Start > Ritul bizantin > Duminica tuturor sfinților

Duminica tuturor sfinților

31 May 2007
2,248 afișări

Autor: Diverși alți autori
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica I-a după Rusalii (A tuturor sfinților)

Dați-mi voie să pun o întrebare. Ce căutăm noi astăzi, aici, la Biserică? Să ne gândim… am venit la Biserică pentru că vreau să îi aduc mulțumire lui Dumnezeu… am venit pentru ca să mă împărtășesc… am venit pentru că este un loc bun pentru a mă întâlni cu alți oameni… am venit pentru că așa se obișnuiește? Pentru a răspunde la întrebarea de ce suntem aici, dați-mi voie în primul rând să subliniez că termenul de ‘Biserică’ nu se referă la această clădire în care ne adunăm. Ea este ‘o’ biserică, dar nu este Biserica. Biserica, Trupul lui Cristos, este alcătuită din mine, din tine și din milioanele de creștini care se adună în unitate pentru a-i aduce laudă Dumnezeului Unic și Adevărat.

Facem și noi așadar acest lucru? Să privim puțin la semnificația cuvântului Biserică. În greacă, termenul pentru Biserică înseamnă a chema, a-i chema pe credincioși să se adune împreună, și a invoca cerul pentru a cere îndurarea lui Dumnezeu. Viața creștină este o chemare pentru fiecare dintre noi, o chemare la a ajunge la intimitatea cu Dumnezeu, la a participa la viața Sa. În cele din urmă aceasta înseamnă că suntem chemați să devenim sfinți! Într-adevăr, și eu și voi suntem chemați să ne alăturăm celor invizibil prezenți acum aici cu noi, ale căror chipuri le vedem pe pereții lăcașelor noastre bisericești. Mulți dintre voi vă gândiți acum: “Cum aș putea eu oare să devin asemenea Sfântului Nicolae sau Sfântului Gheorghe, sau chiar asemenea celei mai mari sfinte a Bisericii noastre, Preasfânta Fecioară Maria?” Nu este atât de greu pe cât am crede. În fond, acești oameni au fost pur și simplu trup și suflet, așa cum suntem și noi, dar ei au ales să dedice tot ceea ce aveau, să se dedice trup și suflet lui Dumnezeu – unicul scop al existenței noastre.

În Duminica Tuturor Sfinților, ne amintim de toți aceia care au plecat înaintea noastră, care au împlinit planul lui Dumnezeu pentru omenire aici pe pământ, care au acceptat chemarea lui Dumnezeu de a se uni cu El, și de aceia mulți care au suferit enorm și au murit pentru credința lor. În aceste zile îi comemorăm nu doar pe acei sfinți care ne sunt binecunoscuți, ci îi comemorăm și pe aceia ale căror nume nu le cunoaștem. După cum se știe, în fiecare zi a anului, cu excepția sărbătorilor mari ale lui Cristos și ale Preasfintei Fecioare, este celebrată amintirea unui număr mare de sfinți, ziua pomenirii fiecăruia fiind ziua în care au trecut în viața veșnică. Totuși, trebuie să amintim de asemenea că fiecare persoană care ajunge în Împărăția Cerurilor, prin harul lui Dumnezeu, este în esență un sfânt! Chiar și cei dragi ai noștri plecați dintre noi au posibilitatea de a ajunge la sfințenie. Deși nu le acordăm în mod specific termenul de ‘sfânt’, ne rugăm totuși și sperăm că într-o zi ei și noi toți cei care trăim pe acest pământ vom fi împreună. Cei pe care îi cinstim în mod oficial ca sfinți au fost recunoscuți ca atare deoarece suntem siguri că ceea ce au făcut pe pământ și moartea lor creștină dovedesc intrarea lor în Împărăția cerească prin harul lui Dumnezeu. Astăzi este și ziua în care mulți oameni, care nu au un sfânt patron cunoscut al cărui nume îl poartă, își pot celebra onomastica.

Referitor la cine poate fi candidat la a fi numit sfânt în Biserică, vedem din icoanele din bisericile noastre că sfinții noștri vin din diferite stări de viață. Avem sfinți care au fost medici, soldați, episcopi, călugări, preoți, călugărițe, regi, regine, cupluri căsătorite, familii întregi care au fost ucise pentru credința lor, și avem ca sfinte în Biserica noastră chiar și prostituate care s-au căit. Vă puteți imagina pentru un moment că fetele care își oferă trupul în cel mai degradant mod cu putință pot deveni cu adevărat sfinte? De asemenea, vârsta nu este un obstacol, și acest lucru este extrem de important pentru tinerii Bisericii noastre. Mulți dintre sfinți, în special mulți dintre martiri, au fost tineri și adolescenți. De exemplu, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, același care a scris Evanghelia ce îi poartă numele și cartea Apocalipsei, avea doar în jur de 14 ani când a fost ales de Cristos să devină unul dintre cei 12 discipoli. Chiar și Maica lui Dumnezeu a fost foarte tânără, potrivit tradiției acelui timp, când l-a născut pe Isus. Mai mult, Sfânta Marcela era doar o copilă când tatăl ei păgân a martirizat-o pentru credința ei, deoarece dorea să abuzeze de ea pentru relații incestuoase. În cele din urmă, prin suferințele și torturile pe care le-au îndurat, martirii au putut să obțină un loc special în Împărăția lui Dumnezeu, un loc special în Biserica noastră, care este Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, și un loc special în inimile noastre, în care trebuie să facem prezentă Împărăția lui Dumnezeu.

Acestea fiind spuse, care sunt termenii și condițiile pentru a ajunge la sfințenie? Tocmai am arătat că nu trebuie să fii tânăr sau bătrân, nu trebuie să fii episcop sau călugăriță, și cu siguranță nu trebuie să treci prin viață încercând să afișezi acțiuni de falsă pietate și pretinzând că ai o aură strălucitoare în jurul capului! Cristos ne spune în Evanghelia de astăzi cum putem să devenim sfinți. Iată cum:

1. Trebuie să îl mărturisim pe Cristos înaintea tuturor oamenilor. Aceasta înseamnă să nu ne ascundem credința ca și când ar fi ceva de care să ne rușinăm. Să nu ne facem griji cu privire la ce ar putea gândi oamenii despre noi dacă mergem la biserică în fiecare săptămână. Să nu ne rușinăm să ne facem semnul Crucii în public. Mai mult, să nu desconsiderăm practica rugăciunii sau a citirii Bibliei ca și când ar fi ceva ce fac doar preoții sau fanaticii religioși. Avem o tradiție creștină de 2000 de ani, și un Dumnezeu care ne iubește foarte mult. Nu este ceva ce să ascundem, este ceva care trebuie să ne facă fericiți și mândri, și ceva la care trebuie să dorim să ia parte întreaga lume.

2. Trebuie să îl punem și să îl iubim pe Cristos înaintea tuturor celor pe care îi iubim. Trebuie să îl iubim pe Cristos mai mult decât pe mamele, tații, frații și surorile noastre, mai mult decât pe soții și soțiile noastre! Acesta este adesea un punct dureros pentru mulți creștini și este o condiție destul de greu de îndeplinit. Totuși, ceea ce trebuie să facem este să ne concentrăm atenția și iubirea asupra lui Cristos. După ce facem acest lucru, iubirea pentru membrii familiilor noastre vine în mod natural.

3. Punctul final, al luării Crucii și al urmării lui Cristos, este strâns legat de cel de mai înainte. Mesajul lui Cristos duce adesea la conflicte și diviziuni în cadrul familiilor, datorită necredinței oamenilor și indiferenței totale față de Creator. Pentru a-și duce Crucea până la capăt, adevăratul sfânt trebuie să fie pregătit, dacă este absolut necesar, să își sacrifice chiar și relațiile de familie. Adevăratul sfânt trebuie de asemenea să fie pregătit să îndure nedreptățile acestei lumi.

Sunt așadar trei puncte cheie: a-l mărturisi pe Cristos, a-l iubi pe Cristos mai mult decât pe oricine altcineva, și a ne lua Crucea și a-l urma pe Cristos. Cine știe? Poate că într-o zi, icoane cu chipul dumneavoastră vor împodobi pereții bisericilor noastre!

Ritul bizantin