Start > Ritul latin > Ce îl face pe om impur?

Ce îl face pe om impur?

18 November 2006
1,355 afișări

Autor: pr. Raniero Cantalamessa
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXII-a de peste an (Anul B)

În pasajul din Evanghelia acestei duminici (Marcu 7,1-8a.14-15.21-23), Isus taie de la rădăcină tendința de a acorda mai multă importanță gesturilor și ritualurilor externe decât dispozițiilor inimii, dorința de a părea mai buni decât suntem, pe scurt, ipocrizia și formalismul. Însă în vremurile noastre putem trage din acest pasaj al Evangheliei o învățătură nu doar de ordin individual ci și social și colectiv. Pervertirea pe care Isus o critica, de a acorda mai multă importanță curăției exterioare decât purității inimii, este reprodusă astăzi la scară mondială.

Există foarte multă preocupare pentru contaminarea fizică și exterioară a atmosferei, a apei, a întregului strat de ozon; în schimb, există o tăcere aproape absolută despre murdăria interioară și morală. Ne revoltăm când vedem păsările marine ieșind din apele contaminate de pete de petrol, incapabile să mai zboare, dar nu arătăm aceeași grijă pentru copiii noștri, corupți și exploatați de la o vârstă fragedă din cauza mantiei răutății care se extinde deja la fiecare aspect al vieții.

Să fie foarte clar: nu este vorba de a contrapune cele două feluri de contaminare. Lupta împotriva contaminării fizice și grija pentru igienă sunt un semn al progresului și civilizației la care nu trebuie să renunțăm cu nici un preț. Totuși, Isus ne spune, cu acea ocazie, că nu este de ajuns ca noi să ne spălăm mâinile, vasele și tot restul; aceasta nu merge la rădăcina problemei. Isus lansează așadar programul unei ecologii a inimii. Să luăm câteva dintre lucrurile care “îl fac pe om impur”: bârfa cu viciul legat de aceasta, de a spune lucruri rele despre aproapele. Dorim cu adevărat să întreprindem sarcina de a ne vindeca inimile? Dacă da, trebuie să ne angajăm într-o bătălie totală împotriva obiceiurilor de a bârfi, de a critica, de a murmura împotriva persoanelor care nu sunt de față, de a-i judeca rapid pe ceilalți. Aceasta este otrava cel mai greu de neutralizat odată ce s-a răspândit.

O femeie a mers odată să se spovedească la Sf. Filip Neri, mărturisind că i-a vorbit de rău pe unii oameni. Sfântul i-a dat dezlegarea, dar i-a dat un canon ciudat. I-a spus să meargă acasă, să ia un pui și să se întoarcă la el, smulgând pe drum penele puiului. Când s-a aflat din nou în prezența lui, i-a spus femeii: “Acum întoarceți-vă acasă și adunați una câte una penele pe care le-ați lăsat să cadă venind încoace”. “Imposibil!” a exclamat femeia. “Între timp vântul le-a împrăștiat în toate direcțiile”. Acest lucru a dorit să îl evidențieze Sf. Filip. “Acum înțelegeți – a spus el – că este imposibil să luați înapoi murmurele și calomniile odată ce au ieșit din gură”.

Ritul latin