Predici

1. Introducere

Un gânditor creştin din primele secole povesteşte că, într-o noapte, a avut un vis. Mii de păsărele se zbăteau sub o plasă întinsă la o anumită înălţime de la pământ, ca o colivie uriaşă. Încercau mereu să-şi ia zborul, dar se loveau de plasă şi cădeau înapoi pe pământ. Era un spectacol trist şi înspăimântător. Dar, la un moment dat, o ciocârlie s-a încăpăţânat să lupte împotriva plasei, până când, rănită şi sângerândă, a reuşit să o rupă, să creeze o gaură, şi şi-a luat zborul spre cer. A izbucnit un strigăt din acele nenumărate zburătoare şi, într-un fâlfâit de aripi care nu poate fi descris, s-au repezit spre deschizătură. Una după alta, şi-au luat zborul spre cerul fără limite.
… Isus, plin de sânge, a rupt plasa destinului nostru tragic, deschizându-ne căile cerului… (G. BESSIERE, Messalino festivo dell’assemblea, E.D.B.).

2. Tema

“Aleluia! Isus a învins moartea şi ne-a dăruit viaţa nemuritoare. Aleluia!”

3. Mesajul zilei

Dacă consideraţi potrivit, păstraţi o formă de dialog planificat.
Cristos a înviat! Pentru Isus şi pentru noi este mare sărbătoare.
- Preotul: Astăzi este cea mai mare sărbătoare a lui Isus. De ce?
- Copiii: Pentru că învie şi învinge moartea.
- Preotul: Astăzi este cea mai mare sărbătoare şi pentru noi. De ce?
- Copiii: Pentru că Isus înviat ne dăruieşte viaţa divină şi nemuritoare.
- Preotul: Cui îi face acest dar Isus cel înviat?
- Copiii: Înainte de toate, Mariei, mama lui, care acum trăieşte în cer, cu trup şi suflet.
- Preotul: Cui mai face acest dar?
- Copiii: Isus le face acest dar apostolilor, sfinţilor…
Isus ne face acest dar şi nouă, răposaţilor noştri, celor din familiile noastre, tuturor celor care cred în el, se deschid harului său, primesc împreună cu viaţa şi mântuirea.
E frumos şi important să credem în Isus cel înviat.
- Preotul: Astăzi este o sărbătoare mare pentru noi… dar mulţi nu cred în Isus înviat. De ce nu vin să primească marele dar al lui Isus înviat?
- Copiii: Unii, pentru că nu-l cunosc; alţii, pentru că nu le pasă de el; alţii, pentru că preferă să nu urmeze învăţătura sa.
- Preotul: Ce aţi face dacă în satul (sau oraşul) vostru ar fi un medic capabil să învie morţii?
- Copiii: Am merge toţi la el… Am face totul să ne împrietenim cu el.
- Preotul: La fel, ba chiar mai mult, ar trebui să facem ca Isus care, deşi nu ne redă viaţa muritoare, ne oferă ceva mult mai mare: ne dă viaţa lui Dumnezeu, care este divină, nemuritoare.
Am găsit secretul nemuririi. Copii, vă spun acum o poveste faimoasă a unui mare erou antic.

Se numea Ghilgameş. Împreună cu prietenul său, Enkidu, făcea lucruri măreţe pentru binele omenirii. Dar, într-o zi, prietenul său a murit în luptă. Durerea eroului a fost foarte mare. I-a vegheat cadavrul timp de şapte zile, încercând să-l învie, dar degeaba. Când şi-a dat seama că nu mai este nimic de făcut, disperat, a început să călătorească prin toată lumea în căutarea “secretului nemuririi”.
Circula zvonul că într-o insulă de la capătul pământului ar trăi singurul muritor care a reuşit întotdeauna să fugă de moarte, un om foarte bătrân, numit Utnapishtim.
Ghilgameş a hotărât să meargă să-l viziteze pentru a învăţa secretul vieţii veşnice.
Când a răsărit soarele, Ghilgameş a plecat în călătorie şi, în sfârşit, după ce a parcurs un drum interminabil, a ajuns la capătul pământului. Atunci a văzut în faţa sa un alt munte, ale cărui vârfuri atingeau cerul şi ale cărui văi ajungeau până în abisuri. În faţa muntelui era un zid de piatră apărat de creaturi înspăimântătoare şi teribile, jumătate oameni şi jumătate scorpioni.
Marele erou Ghilgameş, după eforturi uriaşe, a depăşit toate obstacolele şi a ajuns, în sfârşit, în faţa nemuritorului Utnapishtim. I-a spus:
- Care este secretul nemuririi tale?
Utnapishtim i-a povestit viaţa şi vitejiile sale.
Când a auzit povestea, Ghilgameş a înţeles că cererea era zadarnică, pentru că era clar că bătrânul nu avea nici o formulă secretă pentru a se apăra.
El a devenit nemuritor, i-a mărturisit, printr-un dar deosebit al zeilor, şi nu pentru că, aşa cum credea Ghilgameş, ar fi avut vreun secret al nemuririi (Dintr-un poem mesopotamian străvechi, cf. T.H GASTER, Le più antiche storie del mondo, Einaudi, Torino 1961).

Să ne amintim mereu cuvintele bătrânului: “Nu există nici un secret pentru a nu muri. Toţi trebuie să murim… Eu sunt nemuritor pentru că am avut noroc. L-am întâlnit pe Dumnezeu care mi-a dăruit nemurirea!”
- Preotul: Voi, copii, îl cunoaşteţi pe Dumnezeul care vă poate dărui nemurirea?
- Copiii: Da, Isus!
- Preotul: Atunci, iubiţi-l! Şi cântaţi cu mine victoria sa. “Aleluia: Isus a învins moartea şi ne dăruieşte viaţa nemuritoare. Aleluia!”

4. Exemple

a) Să-i invităm pe copii:
- să accepte Duhul (suflarea) lui Isus înviat, pentru a “zbura spre înălţimi”;
- să colaboreze pentru a-şi însuşi victoria asupra răului şi asupra morţii.

b) Un vânzător de baloane.

Avea din toate culorile: albe, roşii, verzi, galbene… Avea baloane de toate formele, chiar din cele mai frumoase: forme de iepuraşi, de boboci de gâscă, de răţuşcă etc.
O fetiţă a întrebat:
- Ce culoare are balonul care zboară cel mai sus?
Iar o altă fetiţă:
- Ce formă are balonul care urcă cel mai mult?
Vânzătorul a răspuns serios:
- Copilaşi frumoşi, zborul în înălţime nu depinde nici de culoare, nici de formă, nici de frumuseţe. Depinde de ceea ce au înăuntru!
…Legea balonaşelor este valabilă şi pentru noi: zborul spre ceruri depinde de ceea ce avem înăuntru. De aceea, Isus a suflat asupra apostolilor… şi suflă şi asupra noastră.
De aceea, încă de la Botez, Isus ne-a dat viaţa sa divină: Duhul său.

pr. Pietro Righetto Ritul latin