Start > Ritul bizantin > Zorii Învierii

Zorii Învierii

9 April 2010
627 afișări

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas

A trecut timpul și ne aflăm în fața împlinirii Misterului Învierii și răscumpărării noastre. Lumea este în așteptare, însă speranța bucuriei și luminii pascale se răsfrânge asupra tuturor. Postul, abstinența și întristarea sunt prezente – Mirele a fost luat de la noi, însă a învins și va rămâne cu noi, însoțindu-ne în curgerea timpului prin Biserică, Corpul mistic al Mântuitorului. Ostenelile noastre vor fi recompensate din plin, întunericul va fi împrăștiat și va străluci lumina lui Hristos care luminează tuturor. Suntem la capătul unui drum și începutul unei alte etape din viața liturgică și din viața noastră, în care Spiritul Sfânt ne va lumina și ne va conduce spre sfințenie. Întreaga natură adormită se va trezi la viață. Odată cu Mântuitorul și căldura soarelui se va face de acum înainte din ce în ce mai mult simțită. La sfârșitul zilei, în prag de celebrare a Paștelui, cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur par cuvinte de învățătură care răsună până la noi cu o actuală și profundă semnificație:

“De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, în bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi răsplata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până la ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; și pe cel de pe urmă, miluiește, și pe cel dintâi mângâie; și aceluia plătește, și acestuia dăruiește; și faptele le primește; și gândul îl ține în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă. Pentru aceasta, intrați în bucuria Domnului nostru; și cei dintâi, și cei de al doilea, luați plata. Bogații și săracii împreună bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua. Cei ce ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți. Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței; împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăția cea de obște. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; și a stins-o pe ea Cel ce a fost ținut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a coborât în iad; umplutu-I-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Și aceasta mai înainte înțelegând-o Isaia a grăit: Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-te pe Tine jos; amărâtu-s-a, că s-a stricat. S-a amărât că a fost batjocorit; s-a amărât că a fost omorât; s-a amărât că s-a surpat; s-a amărât că a fost legat. A primit un trup și de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ și s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea și a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este iadule, biruința? Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură Îngerii, înviat-a Hristos și viața stăpânește, înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-se din morți, începătură celor adormiți S-a făcut. Lui se cuvine mărirea și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

(Cuvânt de învățătură a Sfântului Ioan Gură de Aur)

Ritul bizantin