Predici

Isus s-a arătat din nou ucenicilor săi la Marea Tiberiadei, şi iată cum: Erau împreună Simon Petru, Toma, adică Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre ucenicii lui. Simon Petru le-a zis: “Mă duc să pescuiesc”. I-au zis ceilalţi: “Mergem şi noi cu tine”. Au plecat şi s-au urcat în luntre. În noaptea aceea nu au prins nimic. Dimineaţă, Isus a apărut pe ţărm, dar ucenicii nu au ştiut că este Isus. Isus le-a zis: “Fiilor, aveţi de mâncare ceva peşte?” Ei au răspuns: “Nu!” Le-a zis el: “Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a luntrei şi veţi prinde”. Au aruncat mreaja şi de data aceasta nu puteau să o tragă de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul pe care îl iubea Isus i-a zis lui Petru: “E Domnul!” Petru, auzind că este Domnul şi-a pus haina, căci nu avea nimic pe el, şi a sărit în apă. Ceilalţi ucenici au venit cu luntrea, pentru că erau departe de ţărm, ca la o sută de metri, şi trăgeau mreaja cu peşti. Când au venit la ţărm, au văzut jar pus jos, peşte deasupra şi pâine. Isus le-a zis: “Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum”. Simon Petru a urcat în luntre şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei peşti mari şi cu toate că erau atâţia nu s-a rupt mreaja. Isus le-a zis: “Veniţi şi mâncaţi!” Şi nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-l întrebe: “Cine eşti tu?”, ştiind că este Domnul. Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o lor, de asemenea şi peştele. Era pentru a treia oară că Isus se arăta ucenicilor săi, după ce înviase din morţi. Ioan 21,1-19

S-au scurs deja mai multe zile de când apostolii şi ucenicii au trăit la Ierusalim cea mai tulburătoare experienţă a vieţii lor. După entuziasmul inspirat de gândul că, odată ce Isus va fi recunoscut drept Mesia, ei se vor bucura de importante privilegii politice, şi după cumplita decepţie de a-L vedea pe Învăţătorul lor răstignit şi aşezat în mormânt, au trăit şi bucuria dătătoare de pace de a li se fi arătat înviat pentru vecii vecilor. Mai apoi, ei s-au reîntors la viaţa lor obişnuită, poate pentru a ne sugera că acolo vor trebui ucenicii să-L reîntâlnească pe Cel Înviat.

Pericopa evanghelică, însă, vrea să ne spună mult mai mult de atât. E drept ca ea vrea să ne ofere o relatare de “recunoaştere”. Ca şi pentru Maria Magdalena (In 20,14) sau pentru ucenicii de la Emaus (Lc 24), Isus apare pe malul Mării Tiberiadei şi, după mai multe ezitări (nu şi din partea cititorului, întrucât el este avertizat – v. 4), este recunoscut de către ucenici. Să impune să precizăm faptul că aici termenul de “ucenic” nu îi desemnează doar pe cei doisprezece apostoli ci se referă la toţi cei care vor avea de vestit Evanghelia. Or, termenul de “ucenic” apare în această naraţiune de şapte ori, iar în evanghelia sfântului Ioan nimic nu este întâmplător. Aceasta înseamnă că lucrarea cea mai importantă a ucenicului este tocmai aceea de a-L recunoaşte pe Domnul.

Ca întotdeauna, Petru ia iniţiativa. Îşi ia haina pe el întrucât era gol (aceasta este traducerea mai corectă a termenului de gumnos pentru că face aluzie, probabil, la starea lui Adam în grădina Edenului după ce s-a dezis de Dumnezeu: a văzut că era gol), se aruncă în apă (voind, oare, să evoce riscul muncii evanghelice?) venind către Cel despre care ucenicul pe care îl iubea Isus a spus: E Domnul!

Mai apoi, relatarea apariţiei lui Isus Cristos înviat se continuă cu un episod foarte apropiat de cel din Lc 5, intitulat de obicei: pescuirea minunată. Tradiţia creştină a înţeles caracterul simbolic al numărului de peşti prinşi în mrejele pescarilor trimişi de către Domnul. Se pare că în acel timp erau cunoscute 153 de specii de peşti, drept care sfântul Ieronim vede în această indicaţie a textului un mesaj de universalitate a mântuirii. Cu alte cuvinte, toţi oamenii, fără excepţie au un loc în mrejele pescarilor apostolici, mreje care nu se rup. Această indicaţie din urmă ar voi să sugereze unitatea voită de Isus Cristos pentru Biserica sa.

În sfârşit, gestul lui Isus de a fi pregătit pe ţărm jar pentru a frige peşte, iar alături pâine pentru pescarii veniţi de pe mare, evocă în mod foarte discret Cina: Isus a luat pâinea şi le-a dat-o lor, de asemenea şi peştele. În felul acesta sfântul Ioan încununează munca ucenicilor cu sfânta Euharistie.

pr. Şerban Tarciziu Ritul latin