Start > Ritul latin > Bărbaților, iubiți-vă soțiile

Bărbaților, iubiți-vă soțiile

20 November 2006
768 afișări

Autor: pr. Raniero Cantalamessa
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXI-a de peste an (Anul B)

(predică pe marginea lecturii a doua)

Pentru această duminică doresc să îmi îndrept atenția către a doua lectură a zilei (Efeseni 5,21-32), deoarece are o temă de mare interes pentru familie. Citind cuvintele lui Paul cu ochi moderni, vedem imediat o dificultate. El le recomandă bărbaților să își “iubească” soțiile (și aceasta este bine), dar de asemenea le recomandă femeilor să se supună soților lor, și aceasta – într-o societate puternic (și pe drept) conștientă de egalitatea dintre sexe – pare inacceptabil.

De fapt, este adevărat. În acest punct, Sf. Paul este condiționat în parte de mentalitatea timpului său. Cu toate acestea, soluția nu constă în eliminarea din relațiile dintre soți și soții a cuvântului “supunere”, ci, poate, în a o face reciprocă, așa cum și iubirea trebuie să fie reciprocă. Cu alte cuvinte, nu doar soții trebuie să își iubească soțiile, ci și soțiile trebuie să își iubească soții. Nu doar soțiile trebuie să fie supuse soților lor, ci și soții să se supună soțiilor lor, în iubire reciprocă și în respect reciproc.

În acest caz, a fi supus înseamnă a ține cont de dorințele, de opinia și sensibilitatea soțului sau soției; a discuta, nu a decide de unul singur; a fi capabil să renunți la propriul punct de vedere. Pe scurt, a-și aminti că amândoi sunt soți, persoane care poartă același jug, ales de bunăvoie. Apostolul le dă soților creștini ca model relația de iubire care există între Cristos și Biserică, și explică imediat în ce constă o astfel de iubire: “Cristos a iubit Biserica și s-a dat pe sine pentru ea”. Adevărata iubire se manifestă în “dăruirea” de sine către celălalt.

Există două moduri de a exprima iubirea pentru cel drag. Primul este acela de a face cadouri, de a-l umple pe celălalt cu daruri; al doilea, mult mai solicitant, constă în a suferi pentru celălalt. Dumnezeu ne-a iubit în primul mod când ne-a creat și ne-a umplut de bunuri: raiul, pământul, florile, trupurile noastre, toate sunt un dar de la El. Însă apoi, la împlinirea timpului, în Cristos, a venit la noi și a suferit pentru noi, până la moartea pe cruce.

Acest lucru este adevărat și pentru iubirea umană. La început, cei proaspăt căsătoriți își exprimă iubirea prin cadouri. Vine însă pentru toți un timp când darurile nu sunt de ajuns. Este necesară capacitatea de a suferi cu și pentru cel iubit. Trebuie să iubească în ciuda limitărilor pe care le descoperă în celălalt, și în ciuda momentelor de sărăcie și boală. Aceasta este iubirea adevărată asemenea cu iubirea lui Cristos.

În general, primul fel de iubire este numită “iubirea care caută”; iar al doilea fel, “iubirea care dăruiește”. Semnul că un cuplu trece de la iubirea care caută la aceea care dăruiește este acesta: în loc să spună “Ce ar putea să facă pentru mine soțul meu (respectiv, soția mea) și nu a făcut încă?”, ei încep să se întrebe: “Ce aș putea să fac pentru soțul (sau pentru soția mea) și nu am făcut încă?”

Ritul latin