Predici

Unul dintre cele mai remarcabile versete din Sfânta Scriptură, iubiţi fraţi, se află în pericopa evanghelică de astăzi. Împăratul roman Alexandru Severus a fost atât de profund impresionat de acest verset încât nu numai că îl repeta adesea, ci a şi poruncit să fie gravat pe toate zidurile cetăţii: “Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea”. Socrate a avut multe de spus; Platon a filozofat mult; Aristotel a studiat mult ştiinţele; şi noi îi studiem pe ei cu sârguinţă. Dar nicăieri în scrierile lor nu găsim un verset care să conţină atâta profunzime ca acesta rostit de Domnul nostru. Mulţi atei şi persoane indiferente faţă de credinţă s-au convertit la auzul acestui singur verset. Alţii, care nu îl acceptă pe Isus Cristos ca Dumnezeu, cel puţin îl proclamă drept un remarcabil învăţător în domeniul moralei.

Am explicat adesea pericopa evanghelică citită astăzi. Credincioşii au auzit-o de nenumărate ori. Şi cu cât o citim şi o studiem mai mult, cu atât pătrundem mai mult în semnificaţia sa, care ne deschide noi perspective de gândire asupra acestui subiect. Este plină de înţelepciune şi de revelaţia divină. Încurajează modul corect de relaţii şi comportament între oameni. Îi îndeamnă pe oameni să fie asemenea lui Cristos şi să se apropie cât mai mult de Dumnezeu în virtuţile lor. Cu alte cuvinte, nu să îl ajungă pe Dumnezeu în cantitate, adică în puterea şi înţelepciunea Sa. Acest lucru este dincolo de capacităţile naturale ale fiinţelor umane. De exemplu, chiar în momentul când Adam şi Eva au căutat să cunoască la fel de mult ca Dumnezeu, când au încercat să devină ca Dumnezeu, ascultând de cel rău – în acel moment ei s-au îndepărtat cel mai mult de Dumnezeu. Ce le-a spus cel rău? … “Vreţi să deveniţi asemenea lui Dumnezeu? Este simplu şi foarte uşor. Nu ascultaţi de Dumnezeu. Revoltaţi-vă împotriva Lui şi a voinţei Lui”. Cunoaştem rezultatele căderii în păcat. S-a deschis o mare prăpastie între Dumnezeu şi om.

Nicăieri în Scriptură nu vom găsi un verset care să ne îndemne să devenim egali cu Dumnezeu în cunoaşterea, în puterea, în înţelepciunea sau în celelalte atribute divine. Şi când omul ia iniţiativa în acest sens, se ciocneşte pe loc de distrugere. În Vechiul Testament, citim despre încercarea omului de a ajunge la Dumnezeu urcându-se la El pe un turn, pentru ca de acolo să îl dea jos de pe tron. Este vorba despre faimosul Turn din Babel. Când s-a început construirea lui, s-a produs o mare confuzie între constructori. Au pierdut capacitatea de a înţelege limba lor comună şi nu au mai putut să comunice între ei. În cele din urmă turnul s-a prăbuşit şi oamenii s-au răspândit pe toată faţa pământului (Geneză 11,4-9).

Similar este cazul primilor astronauţi ai Rusiei, în timpul conducerii lui Krushchev, presupus atotputernic… “Se spune că Dumnezeu este în cer. Noi am fost acolo şi am cucerit cerurile. Dar nu l-am întâlnit pe Dumnezeu. Am călătorit spre stele şi nu l-am găsit pe Dumnezeu acolo. Am mers dincolo de planeta noastră şi nu l-am văzut nicăieri pe Dumnezeu”. La străvechii greci, aceasta ar fi fost considerată o insultă. Şi cel care a insultat ar fi fost pedepsit aspru, fiind excomunicat din comunitatea intelectuală pentru că a ofensat realităţile divine. Astăzi, numim acest lucru blasfemie în cel mai josnic grad. Rezultatele sunt cunoscute. Sfârşitul lui Krushchev a fost extrem de nesemnificativ, până acolo încât mulţi oameni sunt încă foarte curioşi să ştie ce s-a întâmplat cu fostul şef atotputernic al Cortinei de Fier. Influenţa comuniştilor a scăzut zi după zi, deoarece s-a dovedit că convingerile religioase ale oamenilor dedicaţi lui Dumnezeu nu pot fi strivite niciodată.

Nu trebuie să uităm niciodată că nici un om nu îl poate găsi pe Dumnezeu când scopul său este rău; când îl caută pentru a blasfemia şi a-l umili. Nu trebuie niciodată să îl căutăm pe Dumnezeu în afara noastră, în afara propriilor noastre existenţe. Cu multă autenticitate vorbeşte Sf. Pavel pe acest subiect: “Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Spiritul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi”.

Am arătat că nu îl putem ajunge pe Dumnezeu în cantitatea puterii Sale, şi nici un verset scripturistic nu ne spune altceva. Cu toate acestea, găsim multe versete în Scriptură care ne îndeamnă să îl ajungem pe Dumnezeu în calitatea virtuţii Sale. Unul dintre aceste versete este: “Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6,36). Nefericitul Nietzsche obişnuia să le spună studenţilor lui: “Deveniţi puternici şi călcaţi peste cei slabi, pentru a urca şi a-i separa pe puternici de slabi. Viaţa este doar pentru cei puternici”. Evanghelia ne spune să îl iubim pe aproapele nostru aşa cum Dumnezeu ne iubeşte pe noi toţi. Doar omul care simte această iubire faţă de confraţii lui va rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu în el… “Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el”.

Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este a lui Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi îl cunoaşte pe Dumnezeu. Cel care nu are iubire nu poate să îl cunoască niciodată pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. Iubirea lui Dumnezeu pentru noi este perfect manifestată pentru că l-a trimis pe Fiul Său Unul Născut în lume ca noi să trăim în El. Străvechii greci şi romani au încercat să îi descrie pe zeii lor mitologici ca fiind plini de putere şi mânie. Unul dintre zei era însărcinat cu tunetele, altul cu furtunile, şi un altul cu furtunile. Ei erau întotdeauna gata să îşi dezlănţuie puterile împotriva omului dacă acesta nu se comporta cum trebuie. Dar Dumnezeul nostru este plin de bunătate şi iubire. El iartă, chiar şi atunci când omul comite păcate de şaptezeci de ori câte şapte. Şi pentru mântuirea omenirii l-a trimis pe Fiul Său. Fraţilor, să urmăm exemplul Lui, prin iubire şi iertare. Şi făcând astfel vom deveni imitatorii Părintelui nostru ceresc… “Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv”. Amin.

pr. George Dimopoulos Ritul bizantin