Predici

Patru clerici, făcând o scurtă pauză în programul lor foarte aglomerat, stăteau pe o bancă într-un parc, povestind şi bucurându-se de o frumoasă zi de primăvară. “Ştiţi ce? Din moment ce cu toţii suntem atât de buni prieteni”, a spus unul dintre ei, “aceasta ar putea fi o bună ocazie să discutăm despre problemele personale.” Au fost de acord cu toţii. “Ei bine, aş dori să vă împărtăşesc faptul că beau cam mult”, a spus un preot. S-a lăsat liniştea. Apoi altul a vorbit: “Din moment ce ai fost atât de sincer, aş dori să recunosc şi eu că problema mea cea mai mare o reprezintă jocurile de noroc. Este groaznic, dar nu mă pot lăsa. Am fost chiar tentat să iau bani din chetă.” Iarăşi linişte, după care al treilea preot a spus: “Sunt foarte tulburat, fraţii mei, pentru că mă simt tot mai atras de o femeie din parohia mea, şi încă una măritată.” Din nou linişte, dar una lungă. În cele din urmă preoţii care îşi deschiseră deja sufletul îl invitară pe al patrulea să facă la fel. “Problema e”, a spus el, “că nu ştiu cum să vă spun despre problema mea.” “Oh, nu îţi fă griji. Secretul tău este în siguranţă cu noi”, au spus ceilalţi. “Păi, să vă spun drept, problema mea este că sunt un mare bârfitor.”

Glume ca aceasta ne-au creat impresia că între viaţa şi activitatea preotului şi cea a altui creştin nu există nici o diferenţă. Este adevărat până la un punct. Vedem o altă dimensiune a vieţii şi activităţii preoţilor atunci când o considerăm din perspectiva aspectului vocaţiei sau chemării lui Dumnezeu. Acesta este aspectul asupra căruia Biserica vrea să ne atragă atenţia astăzi, când celebrăm Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii. Biserica ne invită să medităm acum la semnificaţia chemării lui Dumnezeu şi să ne rugăm pentru tot mai multe vocaţii.

În lectura evanghelică, Isus se identifică pe sine ca un păstor: “Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează” (Ioan 10,27). Audienţa lui iudaică trebuie să fi rămas şocată să audă aşa ceva, dat fiind că pentru evrei păstorul turmei Israelului era nimeni altcineva decât Domnul Dumnezeu însuşi (Psalmul 23,1). Isus, pretinzând că este păstorul turmei lui Dumnezeu, nu făcea altceva decât să pregătească următoarea sa declaraţie: “Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10,30). Că Tatăl l-a trimis pe Isus şi l-a delegat să acţioneze cu deplină autoritate în numele Lui este doar jumătatea din adevăr. Cealaltă jumătate este că Isus la rândul Său şi-a delegat Apostolii să acţioneze cu deplină autoritate în numele Lui. Vedem aceasta în prima ceremonie de despărţire de discipoli, aşa după cum a pus-o în scris Ioan. Să ne amintim cuvintele lui Isus: “‘Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi’. Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: ‘Primiţi pe Duhul Sfânt. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute’” (Ioan 20,21-23).

Unii oameni găsesc că e cazul să protesteze faţă de ideea că o fiinţă umană obişnuită iartă păcatele unei alte fiinţe umane obişnuite. Evreii din vremea lui Isus au protestat şi ei la ideea că un conaţional de-al lor, Isus, le iartă păcatele. Nu prea avea sens, dacă se luau în considerare strict factorii umani. Dar dacă privim cu ochii credinţei, vedem că este Dumnezeu cel care i-a iniţiativa să îl trimită pe Isus şi să îl înzestreze cu “toată puterea în cer şi pe pământ” (Matei 28,18). Similar, este Isus cel care i-a iniţiativa de a-i chema pe cei pe care i-a ales: “Nu voi m-aţi ales pe mine, ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15,16). Şi îi înzestrează cu aceeaşi putere cu care Tatăl l-a înzestrat pe El. De aceea a putut El să spună că: “Cine vă primeşte pe voi, pe Mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe Mine îl primeşte pe acela care m-a trimis” (Matei 10,40). Acesta este misterul chemării lui Dumnezeu.

Rugându-ne astăzi pentru creşterea numărului de vocaţii, să ne rugăm şi pentru o mai bună înţelegere şi apreciere a vieţii şi activităţii persoanelor hirotonite, pentru ca tot mai mulţi şi mai mulţi oameni să acceadă la harul pe care Dumnezeu îl pune la dispoziţie prin preoţi. Să ne rugăm ca tot mai mulţi tineri să fie atraşi să răspundă afirmativ chemării lui Dumnezeu.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin