Predici

“Toată frumoasă eşti Marie”. Aşa cântăm în unul din cele mai cunoscute imnuri închinate Preasfintei Fecioare Maria. Şi într-adevăr, e frumoasă Sfânta Fecioară cu trupul ei înviat, glorificat, înălţat la cer.

Bernadeta Soubirous spunea după ce Sfânta Fecioară i-a apărut la Lourdes: E atât de frumoasă Maria încât, odată ce ai văzut-o, nu-ţi mai doreşti altceva decât să mori şi să o vezi din nou. Într-o zi un ateu în bătaie de joc o întreabă pe mica vizionară: – Chiar ai văzut-o pe Sf. Fecioară? – Am văzut-o. – Şi era frumoasă? – Nespus de frumoasă. – Şi ce ţi-a plăcut mai mult la ea? – Zâmbetul de pe faţa ei. – Şi cum era zâmbetul ei? – E cu neputinţă de explicat. – Încearcă totuşi să-l reproduci, să-l imiţi. Bernadeta se concentrează şi îl reproduce. Era extraordinar acest zâmbet al Mariei de pe faţa Bernadetei. Necredinciosul puternic impresionat în aceeaşi clipă a crezut în Dumnezeu, s-a convertit.

“În cer s-a arătat un semn mare: o femeie înveşmântată în soare, având luna sub picioare şi o cunună de 12 stele pe cap”. Aşa o vede apostolul Ioan în vedenia sa din Patmos pe Maria înălţată în gloria paradisului. O femeie în carne şi oase. Un trup glorificat, înveşmântat în lumina lui Dumnezeu, Un trup adevărat, este vorba de picioare, de cap.

Misterul pe care îl celebrăm astăzi al înălţării Sfintei Fecioare Maria la cer, nu numai cu sufletul, dar şi cu trupul ne vorbeşte despre valoarea, despre demnitatea, despre măreţia trupului omenesc, despre destinul final al trupului nostru, despre respectul sacru pe care îl datorăm trupului omenesc. Privind trupul omenesc numai cu ochii minţii, din punct de vedere biologic, constatăm că trupul omului este capodopera mâinilor lui Dumnezeu. Ne spun oamenii de ştiinţă că trupul nostru este format din circa cincizeci de milioane de miliarde de piese, adică de celule, fiecare celulă e un laborator chimic; corespunde trupului nostru, echivalează cu 11 milioane de uzine ultramoderne, computerizate. Dar nu în asta constă valoarea trupului omenesc. Trupul omenesc şi-a redobândit demnitatea şi valoarea din momentul în care trupul pe care şi l-a luat Fiul lui Dumnezeu a fost adăpostit de un alt trup: de trupul Fecioarei Maria. Din momentul în care aceste două trupuri au înviat şi s-au înălţat la cer, vechea destinaţie la trupului omenesc, aceea de a servi ca hrană viermilor, s-a schimbat: noua destinaţie a trupului nostru este aceea a învierii glorioase. Prin botez, trupul nostru devine locuinţa, templul lui Dumnezeu. “Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi?” – întreabă apostolul Pavel.

Sfânta Fecioară ne îndeamnă azi să respectăm trupul nostru şi al altora, să nu-l profanăm prin păcat, mai ales prin păcatul necurăţiei. “Trupul nu este pentru desfrâu; el este pentru Domnul”, spune iarăşi apostolul Pavel. Maria ne îndeamnă astăzi să nu facem din trupul nostru un idol, să nu căutăm atât frumuseţea artificială a trupului realizată prin cosmetice sau alte metode pe care le pune la dispoziţie vanitatea omenească, ci acea frumuseţe care se naşte din frumuseţea interioară, sufletească. Asemenea Mariei, să-l slujim în viaţă pe Dumnezeu cu toată persoana noastră, inclusiv cu trupul nostru.

pr. Claudiu Dumea Ritul latin