Start > Ritul bizantin > Vindecarea tânărului îndrăcit

Vindecarea tânărului îndrăcit

15 March 2007
1,522 afișări

Autor: Diverși alți autori
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a IV-a din Post

Cât de îndurerați trebuie să fie un tată sau o mamă să își vadă copilul suferind fără rațiune. Să sufere dureri și confuzie – pentru ce? Unde este Dumnezeu în situația noastră dificilă – ne întrebăm poate adesea. Unde este Dumnezeu în toată această durere și confuzie?

Astăzi am ajuns la a patra duminică din Postul Mare. În lectura evanghelică am auzit despre un tată care nu mai avea decât o singură speranță. Fiul lui era posedat încă din copilărie de un anumit duh, care i-a provocat durere și confuzie. Nici chiar discipolii lui Isus nu au putut să îl vindece pe băiat. Bărbatul și-a adus fiul la Isus, care după ce a aflat situația disperată a acestuia a devenit extrem de supărat pe întreaga mulțime și a rostit aceste cuvinte dure și directe: “O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi?” Copilul a fost adus imediat lângă Isus și duhul a început de îndată să îl zguduie. După cum știm, în final copilul a fost vindecat. Dar care a fost prețul, ne-am putea întreba? Tatăl și-a acceptat și mărturisit necredința și l-a implorat cu lacrimi pe Dumnezeu să îi facă deplină credința. Acesta este prețul, deplinătatea credinței noastre – plătit de Cristos însuși, dar totuși și noi trebuie să ne rugăm și să îl implorăm pe Domnul.

Duhul din această relatare a miracolului este o referire la spiritul acestei lumi, dușmanul lui Cristos. Este spiritul acestei generații, puternic înrădăcinat în societate, și transmis copiilor noștri ca un virus. Fraților, țineți minte aceste cuvinte – este spiritul acestei generații care îi chinuie pe tinerii noștri așa cum îl chinuia duhul pe băiat, după cum am auzit mai devreme. Îi trântește la pământ, îi aruncă în foc ca să se ardă, îi aruncă în apă ca să se înece – astăzi este vorba despre droguri, alcool, jocuri de noroc, orice deformează chipul și asemănarea lui Dumnezeu în ei.

Acest spirit are o foarte îndelungată istorie, mergând până la Omul primordial, Adam și Eva. Este puternic înrădăcinat și nu poate fi scos cu nimic – decât, așa cum Domnul l-a instruit pe Moise, așa cum Domnul nostru i-a instruit pe discipolii săi, așa cum Domnul nostru ne instruiește astăzi, implorându-l pe Dumnezeu prin post și rugăciune. “Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?”, l-au întrebat discipolii pe Învățătorul lor rușinat. Și noi trebuie să ne întrebăm de ce nu putem alunga acest spirit din viețile noastre și din ale copiilor noștri? Deoarece, fraților, așa cum ne spune Domnul: “Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieși, decât numai cu rugăciune și cu post”. Aceasta este cheia către o pocăință plină de părere de rău.

Nu este o coincidență faptul că prima și a doua treaptă dintre cele 30 din “Scara Raiului” a Sfântului Ioan Scărarul privesc renunțarea la această viață, la această lume în care trăim și detașarea de toate plăcerile ei. Îl cinstim astăzi pe Sfântul Ioan Scărarul ca pe un mare sfânt al Bisericii noastre, care ne amintește că a merge spre cer nu este la fel de ușor cu a urca într-un lift și a apăsa un buton. Dimpotrivă, este un urcuș lung și riscant imposibil de escaladat până la capăt dacă nu implorăm ajutorul lui Dumnezeu. Fie ca Dumnezeu să ne dea deplinătatea credinței, a păcii și a bucuriei în urcușul nostru spre cer. Amin.

(autor neprecizat)

Ritul bizantin