Start > Ritul latin > Duminica a XI-a din Timpul de peste an

Duminica a XI-a din Timpul de peste an

27 June 2010
768 afișări

Autor: Diverși alți autori
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XI-a de peste an (Anul C)

I s-au iertat multe pentru că a iubit mult…(Lc 7,47)

Tuturor ne este cunoscută realitatea necesității unui conducător în fiecare structură organizată, fie politică, fie economică, fie socială, fie religioasă. Împreună cu această necesitate este căutată și idoneitatea conducătorului, corespunderea lui cu funcția și activitatea pe care trebuie să o desfășoare.

Pentru poporul ales, importanța Templului din Ierusalim a căpătat proporții covârșitoare încă din vreme regelui David, cel care a inițiat proiectul construcției (chir dacă a păcătuit înaintea Domnului, cel care cu milostivire l-a iertat), cel care este punctul de referință pentru toți conducătorii politici și religioși ai evreilor din toate timpurile. De aceea, urmărim în lectura vetero-testamentară purificarea acestui slujitor al Domnului ales dintre cei mai simpli membri ai poporului său, realizând și în acest caz ceea ce Sfânta Fecioară însăși a cântat: Domnul i-a dat jos de pe tron pe cei mândri și i-a înălțat pe cei smeriți. (Lc 1,52)

Noul popor al lui Dumnezeu, Biserica întemeiată de Cristos, se înscrie printre schimbările radicale aduse de misiunea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu. De aceea, chiar și sfântul Petru, conducătorul vizibil care urmează linia întemeietorului divin este prezentat de evanghelie într-un proces nou de purificare prin schimbarea interioară, spirituală, bazată pe harul lui Dumnezeu. Astfel, după profunda mărturisire de credință a sfântului Petru, Isus îi fericește pe toți cei care sunt receptivi la acțiunea harului divin și se lasă transformați chiar și în punctele cele mai importante. Pentru popor evreu descendența din patriarhul Abraham este înlocuită cu descendența bazată pe credința în jertfa mântuitoare a lui Isus Cristos.

Mișcările religioase și sociale care îl sfidează pe Dumnezeu încercând să-l confrunte și să-l denigreze în fața oamnenilor, începând de la cele care propagă indiferentismul religios, la cele care atacă opera divină cea mai minunată (Biserica) și până la cele oculte, adică ceea ce Mântuitorul a numit puterea Celui Rău caută să minimalizeze sau chiar să anuleze în ochii omenirii puterea pe care sfântul Petru a transmis-o succesorilor săi. De aceea, în multe cercuri de oamneni, chiar și creștine se aude tot mai des sintagma: Cristos – da; Biserica – nu!

Una dintre cele mai elegante replici la această idee o găsim în cuvintele sfântului Paul din Scrisoarea către Romani: “Hotărârile Domnului sunt de necuprins și căile sale sunt de nepătruns!” (Rom 11,34). Ceea ce pentru oameni este surprinzător, nepotrivit sau chiar scandalos (cum ne prezintă sfântul evanghelist Luca în prezentarea fragmentului iertării femeii păcătoase care a turnat parfum de mare preț pe picioarele Mântuitorului), pentru Dumnezeu este dovadă de înțelepciune și de bunătate prin înnoirea conținutului și a semnificației de credință (de la un popor bazat pe legături de sânge – la un popor bazat pe legături de credință și de har; de la poporul ales – la Biserica creștină: una, sfântă, catolică și apostolică înnoită continuu prin harul Duhului Sfânt).

Regăsirea demnității noastre de creștini (care nu numai că facem parte din această Biserică, ci care alcătuim Biserica) ar trebui să fie însoțită de bucuria cu care să îi aducem laudă pentru toate momentele în care ni s-a acoperit fărădelegea (Ps 31, 1) și de entuziasmul cu care să slujim fiecare după specificul său vestind astfel îndurarea Domnului în fața de păcatelor și greșelilor noastre.

pr. Romică Sociu

Ritul latin