Start > Ritul latin > Crăciunul

Crăciunul

23 December 2007
1,814 afișări

Autor: pr. Anton Iștoc
Copyright: Predici.cnet.ro
Nașterea Domnului (Liturghia din noapte)

Crăciunul este totdeauna aceeași sărbătoare. Și totuși în fiecare an este un Crăciun diferit. Mulți dintre noi ne amintim cu o oarecare nostalgie de Sărbătorile Crăciunului de când eram copii; și poate că tuturor ne vine instinctiv să spunem că “atunci Crăciunul era mai frumos”. Din mai multe motive… Dar probabil că singurul motiv adevărat este că atunci noi eram copii și totul ni se părea mai frumos.

Cei mai puțin tineri, ne amintim de Sărbătorile Crăciunului de prin anii 1950-1960: anii de reconstrucție de după război, anii într-un fel ai unei “explozii” economice… atunci când pentru foarte multă lume experiența nouă a unei anumite bunăstări și a progresului tehnic intrat în viața cotidiană (radio, TV, automobil, aparate electro-casnice…) dădea un anumit sentiment de euforie, din care motiv nu era greu să auzi vorbindu-se despre Crăciun ca despre o sărbătoare a păcii, bucuriei, iubirii etc.

Dar poate sunt și unii dintre dumneavoastră care-și amintesc de sărbătorile Crăciunului anilor 1940… Atunci eu eram foarte mic, dar îmi imaginez că nu era ușor – în timp de război, când morți se vedeau la mai tot pasul, iar despre distrugeri și foamete nici nu mai vorbim… – ei bine pe atunci, repet, cred că nu era ușor să se vorbească despre bucurie, pace și iubire chiar dacă era Crăciunul. Și totuși și în acei ani, la Liturghia de Crăciun se citea aceeași evanghelie și se cânta osana și aleluia. Multora, în zilele noastre, le este greu să evite o reacție de scepticism și de lehamite în fața unor anumite discursuri și predici de Crăciun, pline de obișnuitele cuvinte: iubire, pace, bucurie, și așa mai departe.

Sunt multe lucruri și realități care nu merg așa cum ar trebui în viață, societate, și în lume. Foarte multe probleme de tot felul (sănătate, familie, muncă, politică, ecologie…) sfârșesc prin a lăsa în urma lor un sentiment de povoară, neliniște, nemulțumire, lehamite și din această cauză ne este greu să înțelegem și să simțim într-un mod autentic “bucuria Crăciunului”. Acest cuvânt riscă să apară ca o pură retorică, un “bluf”, o comedie; sau să se reducă la o simplă evadare și buimăceală (“sărbătorile Crăciunului”…).

Să recitim Evanghelia lui Luca. Maria și Iosif ar fi avut multe rațiuni să fie nemulțumiți și amărâți. Ar fi putut să acuze conducerea de la Roma care a poruncit recensământul, destinul care i-a făcut să pornească la Betleem tocmai în zilele în care Maria era gata să nască, pe Dumnezeu însuși care – dacă voia într-adevăr să-l trimită pe Fiul său în lume – putea cel puțin să aibă grijă ca acest Copil să se nască în condiții mai puțin neplăcute… Și totuși tocmai acel prim Crăciun, în acele condiții, într-o lume care – atunci ca și astăzi – era plină de mizerii de tot felul, este prezentat de evanghelie ca “o bucurie mare” pentru toți oamenii. Iar faptul, realitatea apare cu atât mai paradoxală, cvasi absurdă, dacă ne gândim că acel copil născut la Betleem din Maria fecioara, va muri răstignit la o vârstă așa de înfloritoare, 33 de ani.

Și totuși se merită să sărbătorim în fiecare an Crăciunul. Oricum ar evolua situațiile (în viața noastră personală sau în istoria lumii) memoria nașterii lui Isus este totdeauna motiv adevărat și serios de bucurie. Pentru că nașterea lui Isus reprezintă un fapt “nou” și extraordinar de luat în seamă totdeauna în bilanțul complex al istoriei, o dată capabilă să schimbe în mod radical rezultatul final al acelei foarte complicate “ecuații” care este viața omenească.

Pentru că acel copil, născut atunci în acele condiții, într-o situație în care noi am fi spus că “totul mergea rău”, este marele “dar” al lui Dumnezeu făcut întregii omeniri, este semnul concret al “harului lui Dumnezeu, purtător de mântuire pentru toți oamenii” (lectura a doua), este garanția definitivă că – în ciuda tuturor relelor care se pot întâlni – fiecare viață omenească se merită să fie trăită. De fapt, orice rău din lume a fost răscumpărat prin pătimirea, moartea și învierea acelui Isus, născut la Betleem.

Isus Cristos este “Mântuitorul” tuturor, chiar și al aceluia care nu-l cunoaște și chiar îl blestemă, fără să știe ce spune. Din ziua în care Isus s-a născut la Betleem – în ciuda tuturor aparențelor contrarii, în ciuda tuturor perplexităților și temerilor noastre – în această lume este mult mai mult bine decât rău. Pentru că în această lume, în mijlocul nostru, ca unul dintre noi a venit să trăiască și să moară Fiul lui Dumnezeu: pentru ca tuturor oamenilor, prin învierea sa, să le apară orizontul vieții lui Dumnezeu.

Ritul latin