Predici

Isus Cristos, după ce şi-a petrecut 30 de ani în mijlocul familiei de la Nazaret, crescând în înţelepciune şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, şi-a început plin de bucurie şi entuziasm activitatea sa publică. Aceşti primi paşi ai vieţi sale publice sunt caracterizaţi de un anunţ deosebit de îmbucurător pentru cei săraci şi umili, dar în acelaşi timp provocator pentru majoritatea oamenilor: împărăţia cerurilor este aproape, iar convertirea este absolut necesară pentru mântuire.

Duminica trecută am ascultat cu toţii mesajul iertării păcatelor, Isus fiind Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Astăzi retrăim marele mesaj pe care Cristos lumina lumii, îl aducea lumii întregi.

În prima lectură profetul Isaia se îndreaptă spre poporul evreu, umilit şi asuprit, folosind imagini cutremurătoare. Flămânzi, evreii sunt puşi în lanţuri, bătuţi şi consideraţi ca nişte animale. Acestora Isaia le vorbeşte de parcă ar fi sosit deja mântuirea, le vesteşte o lumină neaşteptată, adică sfârşitul robiei şi reîntoarcerea în patrie. Aceasta este şi făgăduinţa pentru întreg neamul omenesc care geme şi suspină în propria condiţie dominată de experienţa răului şi a sclaviei. Trecutul despre care vorbeşte Isaia este mereu pentru omenire prezentul unei vieţi fără Dumnezeu, fără credinţă şi fără speranţă. Această omenire însă va vedea într-o zi o mare lumină şi toţi se vor bucura aşa cum se bucură la vremea secerişului sau atunci când împart prăzile de război.

Textul din Isaia, dacă ne amintim a fost deja citit în mod parţial în liturgia din noaptea de Crăciun. Se poate deci înţelege cum Biserica chiar şi azi vrea să ne conducă la aşteptare, eliberare, bucurie şi lumină. Promisiunea profetului este împlinită în realitate, ca şi în Evanghelia de azi, de bunătatea lui Dumnezeu care ni l-a dăruit pe Isus Cristos. Evanghelistul Matei scoate foarte bine în evidenţă faptul că Isus Cristos duce la îndeplinire promisiunile lui Dumnezeu. Isus este “viitorul lui Dumnezeu” adică eliberare, lumină şi bucurie. Isus este lumina promisă de Dumnezeu, vestită de profeţi de-a lungul veacurilor şi venită în lume la împlinirea timpurilor.

Limbajul luminii în Sfânta Scriptură este fundamental. În Cartea Genezei Dumnezeu este cel care a creat lumina (1,1. 3). Psalmul de azi pe care l-am cântat împreună ne spune clar că Dumnezeu este lumină: “Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme?” Deasemenea ultimul cuvânt pe care Dumnezeu îl va pronunţa în favoarea aleşilor săi va fi o revărsare infinită de lumină: “Şi noapte nu va mai fi; nu mai au nevoie de lumina lămpii sau de lumina soarelui pentru că Dumnezeu le va fi lumină şi vor domni în vecii vecilor” (Ap 22,5). Mai mult, neînţelegerea radicală dintre Dumnezeu şi diavol, dintre bine şi rău, dintre omul mântuit şi omul sieşi suficient, este simbolizată în Scriptură prin opoziţia dintre întuneric şi lumină (In 3, 19; 12,35).

Isus Cristos însă este lumina adevărată: “Cuvântul este lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume” (In 1,9). El împlineşte promisiunile lui Dumnezeu: el dă omului prin cuvântul său plin de viaţă cunoaşterea adevărată despre Dumnezeu şi despre sine însuşi. Cristos, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, revelează omului originea şi destinul său; îi arată prin cuvintele şi faptele sale drumul vieţii şi al mântuirii.

În întunericul confuziei atât de dominant în zilele noastre, omul are nevoie de un ghid sigur pentru a putea merge pe drumul cel bun. Acesta nu poate fi o carte sau o doctrină, ci Cristos. Numai Cristos este în măsură să spună omului din toate timpurile: “Eu sunt lumina lumii, cine mă urmează nu umblă în întuneric dar va avea lumina vieţii” (In 8,12). Biserica se îndreaptă spre Cristos care este unica rezolvare a tuturor lucrurilor. Privind spre Cristos, plini de credinţă în el şi susţinuţi de rugăciune şi dragoste noi putem privi senini spre viitor, care este un viitor al eliberării al lumini şi bucuriei.

Misiunea lui Cristos eliberatorul, al lui Cristos lumina, pe care Evanghelistul Matei o afirmă cu solemnitate, a început cu proclamarea fundamentală a Evangheliei: “Convertiţi-vă pentru că împărăţia cerurilor este aproape!”. Ce înseamnă însă pentru noi această invitaţie a lui Cristos la convertire? A ne converti înseamnă a ne schimba mentalitatea şi modul propriu de a trăi, pentru a ne asuma mentalitatea şi modul de a trăi al fiilor lui Dumnezeu, aşadar o viaţă demnă de botezul nostru. Convertirea este o acţiune continuă de conformare faţă de cuvântul lui Dumnezeu, faţă de comunitatea eclezială şi faţă de condiţia noastră de sărmani păcătoşi, pentru a ajunge la o comuniune mai intensă cu Dumnezeu şi cu fraţii noştri. Lupta cu sine însuşi şi cu propriul egoism este crucea pe are fiecare trebuie să o poarte cu sine în fiecare zi.

Victoria lui Cristos asupra păcatului, a întunericului, a fost confirmată în mod definitiv din momentul în care el a acceptat să fie victimă de ispăşire pentru păcatele noastre. Menirea lui Cristos a fost ca un răsărit de soare, ca o mare lumină. El a revelat oamenilor pe Tatăl, a demonstrat sensul lumii şi al vieţii, a dat un răspuns acelor veşnice întrebări pe care omul şi le pune dintotdeauna: Cine suntem, unde mergem, şi de unde venim?

Tot în acest sens nu putem să omitem importanţa învăţăturii pe care Sf. Paul ne-o împărtăşeşte în prima sa Scrisoare către Corinteni. Creştinul nu poate deveni lumină într-o lume bolnavă de egoism şi de violenţă, dacă nu devine lumina dragostei şi a comuniunii. Ignoranţa de care dăm dovadă cu privire la semnificaţia vieţii umane, a valorii sale, a originii sale şi a destinului său, trebuie să ne facă să simţim tot mai mult necesitatea luminii care este numai Cristos. Ca şi apostolii, noi avem datoria de a răspunde continuu la această chemare din partea lui Cristos şi atunci răsplata sigur ne va fi bucuria pe care profetul Isaia a promis-o acelora care vor primi lumina lui Cristos. Amin.

Neculai Stote

volum colectiv ITRC Ritul latin