Start > Ritul latin > Doamne, mărește credința noastră

Doamne, mărește credința noastră

4 October 2007
2,516 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXVII-a de peste an (Anul C)

Se spune că un om a căzut de pe o stâncă. În cădere a reușit să se prindă de o ramură a unui copac. În timp ce se ținea cu putere de ramură, se gândea terorizat cât de mare este hăul de sub el, temându-se că dacă vă cădea va muri. Deodată omului i-a venit o idee. A privit în sus și a strigat: “Hei! Este cineva acolo sus?” O voce s-a auzit atunci din cer: “Da, sunt aici. Sunt Domnul. Crezi în mine?” Bărbatul i-a strigat înapoi: “Da, Doamne, cred în Tine. Cred cu adevărat. Te rog salvează-mă.” Domnul a spus: “În regulă! Dacă crezi cu adevărat în mine atunci nu ai de ce să îți faci griji. Dă drumul crengii!” Bărbatul a stat puțin pe gânduri apoi a strigat: “Altcineva nu mai este acolo sus?”

Este omul din această povestire un credincios? Desigur că este. Crede că Dumnezeu există. Crede în puterea rugăciunii. Crede că Dumnezeu poate să îl ajute și să îl salveze din necazul lui. Și da, se roagă lui Dumnezeu. Dar dacă crede cu adevărat în Dumnezeu, după cum pretinde, de ce nu ascultă de cuvântul Lui? De ce nu dă drumul ramurii? Nu poate oare Dumnezeu să îl salveze? Mulți dintre noi râdem când auzim această povestire pentru că ne recunoaștem în acest om. Credem în Dumnezeu, dar când trecem prin perioade grele sau când lucrurile nu merg cum ne-am fi așteptat, ne bazăm pe forțele proprii sau ale altora… mereu pe orizontală, niciodată pe verticală. Credem, da, dar suntem persoane cu credință puțină.

Apostolii, de asemenea, ne spune chiar Evanghelia, erau persoane cu credință puțină. Ei credeau în Isus și îl urmau, dar când i-au văzut pe soldați apropiindu-se în grădina Ghetsimani l-au abandonat și au fugit. Erau oameni cu credință puțină. Marea diferență dintre noi și apostoli este că în timp ce noi considerăm că avem o credință întreagă, sănătoasă, apostolii se știau ca oameni cu probleme la acest capitol. Ei știau că credinței lor îi lipsește ceva. Astfel, în Evanghelia de astăzi, ei vin la Isus și îi spun: “Mărește-ne credința!” Conform zicalei: cine nu știe, și nu știe că nu știe, este un prost; însă cel care nu știe, dar știe că nu știe, este un înțelept. Apostolii știau că credința lor nu este așa cum ar trebui. Și au făcut pașii necesari pentru a-și îmbunătăți credința. Ce pași am făcut noi în ultimul an pentru a ne dezvolta credința? La câte zile de reculegere, seminarii sau ore de studiu biblic am participat? Câte cărți de spiritualitate am citit? Acestea sunt mijloacele prin care Domnul ne mărește credința.

În răspuns la cererea apostolilor, Isus le spune parabola despre servitorul care se întoarce de la câmp și se pune imediat să îi pregătească masa stăpânului său și așteaptă ca acesta să mănânce. Doar după ce stăpânul s-a săturat va începe slujitorul să vadă de propriile nevoi, de hrană și odihnă. Cum răspunde oare această parabolă cererii apostolilor de mărire a credinței? Isus spune că dacă avem credință matură vom pune mereu voia și plăcerea lui Dumnezeu pe primul loc în viețile noastre. Dacă avem credință nu vom cârti și nu ne vom plânge că am lucrat pentru Dumnezeu toată ziua, așa că acum, fiind obosiți, e rândul lui Dumnezeu să privească la nevoile noastre. În schimb vom uita de noi și vom lucra în slujba Lui, știind că Dumnezeu va veni în ajutorul nostru când și cum va considera El de cuviință.

Credința în scăparea noastră nu este credință în Dumnezeu. Credința înseamnă – că voi fi scăpat, că nu – să rămân fidel convingerii că Dumnezeu mă iubește și are grijă de mine. Aceasta este greșeala omului ce a căzut de pe munte. El crede că va scăpa, dar nu crede în puterea infinită a lui Dumnezeu și în iubirea Lui pentru el. Iubirea necondiționată pe care o are Dumnezeu pentru noi ne cere un singur răspuns pe măsură: iubirea și slujirea necondiționată a lui Dumnezeu. Atât de mulți dintre creștinii de astăzi cred că credința adevărată și matură constă în capacitatea de a mijloci miracole de la Dumnezeu. Adevărul pe care ni-l arată Evanghelia de astăzi este că credința matură nu constă în cât de mult răspunde Dumnezeu nevoilor mele imediate, ci cât de dispus sunt să îi slujesc necondiționat, fără calcule meschine. Să ne alăturăm astăzi apostolilor cerând și noi mărirea credinței noastre.

Ritul latin