Start > Ritul bizantin > Ascultarea voinței lui Dumnezeu

Ascultarea voinței lui Dumnezeu

4 January 2007
1,771 afișări

Autor: Diverși alți autori
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Botezul Domnului

Biserica Răsăriteană celebrează Botezul Domnului în ziua de 6 ianuarie a fiecărui an. Este o sărbătoare importantă în bisericile noastre, deoarece prin Botezul Său, Isus a devenit pentru noi un model de dedicare a vieții și a slujirii slăvirii lui Dumnezeu și binelui omenirii. Primul verset al Evangheliei de astăzi ne spune: “În acest timp a venit Isus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el”. Importanța botezului poate fi văzută din faptul că Isus a făcut călătoria de-a lungul țării, din nord până în sud, din Galileea până în Iudeea, la locul unde mulți oameni, mii chiar, au venit să fie botezați de Ioan. Oamenii acolo nu doar erau botezați, ci – lucru foarte important – își și mărturiseau păcatele. Mesajul dur al lui Ioan a ajuns la conștiințele oamenilor, provocându-i să își mărturisească păcatele și să caute iertare de la Dumnezeu.

Isus Domnul nostru nu a avut însă păcate de mărturisit: și atunci de ce a considerat că botezul este atât de important încât să facă un drum atât de lung? Nici măcar Ioan Botezătorul nu a putut înțelege gestul; a rămas uimit și era reluctant în fața cererii lui Isus. “Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?” adică “Sunt nedemn de o astfel de onoare, deoarece tu ești mai drept și superior mie. Nu sunt demn să îți dezleg încălțămintea pentru că Tu ești Fiul lui Dumnezeu care ia asupra Sa păcatele lumii.” Dar cuvintele lui Isus către Ioan ne oferă motivul ideal pentru ca să fie botezat, “că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea”. Misiunea lui Isus în această lume a fost să ne răscumpere de sub lege pentru ca să putem fi adoptați ca fii ai lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Isus, pentru a-și împlini scopul, a găsit necesar să se supună reglementărilor Bisericii, una dintre ele fiind primirea Botezului din mâna unui slujitor hirotonit, preot al Bisericii.

Mulți oameni de astăzi au de obiectat la multe dintre lucrurile despre care Biserica ne învață că sunt necesare. Cunosc părinți adulți care trăiesc cu ideea greșită că nu este important ca fiii lor să fie botezați când sunt copii. Alții cred că o persoană trebuie să aibă un anumit număr de ani înainte să fie botezată. Dar aceste obiecții sunt nefundamentate, din mai multe motive. În primul rând pentru că Isus a desființat această obiecție. Mamele își aduceau copiii la Isus, dar discipolii obiectau în baza acelorași idei ca mulți dintre semenii noștri de astăzi – cică cei mici nu înțeleg lucrurile ce țin de religie. Domnul însă le-a replicat cu delicatețe, spunându-le apostolilor ceva foarte important: “lăsați copii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia” (Luca 18,16). A mers chiar mai departe pentru a sublinia cât de important este fiecare copil în ochii lui Cristos și ai Bisericii Sale. A luat un copil, l-a pus în centru și adresându-se tot discipolilor le-a spus: “de nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor” (Matei 18,3).

Nimeni în nici un domeniu nu poate să progreseze fără să învețe să asculte, să se supună ordinelor altora. Isus a considerat că trebuie să se supună unor oameni pentru a-și putea îndeplini misiunea, pentru ca să “împlinească toată dreptatea”. Vorbind despre umilința și ascultarea practicate de Isus, Sfântul Pavel spunea: “S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce” (Filipeni 2,8). Citiți viețile acelor bărbați și femei care s-au remarcat în spațiul religios precum și în alte spații și veți descoperi că sunt dintre aceia care au știu să asculte în loc să obiecteze, care au știut să se disciplineze, să accepte ordinele de la alții până când au ajuns în poziția de a da ei ordine.

Ascultarea este un rod al umilinței, iar umilința este un semn de măreție. Să privim la cei doi bărbați din Evanghelia de astăzi, care stau pe malul Iordanului cooperând pentru ca actul botezului să aibă loc. Ioan Botezătorul care nu se credea suficient de bun pentru a-l boteza pe Isus; și Isus care nu a considerat că poate sări peste primirea botezului de la un simplu slujitor. Doi oameni umili, și totuși nu există alți doi bărbați în istorie care să fi avut un efect mai mare asupra vieților oamenilor decât ei.

Ioan Botezătorul a fost ultimul dintre profeții Vechiului Testament și un vestitor al Noului Testament. Activitatea lui a pregătit calea lui Cristos. A provocat o revitalizare a religiozității a mii de oameni din toate colțurile Palestinei, ascultându-le păcatele și botezându-i. Dar Cristos? Nici o persoană nu a avut vreodată o influență atât de mare, spiritul, viața și învățăturile Lui fiind în continuare surse de inspirație pentru oameni din toate timpurile și toate locurile. El a răscumpărat și încă răscumpără oameni, dar nu prin puterea sabiei – vă amintiți că a spus: “toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26,52) – ci prin gesturi și cuvinte care au pătruns în inimile oamenilor.

Este un obicei ca oamenii la început de an să își ia angajamente. Ideea este foarte bună și recomandată, deoarece fiecare dintre noi dorește să crească, să fie mai bun în anul care tocmai a început. Dar nici un angajament nu poate fi mai mare decât acela de a ține seama de vocea Bisericii, de a asculta de poruncile ei, de a o sprijini în activități, de a-i da ce ai mai bun. Există cincizeci și două de duminici în an și unul dintre cele mai bune angajamente pe care le știu este acela de a face tot ce putem pentru a veni în Casa Domnului în fiecare duminică și de a primi frecvent Sfânta Împărtășanie. Pentru cine nu are obiceiul rugăciunii, un angajament potrivit ar fi să se roage dimineața și seara, cerând călăuzire de sus. Tatăl Ceresc a dat mărturie despre Isus la Botez: “Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”. Să fim siguri că dacă urmăm exemplului lui Cristos, ascultând de voia Tatălui, și noi vom fi considerați fii și fiice preaiubite ale lui Dumnezeu.

pr. Michael Bar

Ritul bizantin