Dumnezeu are un viitor Astăzi este sărbătoarea recunoștinței. Și deci și a memoriei. Nu poate fi recunoștință dacă nu este memorie. Creștinul nu “celebrează memoria” unei definiții abstracte a lui Dumnezeu, a unei doctrine, a unei idei. “Celebrează memoria” faptelor săvârșite de Domnul său. “Celebrează memoria” unui fapt. Euharistia este un fapt. Este un Dumnezeu […]
Cum trebuie vorbit Predicatorul, astăzi, ar trebui să vorbească cu chipul transfigurat de lumină. Sau să adopte limbajul misticilor. Sau să se exprime prin tăcere. Sau să împrumute culorile lui Andrej Rublev. Numai așa ar reuși să se facă înțeles că nu este vorba de un adevăr greu și confuz, ci de un mister care […]
Se numește nașterea Bisericii. Și încă manifestarea sa publică. Dar care Biserică? Și ce fel de “prezentare”? Să fixăm unele elemente. O Biserică care vine pe neașteptate Fără îndoială surpriza constituie elementul cheie al Rusaliilor. Nimeni nu se mai aștepta la nimic de la acei indivizi. Erau învinși. Un grup neînsemnat și mai mult “decapitat” […]
O sărbătoare dificilă O dată totul apărea mai clar, simplu, linear. Venise, din păcate, momentul bunului rămas, al plecării. Se stingea de-a dreptul, dacă îmi amintesc bine, lumânarea pascală. Prezența lui Cristos înceta să mai lumineze pământul. Biserica, într-un oarecare sens, se regăsea văduva Domnului său. Și noi orfani. Învățătoarea, la catehism, oferea o explicație […]
Imagini suprapuse O liturgie, cea de astăzi, toată bazată pe contraste, pe schimbări rapide de scenă, pe schimbări continui de pe un plan pe altul. Te oprești, cu evidentă plăcere, să respiri atmosfera de bunătate care domină în Cenacol, sau să guști expresia sugestivă a lui Petru (“adorați-l pe Domnul Cristos în inimile voastre”), dar […]
În vârful picioarelor Este definită în mod obișnuit “Duminica bunului păstor”. Și dacă ar fi, dimpotrivă, mai ales duminica oilor? Toți sunt de acord în a-l recunoaște că Cristos este adevăratul păstor, opus mercenarului, pentru că și-a dat viața pentru oile sale, pentru că este călăuza unică, sigură, care merge înainte și deschide drumul. Trebuie […]
În sfârșit ceva care nu merge! “… S-a ridicat un nemulțumit”. Trag un suspin de ușurare și îmi vine pofta de a comenta: – Noroc… Dacă totul ar merge bine, n-ar apare dificultăți, nu s-ar produce incidente, ar fi cazul să fim serios neliniștiți. Riscul rămâne mereu acela de a idealiza în mod greșit stilul […]
Noi speram… Dacă am reuși să-l prindem, pe vreo una din străzile noastre agitate, pe acel misterios personaj “neinformat”, nu am întârzia să-l aducem la zi despre acea situație. Avem nevoie și noi, ca și cei doi descurajați, să ne vărsăm inima, să depănăm rozariul interminabil al deziluziilor noastre cele mai arzătoare, al necazurilor noastre, […]
Disperare? Sărmanul Toma! Veșnic pe banca acuzaților. Supus unui proces continuu. Dacă aș pune împreună toate acuzele care îi sunt aduse (de la aceea de materialist la cea de pesimist incurabil, trecând prin neîncredere, suspiciune, încăpăținare și, natural, necredință), ar rezulta un dosar de proporții monstruoase. Cineva, subliniind violența revoltei sale, îndrăznește de-a dreptul să […]
A veghea în liniște Cine știe dacă mai suntem capabili să rămânem în liniște. Aceasta ar fi ocazia potrivită. A veghea în liniște. Să așteptăm, în noapte, aprinzând făclia liniștii. Să ne lăsăm surprinși de mister zăbovind pe terenul liniștei. Să ne pregătim pentru lumină cufundându-ne în adâncul liniștii. În acest punct cuvintele devin inutile. […]
