Start > Ritul bizantin > Naºterea lui Cristos

Naºterea lui Cristos

24 December 2007
2,595 afiºãri

Autor: IPS Andrei Rymarenko
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Naºterea Domnului

“Pregãteºte-te, Betleeme… cã Pomul Vieþii a înflorit în peºterã din Fecioara. Pântecele ei s-a arãtat rai înþelegãtor, în care este dumnezeiescul pom, din care mâncând, vom fi vii… Cristos se naºte ca sã ridice chipul cel mai înainte cãzut” (Troparul înainteprãznuirii Naºterii lui Cristos). Astfel ne pregãteºte Biserica pentru sãrbãtoarea Naºterii Domnului. Iubiþi fraþi ºi surori, în timp ce alergam de la un magazin la altul, în timp ce pregãteam sãrbãtorile în casele noastre, Biserica, încã ºoptind, revela misterul: “Pregãteºte-te, Betleeme…”

Cum s-a pregãtit Betleemul? Cu o peºterã – acel gen de peºterã în care erau duse vitele. “Pregãteºte-te, Betleeme…” ºi Betleemul s-a pregãtit. Pentru ce s-a pregãtit? Ce se întâmpla în Betleem? În Betleem, într-un staul pentru vite, un mare mister se împlinea. Aici, dupã cum ne-a pus Biserica, în aceastã peºterã s-a arãtat un rai din care a crescut Pomul Vieþii din Noul Testament. Adam avea viaþã, deoarece în paradis se afla Pomul Vieþii, cel al Vechiului Testament, din care se hrãnea. ªi prin puterea datã de aceastã hranã, Adam trãia în comuniune cu Dumnezeu. Aceasta a fost o bucurie de nedescris pe care Adam a pierdut-o atunci când porþile raiului s-au închis ºi a pierdut Pomul Vieþii. Dar Dumnezeu Creatorul, fiindu-i milã de Adam, a dat o profeþie cã Pomul Vieþii va fi refãcut. ªi acest Pom este refãcut.

Dupã cum spuneam, Biserica ºopteºte: “Pregãteºte-te, Betleeme…” Aici atenþia noastrã nu este îndreptatã spre faptul cã vor fi poate palate, cã totul va fi poate inundat de lumini electrice, sau îmbrãcat în catifea sau mãtase. Betleemul, peºtera, ieslea unei vaci, bãtrânul Iosif, ºi în acelaºi timp pãstorii care vegheau; ei erau evrei adevãraþi care îl aºteptau pe adevãratul Mesia. ªi pentru ei cerurile s-au deschis ºi în urechile lor a rãsunat cântarea îngereascã: “Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire!” (Luca 2,14). ªi dupã ei au venit adevãraþii cãutãtori ai Adevãrului – Magii care urmau Steaua. Ei au cãutat ºi au cãutat, ºi Steaua i-a condus. ªtiau din constelaþii cã ceva mãreþ, ceva important pentru întreaga lume s-a întâmplat. ªi au pornit la drum. ªi aici Biserica ne spune: Priviþi! Pe cine cheamã peºtera din Betleem? Pe pãstorii care cautã adevãrul; pe magii care cautã adevãrul.

La fel ºi pe noi, fraþilor ºi surorilor. Suntem chemaþi la adevãr. Dar la care Adevãr? La care Pom al Vieþii? Ce fel de Pom a crescut în peºtera din Betleem? Cristos ne reveleazã: “Eu sunt pâinea vieþii. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mãnâncã din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaþa lumii este trupul Meu” (Ioan 6,48.51). Vedeþi, Cristos este Pomul Vieþii, acea Pâine pe care o mâncãm. ªi El ne spune aceasta în mod categoric în al ºaselea capitol al Evangheliei lui Ioan: “Cel ce mãnâncã trupul Meu ºi bea sângele Meu are viaþa veºnicã, ºi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevãrata mâncare ºi sângele Meu, adevãrata bãuturã. Cel ce mãnâncã trupul Meu ºi bea sângele Meu rãmâne întru Mine ºi Eu întru el” (Ioan 6,54-56). Iatã ce fel de Pom.

ªi aceasta este Ziua Sfântã la care ne-a chemat Biserica, ºoptindu-ne în întreaga sãptãmânã acest Tropar: “Pregãteºte-te, Betleeme, deschisu-s-a tuturor Edenul; împodobeºte-te, Efrata, cã Pomul Vieþii a înflorit în peºterã din Fecioara.” Dar existã un prim pas cãtre aceastã viaþã. Spun acest lucru în fiecare an, altfel nu ar fi atât de convingãtor. Ce se întâmplã în naturã? Chiar acum pãmântul se întoarce cãtre soare ºi forþa dãtãtoare de viaþã se revarsã pe pãmânt. ªi peste puþin timp pãmântul nostru va începe sã îºi arate frumuseþea; vor fi flori, ºi apoi fructe. Acest lucru se întâmplã în fiecare an.

La fel se întâmplã în viaþa spiritualã. Acum, când facem primul pas cãtre peºtera din Betleem, Biserica ne spune prin pasajul din Epistola cãtre Galateni (4,4-5): Iar când vine plinirea vremii, duhul înfierii este pus în sufletele noastre. Cã vrem, cã nu vrem. La fel ca ºi în naturã: indiferent dacã pãmântul vrea sau nu, forþa dãtãtoare de viaþã se revarsã asupra lui oricum. Doar cã acolo unde sunt buruieni, va exista un miros neplãcut, decadenþã. Acolo însã unde totul este gata sã primeascã sãmânþa, va fi bucurie ºi bunã mireasmã.

La fel se întâmplã ºi cu noi. Dacã sufletele noastre s-au pregãtit pentru a primi peºtera din Betleem, atunci va fi ºi înfierea. Ce înseamnã aceasta? Înseamnã cã, în mod inexplicabil, la fel ca în naturã, în sufletul nostru va fi revãrsatã puterea Harului Divin, care ne va face sã simþim apropierea noastrã faþã de Creatorul, ca faþã de un Tatã. În acest fel, noi toþi avem acelaºi sentiment faþã de Tatãl. Cu alte cuvinte, se creeazã o familie. Fraþilor, în aceastã familie se va realiza acest mister al lui Cristos – Pomul Vieþii. În aceastã familie creºtinã se poate înfãptui Cina cea de Tainã, Divina Euharistie. În ea va fi realizat Sacramentul Trupului ºi Sângelui lui Cristos, Sacramentul Pomului Vieþii, are este dincolo de orice explicaþie.

Oameni nu înþeleg. Poate nici nu se gândesc la aceasta, ºi poate nu vor sã exprime acest mister; cu toate acestea, el se exprimã indiferent de ei. Priviþi la cei de altã confesiune. În dorinþa lor de a-l întâlni pe Cristos recunoaºtem dorinþa de a face ceva bun pentru celãlalt. Toþi doresc sã dea ceva unii altora, fãrã sã înþeleagã principalul lucru care trebuie dat. Este necesar sã dãruim ceva ce va face o persoanã sã simtã cã este fiu al Domnului nostru Isus Cristos, sã simtã cã face parte dintr-o familie. Pentru a face acest lucru, trebuie sã privim în inima unei persoane, trebuie sã avem rãbdare ºi poate uneori, doar sã spunem: “Doamne. Ai milã de mine, pãcãtosul, deoarece nu mai am altceva de dãruit”. Fie ca aceastã Zi Sfântã sã devinã Ziua Sfântã a consacrãrii inimii noastre, a acceptãrii înfierii (adopþiei). “Pregãteºte-te, Betleeme… Cristos se naºte ca sã ridice chipul cel mai înainte cãzut”.

Ritul bizantin