Predici

Când s-au împlinit opt zile, copilul a fost circumcis şi i s-a pus numele Isus.(Lc 2,21). Astăzi este a opta zi după Crăciun, zi în care sărbătorim tăierea împrejur a lui Isus şi fixarea legitimă a numelui său. În această zi Biserica ne invită să o sărbătorim pe Sfânta Fecioară Maria pentru darul maternităţii divine pe care l-a primit. Aceasta recunoaştere a maternităţii Sfintei Fecioare este strâns legată de ritualul circumciziunii lui Isus, întrucât prin acest ritual Isus a fost primit în mod oficial în poporul israelit. Primirea oficială a copilului întâi-născut în sânul poporului reprezintă totodată şi recunoaşterea oficială a maternităţii mamei sale. Alegerea acestei zile pentru a sărbători maternitatea Sfintei Fecioare este, prin urmare, bine raportată la legea mozaică.

A recunoaşte maternitatea sfintei Fecioare este un act de credinţă, întrucât maternitatea sa este strâns legată de fecioria sa perfectă. Acest adevăr a existat dintotdeauna în tezaurul credinţei creştine, deşi a fost proclamat în mod solemn şi definitiv abia la Conciliul din Efes, în anul 431. Atunci când episcopul Nestorie a afirmat că Sfânta Fecioară Maria nu l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, ci a născut un simplu om, poporul creştin, episcopii şi papa au reacţionat imediat împotriva acestei erezii şi astfel maternitatea divină a Mariei a fost afirmată în mod solemn. Textul conciliar este următorul: Nu a fost născut de către Sfânta Fecioară mai întâi un om oarecare peste care apoi ar fi coborât Cuvântul lui Dumnezeu: dar Cuvântul s-a născut după carne, acceptând naşterea propriei cărni… De aceea Sfinţii Părinţi nu se îndoiesc să o numească Mama lui Dumnezeu pe Sfânta Fecioară, nu pentru că natura Cuvântului sau divinitatea sa ar fi avut origine din Sfânta Fecioară, dar întrucât se naşte din ea sfântul trup dotat cu inimă raţională, cu care Cuvântul s-a unit în mod substanţial; de aceea se spune că Cuvântul s-a născut după carne.” (sesiunea I, 22.06.431).

Este adevărat că Fecioara Maria nu i-a dat, şi nici nu-i putea da Fiului lui Dumnezeu natura divină, ci numai pe cea umană, dar aşa cum Isus Cristos este o singură persoană, şi aceasta este divină, tot astfel, trebuie să spunem că Fecioara Maria este mama lui Dumnezeu, pentru că l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu în natura umană, aşa cum Tatăl l-a născut din veşnicie în natura divină.” Acesta este adevărul pe care îl învaţă Sfânta Biserică despre maternitatea Sfintei Fecioare Maria, adevăr pe care noi trebuie să-l primim cu credinţă şi să-l mărturisim.

Maternitatea Mariei este în primul rând o maternitate biologică reală. Mărturiile pe care le oferă Sfânta Scriptură sunt suficient de clare în această privinţă. Să ne amintim cuvintele pe care îngerul le adresează Mariei la Bunavestire. El nu îi spune Mariei că Isus se va naşte în ea, ca ceva exterior, străin trupului ei, dar îi spune că Isus se va naşte din ea. Aceasta înseamnă că într-adevăr Cristos a luat trup din trupul ei.

De asemenea, o mărturie ne sunt şi cuvintele pe care Elisabeta le-a adreasat Mariei atunci când aceasta a vizitat-o: De unde mie bucuria aceasta să vină la mine mama Domnului meu? (Lc 1,43) Prin aceste cuvinte Elisabeta recunoaşte şi afirmă maternitatea Mariei. Cuvintele Elisabetei sunt o adevărată revelaţie pentru că, după cum menţionează şi sfântul Luca în Evanghelia sa, Duhul Sfânt care o umple pe Elisabeta este acela care o inspiră să proclame acest adevăr despre maternitatea Mariei. Cuvintele Elisabetei sunt cuvinte ce au aceeaşi autoritate ca şi cuvintele pe care le rosteşte Petru la Cezareea lui Filip, atunci când îi spune lui Isus: Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi să nu uităm că Cristos însuşi recunoaşte revelaţia ce se realizează prin cuvintele lui Petru, spunându-i că nu carnea şi sângele i-au făcut cunoscut acel adevăr pe care el îl proclamase, ci Tatăl său din ceruri.

O altă mărturie sunt şi cuvintele sfântului Paul în Scrisoare către galateni: Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său născut din femeie. (Gal 4,4) Fiul lui Dumnezeu aşadar este tocmai cel pe care l-a născut Sfânta Fecioară Maria.

Maternitatea Sfintei Fecioare este nu numai biologică ci şi spirituală, căci înainte de a-l naşte trupeşte pe Cristos la Betleem, ea l-a născut în inima ei, prin credinţă, la Bunavestire. Şi dacă trupeşte Maria l-a purtat pe Cristos în sânul său doar nouă luni de zile, în inima sa ea l-a purtat toată viaţa sa. În repetate rânduri Scriptura menţionează că Maria păstra totul în inima sa (cf. Ev.).

Vă invit să ne amintim ce le răspunde Isus acelora care îl anunţaseră că mama lui îl aştepta afara atunci când el predica într-o casă: Mama mea şi fraţii mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc” (Lc 8,21) De asemenea relevant este răspunsul pe care el îl dă acelei femei ce proclamase fericit sânul care l-a purtat şi pieptul la care a supt. Acestei Isus îi răspunde: Mai fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păstrează. (Lc 11,28) Aceste răspunsuri ale lui Isus, departe de a ignora maternitatea Sfintei Fecioare, afirmă profunzimea legăturii dintre el şi mama sa. Căci cine altcineva a ascultat şi a împlinit cu mai mare fidelitate Cuvântul lui Dumnezeu decât Maria? Aşadar aceste cuvinte ale lui Isus nu o lasă pe Maria în umbră ci, dimpotrivă, o confirmă ca fiind creatura cea mai apropiată de dânsul şi cea mai dragă lui.

În sărbătoarea pe care ne-o propune astăzi, Biserica ne invită în primul rând să admirăm bogăţia harurilor oferite Sfintei Fecioare şi să ne bucurăm de minunatul dar al maternităţii pe care Dumnezeu i l-a făcut. De altfel, toate celelalte daruri pe care Dumnezeu le-a făcut Mariei au fost oferite în vederea acestui mare dar al maternităţii sale divine. Sfântul Grignon Maria de Monfort, în Tratatul său despre adevăratul cult către Sfânta Fecioară Maria, exprimă bogăţia harurilor primite de Maria printr-o imagine foarte sugestivă. El spune că: aşa cum la începutul creaţiei Dumnezeu a adunat toate apele de sub cer şi a format marea, la fel a adunat la împlinirea timpurilor toate harurile sale şi le-a revărsat în fiinţa Mariei. Pe bună dreptate aşadar o numeşte îngerul pe Maria cea plină de har.

Biserica ne invită astăzi de asemenea să ne bucurăm pentru că Maria este şi mama noastră. Acest lucru nu numai că este evident datorită faptului că Cristos, fiul ei, s-a făcut fratele nostru, dar reiese şi din cuvintele-testament pe care Isus le-a adresat de pe cruce lui Ioan şi Mariei: Fiule, iată mama ta! Femeie, iată fiul tău! Datoria noastră de fii nu este numai aceea de a apela cu încredere la mijlocirea ei puternică, dar este şi aceea de a căuta să ne asemănăm tot mai mult cu dânsa.

Odată, un misionar, călătorind cu trenul, se ruga din cartea sa de rugăciuni. Păstra în acea carte a sa o iconiţă a Sfintei Fecioare. În timp ce se ruga iconiţa alunecă şi căzu fără ca el să-şi dea seama. Un copil care se afla în acelaşi compartiment, ridicând iconiţa, o privi şi apoi i-o înnapoie. Înainte de a i-o da însă, îl întrebă pe preot:

- Cine este această doamnă?

Preotul îi răspunse:

- Este mama mea.

Fără să îşi ascundă surprinderea copilul continuă:

- Dar nu prea semănaţi!

Misionarul îi răspunse atunci:

- Ai mare dreptate, deşi aş dori atât de mult să-i semăn mamei mele!

Sigur că acel copil vorbea despre asemănarea fizică, dar misionarul se gândea la asemănarea spirituală. Dorinţa sa era aceea de a fi asemenea Mariei. Aceeaşi dorinţă de a fi asemănători Mamei noastre trebuie să ne conducă şi pe noi în viaţă. Iar viaţa Mariei a însemnat un singur lucru: împlinirea voinţei lui Dumnezeu. Acel fie mie după cuvântul tău pe care l-a rostit în casa de la Nazaret la Bunavestire ea a continuat să-l rostească în toată viaţa sa; chiar şi la picioarele crucii. Şi dacă Maria a apărut oamenilor în cursul istoriei în locuri precum Fatima sau Lourdes sau în alte locuri pentru a-i îndemna la pace, face acest lucru tot pentru ca voinţa lui Dumnezeu să fie împlinită de toţi oamenii. Maria este Regina păcii, pentru că ea a avut inima copleşită de darul păcii. Căci pacea adevărată nu este altceva decât rodul împlinirii voinţei lui Dumnezeu.

Iată că astăzi păşim în noul an. Nu întâmplător Biserica ne invită acum să o sărbătorim pe Sfânta Fecioară Maria. Ea ne îndeamnă să punem tot acest an sub ocrotirea Mariei, pentru că ea, care este plină de har, este totodată mijlocitoarea de neegalat a oricărui har. Toate binecuvântările pe care ni le dorim pentru noul an le vom primi mai uşor şi mai generos de la Dumnezeu dacă vom şti să apelăm la ajutorul Mamei noastre cereşti. Maria însă ne invită ca în acest an să căutăm mai mult a împlini voinţa lui Dumnezeu.

Este firesc ca dorinţele şi urările noastre pentru acest nou an să fie atât pentru viaţa materială cât şi pentru cea spirituală. Nu uitaţi însă în acest nou an care să trebuie să fie grija dintâi a vieţii dumneavoastră. Păstraţi mereu viu în minte şi în inimă îndemnul lui Cristos: Nu vă îngrijoraţi spunând: Ce vom mânca? Sau ce vom bea? sau Cu ce ne vom îmbrăca? (…) Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga. (Mt 6,31.33)

pr. Paul Butnaru Ritul latin