta Biserică ne învață că toate lucrările mari de sfințire și de îndumnezeire s-au făcut de Sfânta Treime și în numele ei. În numele Sfintei Treimi s-a făcut evanghelizarea în lume: “Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” zice Mântuitorul Sfinților Apostoli (Matei 28, 19).

În puterea Sfintei Treimi s-a înființat Biserica și s-a dat harul vindecărilor și al vorbirii în limbi. În numele Sfintei Treimi dobândim mântuirea și sfințirea noastră.

Pe plan lărgit, unitatea Sfintei Treimi a creat punți de legătură între confesiunile creștine, pentru că toate aceste confesiuni cred în Sfânta treime. Pe temeiul acestei credințe se încearcă, în cadrul mișcărilor ecumenice, să se apropie toate Bisericile creștine, să fie iarăși un trup tainic al lui Hristos, o singură Biserică a Lui.

Pentru noi, creștinii, unitatea Sfintei Treimi se vădește (se arată) în opera Ziditorului, în fiecare fir de nisip sau iarbă, în tot ce este creat. Ea se vădește și în conducerea lumii, în Sfânta Providență. Iată deci că unitatea Sfintei Treimi conduce toate formele de varietate în unitate deplină.

Praznicul de astăzi, Sfânta Treime, răspândește raza de lumină în sufletul fiecărui credincios și îl cheamă la depășiri de sine, în lucrări morale, spirituale și materiale, la locul său de muncă.

În Sfânta Treime știm că sălășluiește pacea, dragostea și unitatea; la fel trebuie să sălășluiască și în viața noastră de fiecare clipă, în familia noastră și în sufletul nostru. Trebuie să știm că faptele noastre cele bune sunt ca niște trepte pe care ne ridicăm și ne apropiem de izvorul cel nesecat al tuturor harurilor Sfintei Treimi.

Nu atât să dogmatizăm despre Sfânta Treime, ci mai ales să facem faptele plăcute Sfintei Treimi: “Nu vorbele mari fac pe sfinți și drepți, ci viața cea plină de fapte bune, creștinești, de smerenie, de dragoste și credință puternică” (Pr. V. Aștileanu).

Noi ne închinăm în numele Sfintei Treimi, fiindcă suntem închinați chiar de la primirea Sfântului Botez, care este mărturisirea unității de credință și pe care se cade să o păstrăm neștirbită și nepătată. Și nu este o fericire mai mare pentru vredniciile noastre decât aceea de a ști că vom putea sta curați în fața tronului Sfintei Treimi. Iar bucuria pe care ne-o dă sărbătoarea de azi, cântările bisericești, atât de frumoase, dumnezeiasca Liturghie, sunt doar imaginea bucuriei desăvârșite pe care o vom trăi în cer în fața tronului Sfintei Treimi.

Să păstrăm această bucurie în sufletele noastre și mereu să căutăm să ne întâlnim cu credință și dragoste în Biserica lui Hristos, dobândind această bucurie, din harurile Sfintei și Celei de o ființă Treimi, așa cum au dobândit sfinții care și-au păstrat unitatea de credință, așa cum au dobândit și strămoșii noștri.

Să ne rugăm astăzi, în ziua de prăznuire a Sfintei Treimi și să zicem: “Prea Sfântă Treime miluiește-ne pe noi; Doamne curățește păcatele nostre; Stăpâne iartă fărădelegile noastre, Sfinte cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău”. Amin.

Text preluat de pe AMDM.info cu acordul parohiei Adormirii Maicii Domnului.

Ritul bizantin