Start > Ritul latin > Domnind cu Cristos Rege

Domnind cu Cristos Rege

22 November 2007
1,907 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXXIV-a de peste an - Cristos, Regele Universului (Anul C)

Un băiat nu se descurca prea bine într-o școală publică. Părinții l-au retras atunci de acolo și l-au înscris într-o școală catolică, să vadă dacă situația lui se va îmbunătăți. Imediat băiatul lor a renunțat la televizor și la jocurile pe calculator, petrecându-și toată ziua învățând. La sfârșitul anului era deja cel mai bun din clasa sa. Uimiți, părinții l-au întrebat cum de s-a întâmplat aceasta. “În prima zi când am mers la noua școală”, a explicat el, “am văzut un om atârnând pe cruce și mi-am dat seama că aici nu mai pot să mă țin de prostii și să scap nepedepsit.”

Vederea lui Cristos răstignit poate că l-a adus pe un tânăr pe calea succesului, dar crucificarea, omenește vorbind, vorbește despre un eșec. Este semnul unui sfârșit brutal și dezamăgitor al vieții și lucrării lui Isus. Când Isus a strigat “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?” (Matei 27,46), Dumnezeu nu l-a dat jos de pe cruce. Auzind din gura Lui “Eli, Eli”, oamenii ce asistau la răstignire s-au așteptat că îl vor vedea poate pe Ilie venind, dar nu s-a întâmplat nimic. Unul dintre tâlharii crucificat tot atunci l-a provocat: “Oare nu ești tu Cristos? Salvează-te pe Tine și pe noi!” (Luca 23,39), dar a atârnat în continuare pe cruce. După orice standarde umane, crucificarea era un sfârșit dezamăgitor pentru Isus pe care îl aclamăm astăzi ca Rege.

Dar Isus a spus că împărăția Sa nu aparține acestei lumi. Prin aceasta nu spunea doar că împărăția Sa nu este localizată aici, pe pământ, ci și că standardele împărăției Lui nu sunt standardele lumii în care trăim noi. Unul dintre primii oameni care au pătruns acest mister este celălalt răufăcător, cel pocăit, despre care citim în Evanghelia de astăzi. Abia putând să vorbească de durere, el se întoarce spre Isus și îi spune: “Amintește-ți de mine când vei intra în împărăția Ta!” (Luca 23,42). Spre deosebire de celălalt hoț care căuta să fie eliberat de cruce, acest sfânt tâlhar știa că succesul în împărăția lui Dumnezeu se măsoară după alte standarde. El știa că intrarea în împărăția lui Cristos se face salvându-te prin cruce, nu de cruce. Cât de frecvent și noi, cei care îl urmăm pe Răstignitul, facem greșeala răufăcătorului nepocăit, căutând să scăpăm de cruce.

Un cavaler a ajuns odată înapoi la curtea regelui după ce scăpase ca prin urechile acului dintr-o bătălie. Regele i-a ieșit în întâmpinare: “Ce s-a întâmplat, Sir Erasmus?”, l-a întrebat regele. “O, măria ta”, i-a răspuns regele, “am luptat cu dușmanii tăi până la moarte.” “Care dușmani?”, întrebă regele. “Dușmanii tăi de la granița de vest”, a răspuns cavalerul. “Dar”, se miră regele, “nu am dușmani la granița de vest.” “Ei bine, i-a răspuns cavalerul, “acum ai.” În zelul său pentru rege, cavalerul a plantat semințe ale dușmăniei și discordiei în regatul a cărei pace și armonie trebuia de fapt să o păzească.

Nu suntem și noi adesea, ca acest cavaler, atât de diferiți de Regele nostru? Ca soldați ai lui Cristos nu ar trebui noi să luptăm cu aceleași arme pe care le-a folosit și Domnul nostru? Ce arme a folosit Isus în războiul său spiritual pentru împărăția lui Dumnezeu? S-a folosit de arma Adevărului și Iubirii. Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu este o sabie ascuțită împotriva tuturor forțelor inamice împărăției. Salomea, mama lui Iacob și Ioan, a dorit să contribuie cu puterea ei financiară la propagarea învățăturii lui Isus. Dar El a refuzat-o. Oamenii doreau să îl facă pe Isus rege pentru ca puterea cuvintelor Lui să fie sporită de puterea asociată regalității. Isus a refuzat această cale. Sabia cuvântului lui Dumnezeu, mânuită cu iubire și milostivire, asemenea lui Isus, este tot ce ne trebuie pentru a răspândi împărăția lui Cristos pe pământ.

Celebrând astăzi sărbătoarea regalității lui Cristos, să reascultăm invitația făcută de Isus acum 2000 de ani: “Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima” (Matei 11,29). Aceasta este ziua în care trebuie să ne întrebăm în ce măsură am răspuns, ca persoane și comunitate deopotrivă, la această invitație. Trebuie să ne însușim gândirea lui Cristos în relațiile pe care le avem cu semenii, în special cu cei pe care îi percepem ca diferiți de noi. Astfel putem arăta prin viața de zi cu zi că Isus Cristos este cu adevărat Regele nostru: cultivând și trăind modul Lui de gândire. Să încheiem de aceea cu o rugăciune: Isuse cu inima blândă și smerită, fă inimile noastre asemenea cu inima Ta.

Ritul latin