Start > Ritul bizantin > Totul este deșertăciune

Totul este deșertăciune

17 November 2007
2,408 afișări

Autor: pr. Leonardo Sapienza
Traducere: pr. Angelo Pop
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a IX-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XXVI-a după Rusalii)

“Cele ce ai adunat, ale cui vor fi ?

După ce am auzit pericopa evanghelică de la Luca 12,13-21 îmi vine în minte ceea ce a scris un faimos psihanalist american: “În orientarea din viața de zi cu zi există concepte ghid de ‘afaceri’: a câștiga, a cheltui, a economisi, a schimba, a evalua, a avea a vinde… În viața concretă ideile de afaceri sunt cele care ne însoțesc de dimineața devreme până seara târziu” (James Hillman) .

Dar care sunt consecințele unui asemenea stil de viață? Se pierde gustul iubiri, care prin natura sa este gratuită. Contele de Montecristo spunea: În afaceri nu există prieteni ci doar asociați” (A. Dumas). Toți oameni devin neîncrezători, bănuitori… “Regula de aur a afacerilor este: Încercați să vă folosiți de alți, pentru că și ei se folosesc de voi” (Charles Dickens). Se răstoarnă scala valorilor, nu se reușește niciodată să se spună gata, de ajuns, în acumularea de bogății, și se ajunge până acolo cu gândul că poți opri chiar și moartea…

Dar ați auzit Evanghelia? “Nebunule în noaptea aceasta vei muri. Și ceea ce ai adunat ale cui vor fi?” Avariția, lăcomia banului aprinde inima și sentimentele, prin iluzia că “profitul reprezintă fericirea“. Gândiți-vă că această frază a fost găsită la intrarea dintr-o casă a orașului Pompei! Răsună atunci tragic versetul din cartea Ecleziastul cap. 1,2 “Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune“. Trebuie să fim atenți, să nu ne alipim inima de lucruri care, chiar dacă sunt valide, trec! Scria Tacito: “Prosperitatea pune inimile la o probă dură, deoarece mizeriile se suportă, dar fericirea ne corupe“.

Vedeți: este ușor să descoperi că bunătatea te corupe. Dacă s-ar descoperi mantia aurie care înfășoară multe persoane pe care publicitatea și ziarele le prezintă ca fericite, s-ar descoperi multe mizerii morale, rușine, neonestitate , corupție… Te fac să surâzi anumite titluri din ziare, “scandal în Roma, bunăstare…”. Abundența care creează o fericire aparentă lovește conștiința și o face să devină imorală, după care face inima insensibilă. Atunci după cum spune proverbul: “Trandafirii cad și rămân spini“. Să ne apărăm de căderea în idolatria bogăției, a bunăstării cu orice preț. Să ne gândim înainte de toate să ne îmbogățim înaintea lui Dumnezeu, meritând o viață serenă.

Spune Sfânta Scriptură:” Mai bine să ai puțin și să te bucuri cu frică de Dumnezeu de ceea ce ai, decât să ai un mare tezaur în neliniște“( Proverbe 15,16). Ar trebui să medităm asupra unei idei profunde a Sfântului Augustin: “Ascultă-mă, săracule: ce-ți lipsește dacă Dumnezeu este cu tine? Ascultă-mă, bogatule: Ce mai ai tu,dacă nu-l ai pe Dumnezeu cu tine?”

Ritul bizantin