Start > Ritul latin > Duminica a II-a Postul Mare (C)

Duminica a II-a Postul Mare (C)

28 April 2010
1,089 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a II-a din Post (Anul C)

Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob și pe Ioan și s-au urcat pe munte ca să se roage. Pe când se ruga, aspectul feței i s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. Și iată, doi bărbați stăteau de vorbă cu el: erau Moise și Ilie, arătându-se în slavă. Ei vorbeau despre sfârșitul lui care urma să se împlinească în Ierusalim. Petru și cei care erau cu el erau toropiți de somn; când s-au trezit, au văzut slava lui Isus și pe cei doi bărbați care stăteau cu el. Pe când aceștia se depărtau, Petru i-a zis lui Isus: “Învățătorule, ce bine ne simțim aici! Să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilie”. Nu-și dădea seama ce spune. În timp ce spunea acestea, a venit un nor, care i-a învăluit, iar ei, intrând în nor au fost cuprinși de frică. Atunci s-a auzit din nor un glas: “Acesta este Fiul meu preaiubit, pe dânsul să-l ascultați!” În timp ce glasul răsuna, Isus era singur. Ei au păstrat tăcerea și în zilele acelea nu au spus nimănui nimic despre cele văzute. (Luca 9,28b-36)

Pentru o mai bună înțelegere a textului evanghelic care relatează Schimbarea la față, text propus spre meditare în cea de-a doua duminică a postului mare, ar fi util să citim și versetul care îl precede, versetul 27. În acest verset Isus afirmă că sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu… Or, cei trei privilegiați, Petru, Iacob și Ioan, pe care Isus îi ia cu sine pe munte, vor vedea Împărăția într-un mod anticipat, în clipa în care Mântuitorul s-a schimbat la față înaintea lor. Ei vor contempla pe munte aceeași slavă care va străluci și pe chipul Lui în ziua Învierii glorioase.

De altfel, sfântul evanghelist Luca ne ajută, poate mai bine decât ceilalți sinoptici, să medităm legătura dintre Schimbarea la față și Înviere. Astfel, referindu-se la cei doi oameni care stau de vorbă cu Isus, sfântul Luca ne schițează deja profilul celor doi bărbați în veșminte strălucitoare (Lc 24,4) care apar femeilor venite la mormânt în dimineața de Paști. Sunt oare aceiași, Moise și Ilie, cei care reprezintă în episodul duminicii a doua a postului mare Lege și Profeții? Este greu de afirmat cu certitudine acest lucru și totuși atmosfera identică a Schimbării la față și a Învierii îi marchează pe toți cei care iau parte la evenimentele relatate. Moise și Ilie se arată aici în slavă, manifestare prin care sfântul Luca vrea să exprime credința sa în învierea drepților. Într-un verset al Apocalipesei lui Baruh (text contemporan cu scrierile Noului Testament) întâlnim o minunată descriere a chipurilor pe care le vor avea cei drepți după Judecata finală: Atunci, chipurile celor drepți se vor schimba căpătând o frumusețe strălucitoare asemenea chipurilor îngerilor; vor căpăta strălucirea slavei. (Cu termenul de slavă este desemnată adesea în Sfintele Scripturi strălucirea divină.)

Ce vorbește însă Isus cu acești doi Drepți ai Vechiului Testament? Singur Luca ne spune că vorbeau despre plecare sa, plecare exprimată de către evanghelist cu termenul de exod. Acest termen ne amintește de ieșirea evreilor din Egipt. Folosit, însă, pentru un eveniment al cărui protagonist va fi Isus, el îl definește în mod indirect pe Mântuitorul ca fiind noul Moise care va trăi Paștele alături de poporul său. În plus, dacă Isus Cristos “stă de vorbă” cu Legea, o face pentru că Pătimirea și Învierea sa sunt anunțate deja în ea.

Toate acestea sunt învăluite de ceva misterios: somnul apostolilor este un admirabil mod de a spune că ei percep această revelație a frumuseții divine fără, însă, a putea participa la ea pe deplin.

Ritul latin