Start > Ritul latin > Am venit să aduc dezbinare pe pământ

Am venit să aduc dezbinare pe pământ

21 November 2007
1,297 afișări

Autor: pr. Raniero Cantalamessa
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XX-a de peste an (Anul C)

Evanghelia din această duminică conține unele dintre cele mai provocatoare cuvinte rostite vreodată de Isus: “Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Vor fi dezbinați tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii și nora împotriva soacrei”. Și să ne gândim că cel care a rostit aceste cuvinte a fost același a cărui naștere a fost salutată cu cuvintele: “Pace pe pământ oamenilor de bunăvoință” și care în timpul vieții sale a proclamat: “Fericiți făcătorii de pace”. Același om, când a fost arestat, i-a poruncit lui Petru:” Pune-ți sabia la locul ei!” (Matei 26,52). Cum explicăm această contradicție?

Foarte simplu. Este vorba despre a vedea care pace și unitate a venit Isus să le aducă și care sunt pacea și unitatea pe care a venit să le alunge. El a venit să aducă pacea și unitatea binelui, care conduc la viața veșnică, și a venit să îndepărteze pacea și unitatea false, care slujesc doar la a face conștiințele să doarmă și care conduc la ruină. Isus nu a venit cu scopul de a aduce divizare și război, dar venirea Lui aduce inevitabil despărțiri și divergențe, deoarece El pune oamenii în fața unei decizii. Și confruntându-se cu necesitatea de a lua o decizie, știm că libertatea umană va reacționa în diferite moduri. Cuvintele și persoana lui Isus vor aduce la suprafață ceea ce este mai ascuns în profunzimile inimii umane.

Bătrânul Simeon, luându-l pe Pruncul Isus în brațele sale, a prezis: “Iată, acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora în Israel și ca semn care va stârni împotrivire ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi” (Luca 2,35). El însuși va fi prima victimă a acestei contradicții, primul care va suferi din cauza “săbiei” pe care a venit să o aducă pe pământ. După El persoana cea mai direct implicată în această dramă este Maria, Mama lui, căreia Simeon i-a spus: “Iar ție, o sabie îți va străpunge sufletul”.

Isus însuși distinge două tipuri de pace. El le spune apostolilor: “Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă” (Ioan 14,27). După ce a distrus cu moartea Sa falsa pace și solidaritate a rasei umane în rău și păcat, El inaugurează noua pace și unitate care sunt roadele Duhului Sfânt. Aceasta este pacea pe care o oferă discipolilor în noaptea Paștelui, spunând: “Pace vouă!”

Isus spune că această “dezbinare” poate apărea și în familie: între tată și fiu, mamă și fiică, frate și soră, noră și soacră. Și, din păcate, știm că acest lucru este uneori dureros de adevărat. Persoana care l-a găsit pe Domnul și care dorește sincer să îl urmeze se regăsește adesea în dificila situație de a alege între a-i face fericiți pe cei din casa sa și a-l neglija pe Dumnezeu și practicarea credinței, sau a-l urma intrând în conflict cu ai lui, care îi vor face zile grele pentru lucrurile pe care le face pentru Dumnezeu și din pietate. Dar problema merge mai adânc, chiar în interiorul persoanei, devenind o luptă între spirit și trup, între chemarea la egoism și senzualitate și chemarea conștiinței. În interiorul nostru există o luptă, o tendință spre diviziune. Paul o ilustra foarte bine spunând: “Căci trupul dorește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului: acestea se împotrivesc unul altuia așa încât nu puteți face tot ceea ce voiți” (Galateni 5,17).

Omul este atașat de mica lui pace și libertate, oricât de precară și iluzorie ar fi, iar imaginea lui Isus care vine să aducă dezbinare riscă să ne reducă deschiderea față de Cristos, considerându-l un inamic al liniștii noastre. Trebuie să depășim această impresie și să înțelegem că și această atitudine a lui Isus denotă iubire, poate cea mai pură și adevărată iubire.

Ritul latin