Predici

A trecut timpul şi ne aflăm în faţa împlinirii Misterului Învierii şi răscumpărării noastre. Lumea este în aşteptare, însă speranţa bucuriei şi luminii pascale se răsfrânge asupra tuturor. Postul, abstinenţa şi întristarea sunt prezente – Mirele a fost luat de la noi, însă a învins şi va rămâne cu noi, însoţindu-ne în curgerea timpului prin Biserică, Corpul mistic al Mântuitorului. Ostenelile noastre vor fi recompensate din plin, întunericul va fi împrăştiat şi va străluci lumina lui Hristos care luminează tuturor. Suntem la capătul unui drum şi începutul unei alte etape din viaţa liturgică şi din viaţa noastră, în care Spiritul Sfânt ne va lumina şi ne va conduce spre sfinţenie. Întreaga natură adormită se va trezi la viaţă. Odată cu Mântuitorul şi căldura soarelui se va face de acum înainte din ce în ce mai mult simţită. La sfârşitul zilei, în prag de celebrare a Paştelui, cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur par cuvinte de învăţătură care răsună până la noi cu o actuală şi profundă semnificaţie:

“De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, în bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi răsplata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până la ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă, miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă. Pentru aceasta, intraţi în bucuria Domnului nostru; şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; şi a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a coborât în iad; umplutu-I-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o Isaia a grăit: Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-te pe Tine jos; amărâtu-s-a, că s-a stricat. S-a amărât că a fost batjocorit; s-a amărât că a fost omorât; s-a amărât că s-a surpat; s-a amărât că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură Îngerii, înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte, înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut. Lui se cuvine mărirea şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

(Cuvânt de învăţătură a Sfântului Ioan Gură de Aur)

pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic Ritul bizantin