Predici

Un coşmar des întâlnit este acela de a visa că te afli la vreun eveniment important, cum ar fi o nuntă, o recepţie, o conferinţă sau o slujbă la biserică, cu haine neadecvate sau chiar fără haine pe tine! Dacă aţi fost vreodată la vreun eveniment social îmbrăcaţi neadecvat, ştiţi cât de jenant poate să fie.

Goliciunea trupească are o semnificaţie specială în Biblie. Este folosită pentru a-l descrie pe om stând în faţa lui Dumnezeu. Păcătuind împotriva lui Dumnezeu, Adam şi Eva au devenit dintr-odată conştienţi de goliciunea lor. Când au auzit glasul lui Dumnezeu au încercat să se ascundă. Adam s-a ascuns în spatele copacilor. Astăzi avem proprii noştri copaci în spatele cărora încercăm să ascundem de Dumnezeu goliciunea sufletului nostru. Încercăm să o ascundem în spatele gradelor universitare, a bunurilor, a acţiunilor, a proprietăţilor, a blănurilor, a diamantelor, a bijuteriilor. Încercăm să o ascundem în spatele măştilor pe care le purtăm. Pretindem a fi ceea ce nu suntem, gândindu-ne că în acest fel ne vom ascunde goliciunea.

Fără haine de nuntă

Isus a spus o parabolă despre un om care a venit la o petrecere de nuntă. Regele a venit şi s-a uitat la musafirii pe care i-a invitat la nuntă. El a văzut un om care nu avea haine de nuntă. Aici trebuie să înţelegem că în acele zile gazda care invita oaspeţii la o petrecere de nuntă le dădea fiecăruia o îmbrăcăminte specială de nuntă. Aceasta trebuia să fie purtată la intrarea în sala ospăţului. Văzând persoana fără haină de nuntă, regele i-a spus: “Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?” Oaspetele a rămas fără grai. Atunci regele le-a spus servitorilor: “Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară”.

Există o altă sărbătoare de nuntă la care Regele, care este Domnul nostru, ne invită pe noi toţi. Este marele ospăţ al Cinei celei de Taină: Sacramentul Sfintei Euharistii. Este un ospăţ real de nuntă deoarece prin acest Sacrament Domnul Isus se căsătoreşte cu adevărat cu noi şi noi cu El în cea mai intimă relaţie care există între Dumnezeu şi om: “Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6,56).

Parabola ne spune că era un om care nu a făcut efortul de a veni pregătit aşa cum se cuvine. Este poate cazul unora dintre noi? Ne apropiem de Sacrament fără a ne fi pocăit cu adevărat. Păcatele noastre pot fi ascunse din punct de vedere uman. Confraţii noştri parohieni ar putea să nu ne suspecteze. Dar există Unul care ştie, Unul de care nu putem fugi. Este un moment teribil acela în care El ne spune: “Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?”

Hainele adecvate de nuntă

Care sunt hainele adecvate de nuntă? Cum le obţinem? Acelaşi Dumnezeu care ne invită la ospăţul de nuntă, asigură o haină de nuntă pentru toţi cei care vor veni. Omul nu trebuie să îşi cumpere sau să îşi câştige această haină de nuntă; ne este dată de Dumnezeu. Este darul lui Dumnezeu. Este haina albă a mântuirii în Cristos. Sf. Pavel vorbeşte despre această haină când spune: “Câţi în Cristos v-aţi botezat, în Cristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni 3,27). La botez suntem curăţiţi de păcate, suntem purificaţi. Dar ne îmbrăcăm de asemenea în Cristos aşa cum ne luăm un costum sau o rochie nouă. Totuşi, nu numai la botez ne îmbrăcăm în Cristos; dacă suntem cu adevărat creştini, ne îmbrăcăm în El în fiecare zi. În fiecare zi trebuie să ne îmbrăcăm în “gândul lui Cristos” (2Corinteni 2,16) pentru ca să gândim aşa cum gândeşte El, să vedem aşa cum vede El, să dorim ceea ce doreşte El. În fiecare zi trebuie să ne îmbrăcăm în compasiunea Lui, în bunătatea Lui, în smerenia Lui, în blândeţea Lui, în răbdarea Lui, în iertarea Lui şi mai presus de toate în iubirea Lui, care leagă toate în armonie perfectă (Coloseni 3,12-24).

Şi totuşi, mulţi dintre noi, atunci când venim la marele ospăţ al prezenţei lui Dumnezeu, Sacramentul Euharistiei, venim aşa cum suntem. Venim cu puţină sau poate fără nici o părere de rău pentru păcatele noastre. Venim cu puţină sau poate fără hotărârea de a depăşi şi de a renunţa la păcatele noastre. Venim simţind că Dumnezeu ne va ierta oricum; este de datoria Lui să ne ierte aşa cum este de datoria brutarului să facă pâine. Venim şi apoi ne întoarcem la aceleaşi păcate pe care le comiteam înainte. Tratăm cu prea multă uşurinţă iubirea şi dreptatea lui Dumnezeu. Venim fără o căinţă adevărată. Venim încrezători în propria noastră bunătate, simţind că am făcut atât de multe fapte bune încât Dumnezeu însuşi ne este îndatorat. Trebuie să ne accepte. Venim purtând haina propriei noastre auto-îndreptăţiri şi mândrii. Aceasta este exact haina pe care Regele nu o recunoaşte ca fiind a lui. “A văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. Şi i-a zis: ‘Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?’ El însă a tăcut”.

Veniţi mai buni decât sunteţi

Când Dumnezeu ne invită la ospăţul de nuntă El nu ne spune “Veniţi aşa cum sunteţi”. Ne spune: “Veniţi mai buni decât sunteţi. Veniţi îmbrăcaţi în Cristos”. Când preotul ne invită să luăm parte la Euharistie în cadrul Liturghiei, el se întoarce spre adunare cu potirul şi nu spune “Veniţi aşa cum sunteţi”, ci “Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”. Veniţi, dar înainte să veniţi, distrugeţi omul cel vechi păcătos din voi. Pocăiţi-vă pentru păcatele voastre şi mărturisiţi-le. Detestaţi-le, şi hotărâţi-vă să renunţaţi la ele. Veniţi, dar înainte să veniţi, daţi-vă jos masca ipocriziei. “Omorâţi mădularele voastre cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia… mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră” (Coloseni 3,5-9). Veniţi, dar înainte să veniţi, îmbrăcaţi-vă în haina de nuntă a Regelui: îmbrăcaţi-vă în Cristos. Veniţi îmbrăcaţi în pocăinţă, în iertare, în iubire şi în smerenie.

Stai pe pământ sfânt

Dumnezeu i-a spus lui Moise la rugul care ardea: “Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci e pământ sfânt” (Ieşire 3,5). Dumnezeu i-a cerut să îşi scoată încălţările obişnuite cu care umbla în fiecare zi, pentru că stătea acum pe un loc sfânt. Ar trebui să fie altfel pentru noi când stăm pe pământul sfânt al prezenţei Sale în marele Sacrament al Împărtăşaniei? Când venim în prezenţa lui Dumnezeu, nu purtăm haine de zi cu zi ca şi când nu ar conta prea mult. De aceea preotul nu poartă hainele sale de zi cu zi atunci când celebrează Sfânta Liturghie. El poartă haine speciale, numite ornate, pentru a arăta că trebuie să venim în prezenţa lui Dumnezeu nu aşa cum suntem, ci mai buni decât suntem, îmbrăcaţi în Cristos.

Un acoperământ pentru goliciunea omului

Omul experimentează astăzi o goliciune profundă; este goliciunea sufletului: un suflet care l-a pierdut pe Dumnezeu. Omul a încercat să fie propriul lui Dumnezeu şi astfel a ajuns să îşi descopere slăbiciunea şi nesiguranţa. Să ne gândim, de exemplu, cât de goi se simt oamenii în prezenţa bolii şi a morţii. Poate de aceea, când un om află mântuirea în Cristos, vorbeşte despre a fi “îmbrăcat” în El. Teologul Emil Brunner spunea: “Trebuie… să ne învelim pe noi înşine în harul lui Dumnezeu în Isus Cristos aşa cum un copil mic, când îi este frică, se înveleşte în şorţul mamei sale, strigă tare acolo, şi acest lucru… îl alină atât de mult încât sare înapoi fericit pe stradă”.

Marea noastră nevoie astăzi este de a ne înveli pe noi înşine în harul lui Dumnezeu în mod regulat prin credinţă, rugăciune, citirea Bibliei, Sacramente şi prin abandonarea totală a vieţii noastre în mâinile Lui. Persoana care se înveleşte zilnic în harul lui Dumnezeu îşi acoperă goliciunea sufletului, şi este “îmbrăcat” într-o siguranţă cu care nu se teme nici în faţa bolii şi nici a morţii. Cu cuvintele Apostolului Pavel, “Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? … Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8,35-37).

Rugăciune

“Spre împărtăşirea Sfintelor Tale cum voi îndrăzni eu nevrednicul? Că de voi cuteza, împreună cu cei vrednici, a mă apropia de Tine, mă vădeşte veşmântul, că nu este al Cinei, şi voi găti pedeapsă mult păcătosului meu suflet. Curăţeşte, Doamne, spurcăciunea sufletului meu, şi mă mântuieşte, ca un iubitor de oameni” (Tropar din Rânduiala Sfintei Cuminecări).

pr. Anthony M. Coniaris Ritul bizantin