Predici

Ascultaţi acestea, voi care zdrobiţi pe cei săraci şi asupriţi pe cei sărmani, voi ziceţi: “Când se va sfârşi odată sâmbăta ca să putem deschide grânarul? Vom micşora măsurile, vom mări preţurile şi vom falsifica balanţele. Vom putea să-l cumpărăm pe cel nevoiaş cu bani şi pe cel sărac cu o pereche de sandale. Vom vinde până şi pleava de grâu”. Mă jur pe cel care este mândria lui Iacob: “Niciodată nu voi uita faptele lor rele”. (Amos 8,4-7)

În faţa unui astfel de discurs profetic, rostit cu peste 2600 de ani în urmă, rămânem surprinşi de actualitatea lui. Cât de inventivi se dovedesc protagoniştii discursului profetic în a căuta ocolirea adevărului şi a dreptăţii. Setea de profit nu mai are margini. Orice constrângere religioasă sau legislativă îi sufocă. Totul pentru ei este o marfă care se vinde şi se cumpără inclusiv semenii, iar prada lor ce mai uşoară o constituie nevoiaşul şi săracul. Lipsa lor de scrupul este revoltătoare. Ce fac conducătorii? Ce face justiţia în astfel de situaţii? Corupţia i-a îndepărtat de menirea lor. Nu mai interesează pe nimeni de nevoiaş şi sărac.

Şi totuşi Dumnezeu veghează. El nu rămâne insensibil la atâtea nedreptăţi. Din Dumnezeul binecuvântărilor el se transformă în Judecătorul imparţial care răsplăteşte pe fiecare după faptele sale.

Isus a spus ucenicilor săi: “Cine este vrednic de încredere în cele mai mici lucruri este vrednic şi în cele mari… Nici un sclav nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau la unul va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu şi Mamonei”. (Lc 16,10-13)

De o mare perspicacitate dă dovadă şi administratorul din parabola citită în această a XXV-a de peste an. Înştiinţat că îi risipeşte averea, stăpânul său i cere socoteală şi, pentru a nu duce lipsă atunci când va fi destituit din funcţie, administratorul găseşte acele modalităţi prin care să-şi alcătuiască o rezervă suficientă. Isus apreciază şi dă ucenicilor exemplul inventivitatea acestui administrator necinstit. Gândul la un viitor fericit îi stimulează fantezia.

Viitorul fericit trebuie să fie şi ţinta ucenicului lui Isus Cristos şi, pentru a-l dobândi, trebuie să dea dovadă de multă inteligenţă: inteligenţă pentru a-şi alege stăpânul alături de care să se simtă împlinit; inteligenţă pentru a şti să folosească bogăţiile vremelnice pentru a le dobândi pe cele veşnice.

pr. Şerban Tarciziu Ritul latin