Start > Ritul latin > Duminica a VI-a a Paștelui

Duminica a VI-a a Paștelui

28 April 2010
1,113 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a VI-a după Paște (Anul C)

Isus a spus ucenicilor săi: “Dacă mă iubește cineva, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi, vom veni la el și vom rămâne la el. Cine nu mă iubește, nu păzește cuvintele mele; or, cuvântul pe care îl auziți nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. Dar acestea vi le spun câtă vreme mai sunt cu voi; Mângâietorul, Duhul Sfânt pe care-l va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăța toate și vă va aduce aminte tot ceea ce v-am spus. Pace vă las vouă; pacea mea o dau vouă. Nu ca pacea pe care o dă lumea. Să nu se tulbure deci inima voastră, nici să nu se înfricoșeze. Ați auzit că v-am spus: mă duc și voi veni din nou la voi. De m-ați iubi, v-ați bucura că mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât mine. V-am spus toate acestea de pe acum, înainte de a se împlini, ca atunci când se vor împlini, să credeți în mine”. Ioan 14,23-29

Această a șasea duminică a Paștelui precede în mod imediat sărbătoarea Înălțării preaslăvite a Domnului nostru Isus Cristos la ceruri, Înălțare ce va marca sfârșitul perioadei în care, prin aparițiile sale, El a dat apostolilor și ucenicilor nenumărate dovezi ale Învierii sale glorioase. Prin textul evanghelic al acestei duminici și mai ales prin cele ale duminicilor următoare suntem pregătiți să înțelegem mai bine modul în care Isus Cristos Înviat și Înălțat la dreapta Tatălui continuă să rămână cu noi și să-și continue lucrarea mântuitoare în lume.

Prima parte a evangheliei de astăzi, se dovedește a fi deosebit de interesantă întrucât Isus expune, în fața ucenicilor, care este rolul Duhului Sfânt, rol care ne este și nouă uneori mai greu de înțeles de noi. Isus îl numește paraclet. Acest cuvânt este unul juridic grec și înseamnă avocat, desemnând persoană pe care cineva o cheamă în ajutor (para-klètos). Prin extensie, cuvântul poate însemna și “mijlocitor” și poate că în acest sens ar trebui înțeles în scrierile sfântului Ioan (singurul autor neotestamentar care îl utilizează). De fapt, Isus îi atribuie două funcțiuni: pe aceea de a învăță pe ucenici și pe aceea de a le reaminti. E drept că Isus este cel care a venit în lume ca să învețe pe oameni. Duhul Sfânt, însă, Paracletul, este cel care va așeza învățătura Mântuitorului într-o lumină clarificatoare, o va face să pătrundă în inimile și în inteligența apostolilor astfel încât nu există concurență între lucrarea lui Isus și cea a Duhului. Cele două lucrări sunt, de fapt, complementare întrucât ele izvorăsc din același izvor, Tatăl. De altfel, Isus spune că Tatăl în va trimite pe acest Duh-Paraclet în numele său. Această ultimă precizare se dovedește a fi foarte importantă întrucât ea arată bine care este natura relațiilor dintre persoanele divine ale Sfintei Treimi: niciuna nu lucrează pentru sine. Isus nu vorbește despre el însuși, ci spune cuvintele pe care Tatăl i le-a dată să le spună (v. 24). La fel, Duhul Sfânt, nu învață “din inițiativă proprie”, ci pentru că este trimis în numele Fiului.

Cel de-al doilea rol încredințat Duhului Sfânt este, după cum am spus, acela de a le reaminti ucenicilor cele spuse de Isus. Prin această funcție Duhul Sfânt nu le readuce doar în memorie ucenicilor spusele Învățătorului, ci îi ajută să le și înțeleagă în așa fel încât ele să treacă de la o înțelegere luminoasă la o trăirea vie a lor. În sens biblic memoria este mai mult decât o simplă reamintire a trecutului. Atunci când Isus le cere ucenicilor să repete gestul său euharistic, El și consacră memoria creștină pentru totdeauna. Prin urmare, a-și aminti cuvintele lui Isus înseamnă, pentru creștin, a le și pune în practică, a le trăi.

Ritul latin