Predici

Evanghelia acestei duminici ne istoriseşte o vindecare a unui posedat de diavol. După ce duminica trecută, prin pilda semănătorului, am fost îndemnaţi să ne pregătim cu răbdare pământul sufletului nostru pentru ca sămânţa cuvântului dumnezeiesc să rodească îmbelşugat, astăzi suntem chemaţi să ieşim de sub influenţa stăpânului acestei lumi, diavolul, şi să încercăm să pătrundem logica mântuirii. Posedatul din ţinutul Gherghesenilor pe care ni-l prezintă Evanghelia este reprezentantul omenirii care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, reprezentantul omului care trăieşte într-un mediu lipsit de orice interes pentru mântuire. Cel posedat are anumite simptome şi este într-o situaţie fără ieşire. Viaţa persoanei posedate nu este una normală: “Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte” (Luca 8,27). Persoana posedată este neintegrată în societatea în care trăieşte. Normalitatea se instaurează imediat după vindecare: “Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos¸ la picioarele lui Isus şi s-au înfricoşat” (Luca 8,35). Superioritatea Dumnezeului creator asupra puterii malefice este evidentă şi recunoscută: “Şi văzând pe Isus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-te, nu mă chinui” (Luca 8,28).

Creat de Dumnezeu ca oglindire a chipului Său treimic, omul are mereu nevoie de vindecare atunci când este ştirbită oglindirea chipului dumnezeiesc în persoana sa. Păstrarea însuşirilor umane presupune sănătatea integrală a omului. Sănătatea înseamnă funcţionarea tuturor organelor în mod normal şi regulat. Pentru menţinerea sănătăţii sufletului este necesar ca omul să intre în logica mântuirii adusă de Isus Cristos. Despre superioritatea lui Dumnezeu depun mărturie cuvintele şi faptele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vindecă firea omenească cuprinsă de rău şi posedată de diavol. Întâlnindu-l pe Isus Cristos şi vindecându-se, omul îndepărtat de Dumnezeu devine vestitor al împărăţiei sale: “Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Isus” (Luca 8,39).

Acesta este mesajul Evangheliei pentru noi: să-L căutăm pe Isus, să-i ieşim în întâmpinare pentru ca El să ne ajute să ne convertim, pentru ca El să ne întărească, să ne întremeze. Dacă îl întâlnim pe Isus Cristos cu adevărat, el ne va da energia, încrederea şi curajul, însuşiri absolut necesare, pentru a putea experimenta bucuria vocaţiei noastre creştineşti. Nelinişte, suferinţă, violenţă, nebunie, moarte, toate acestea sunt realităţi cu care fiecare dintre noi se confruntă în viaţă. Este dureros să nu poţi face nimic pentru semenul tău aflat în suferinţă. Familia creştină trebuie să fie solidară urmând exemplul lui Cristos. Solidaritatea creştină implică şi responsabilitatea tuturor creştinilor pentru realizarea interesului comun: mântuirea.

Să ne întoarcem mereu la Cristos, deoarece numai prin El şi cu El vom putea învinge greutăţile vieţii. După vindecare posedatul doreşte să rămână cu Isus: “Iar bărbatul din care ieşiseră demonii îl ruga să rămână cu El. Isus însă i-a dat drumul zicând: Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu” (Luca 8,38-39). Şi noi suntem îndemnaţi să fim pildă bună acolo unde este casa noastră, acolo unde este rostul nostru, arătându-le celor de lângă noi legătura noastră cu Dumnezeu. Să-L mărturisim pe Dumnezeu prin vorbe, fapte şi gânduri, făcând cunoscută credinţa noastră în El şi având în suflet speranţă şi iubire intensă.

pr. Vasile Florea Ritul bizantin