Start > Ritul latin > Duminica a II-a din Timpul Pascal Ciclul C (lectio divina)

Duminica a II-a din Timpul Pascal Ciclul C (lectio divina)

9 April 2010
533 afișări

Autor: FSC
Copyright: FSC
Duminica a II-a după Paște (Anul C)

TEXTUL BIBLIC: Ioan 20,19-31

Isus le apare discipolilor săi
19 În seara aceleiași zile, prima a săptămânii, deși ușile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: «Pace vouă!».
20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta. Discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul. 21 Atunci Isus le-a zis din nou: «Pace vouă! Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi».
22 Și, spunând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis: «Primiți pe Duhul Sfânt. 23 Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține, vor fi ținute».

Isus și Toma
24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, care se numea “Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Așadar, ceilalți discipoli i-au spus:
- L-am văzut pe Domnul!
Dar el le-a zis:
- Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor și nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede.
26 După opt zile, discipolii lui erau iarăși înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deși ușile erau încuiate, a stat în mijlocul lor și a zis: «Pace vouă!».
27 Apoi i-a spus lui Toma:
- Adu-ți degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ți mâna și pune-o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios.
28 Toma a răspuns și i-a zis:
- Domnul meu și Dumnezeul meu!
29 Isus i-a spus:
- Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei care nu au văzut și au crezut.

Motivul pentru care s-a scris această carte
30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor și multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însă au fost scrise ca să credeți că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să aveți viață în numele lui.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

Textul din această duminică are trei părți bine diferențiate, însă profund legate între ele.

1. Isus le apare discipolilor săi într-o casă.
2. Necredința lui Toma și răspunsul lui Isus.
3. Motivul pentru care s-a scris Evanghelia după Ioan.

Vom vedea succint fiecare dintre părți.

În prima parte vedem încă o dată realitatea “obscuritate-întuneric” așa de prezent în Evanghelia după Ioan. Este noapte și discipolii se adună cu ușile bine încuiate de teama iudeilor. În acest context izbucnește Isus dând salutul tradițional de binecuvântare și pace. Nu e vorba de un simplu salut “protocolar”, formal, sau de o dorință pentru destinatari. Isus ca Mesia Înviat realmente poate să le dea discipolilor săi binecuvântarea și pacea pentru vieților lor. După aceasta, a făcut acest gest semnificativ: le arată rănile sale. Pentru ce face asta Isus? Vrea să arate cu claritate că este El însuși, că nu este o “fantomă”. Există continuitate între Isus al istoriei și Cristos înviat. Este aceeași persoană care acum este pe deplin glorificată. Repetă salutul mesianic și cu forța Paștelui îi trimite pe discipolii săi în misiune. Așa cum El a fost trimis de către Tatăl, acum Cristos îi trimite pe discipolii săi pentru ca să continue misiunea lui în lume. Pentru a îndeplini misiunea vor avea nevoie de o forță specială: aceea a Duhului Sfânt. Domul “suflă” și ei îl primesc pe Duhul Sfânt. Și le dă o ultimă recomandare: să-i ierte pe păcătoși așa cum Dumnezeu îi va ierta pe ei și pe toți cei care suntem într-o formă sau alta tot păcătoși.

În partea a doua a relatării apare în scenă Toma. Acest discipol nu era cu ceilalți atunci când a apărut Domnul. Când frații lui îi povestesc că l-au văzut pe Domnul, el îi contestă spunând că nu va crede nimic până când nu-l va vedea “fizic” sau va avea “experiența sensibilă” a învierii Domnului. Săptămâna următoare Isus apare și Toma este împreună cu frații în comunitate. Domnul răspunde neîncrederii lui Toma invitându-l să vadă și să atingă direct rănile Celui Înviat. De asemenea îl incită să fie un om cu credință: să nu se îndoiască și să creadă. Este interesant că Toma face mărturisirea de credință fără să fie nevoie să aibă “experiența sensibilă” a rănilor lui Isus. În fața misterului lui Dumnezeu pe care-l redescoperă în viața sa va spune această frază așa de profundă care aici se traduce în mod literal și care este o exclamație de credință: “Domnul meu și Dumnezeul meu”.

Ultimele două versete din relatare ne povestesc că faptele lui Isus au fost multe și că pentru aceasta nu sunt relatate toate în Evanghelie. Totuși, ceea ce s-a scris are un obiectiv fundamental: să credem că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, și astfel să avem viață veșnică.

Pentru a ține cont: Așa cum am văzut în Evanghelia după Ioan, Duhul Sfânt este trimis de către Isus chiar în ziua Învierii. În dubla operă a lui Luca, îndeosebi în cartea Faptele Apostolilor, trimiterea Duhului Sfânt are loc după 50 de zile de la Paște, în vechea sărbătoare a Rusaliilor (cf. Fap 2,1 ș.u.). Această diferență de timp răspunde la caracteristicile literare ale fiecărui autor și nu reprezintă nici o dificultate, dat fiind faptul că esențialul mesajului este același: Isus îl trimite pe Duhul său și face asta după moartea și învierea sa.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mc 16,14-18; Lc 24,36-49; Lc 1,45; Fap 1,8.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicționar cuvântul “Paște”.

Întrebări pentru lectură
- Ce elemente temporale ne prezintă textul?
- Unde sunt adunați discipolii?
- Cum sunt ușile? De ce?
- Ce face Isus? Ce le spune?
- Ce le arată Isus? Ce altceva le spune?
- Ce înseamnă că suflă asupra lor?
- Ce recomandare le dă după trimiterea Duhului Sfânt?
- Unde era Toma atunci când Isus le-a apărut discipolilor?
- Cum reacționează Toma atunci când îi povestesc că a apărut Domnul?
- Ce se întâmplă după opt zile?
- Ce-i spune Isus lui Toma?
- Cum reacționează Toma în fața propunerii lui Isus?
- Ce frază repetă Toma?
- Care sunt ultimele cuvinte ale Domnului adresate lui Toma?
- Cum culminează relatarea?
- Pentru ce nu se pot relata toate evenimentele vieții lui Cristos?
- Pentru ce autorul Evangheliei a realizat scrierile sale?

2 – MEDITAȚIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditație
- Trăiesc cu “ușile” vieții mele încuiate de teamă? Mă deschid altora? Las ca frica să încuie inima mea, să mă paralizeze și să nu mă lase să cresc?
- Ce implică pentru mine astăzi că Isus mă binecuvântează și-mi dă pacea lui? Este un simplu salut format din cuvinte sau percep că-mi oferă bunurile mesianice ale binecuvântării și păcii?
- Descopăr eu că însuși Domnul răstignit este Cel Înviat? Percep eu continuitatea între “Vinerea Sfântă” și “Duminica Paștelui”?
- Las eu ca Isus “să sufle” în viața mea pentru a mi-l da pe Duhul său Sfânt? În ce lucruri percep asta și-mi dau seama?
- Mă simt trimis de Isus? Mă simt discipolul său misionar? La ce mă trimite Isus? La cine?
- Sunt capabil să-i iert pe frații mei?
- Exercit eu iertarea în viața zilnică?
- Ce poate fi în inima mea din “primul” Toma? Este îndepărtare de comunitate, tristețe, îndoială, falsă autosuficiență, mândrie, neîncredere în Dumnezeu însuși…?
- Cum primesc invitația lui Isus pentru a avea experiența semnelor răstignirii? Continui să fiu îndărătnic sau mă deschid pentru drumul credinței?
- Vrea să fiu ca “al doilea” Toma și să spun împreună cu el: “Domnul meu și Dumnezeul meu”?
- Accept propunerea lui Isus de a avea încredere în El fără să fi văzut în mod sensibil, ci numai cu ochii credinței?
- Caut să mă apropii de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a mă ruga și pentru a cunoaște în fiecare zi mai bine viața lui Cristos?
- Îl întâlnesc în Scriptură pe Isus Mesia, Fiul lui Dumnezeu care-mi dă viața veșnică?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Poate să lumineze acest pas al nostru de rugăciune un text din Documentul de la Aparecida care sintetizează foarte bine diferitele elemente pe care le-am meditat în texul din această duminică.

Aparecida 18
A-l cunoaște pe Isus Cristos prin credință este bucuria noastră; a-l urma este un har și a transmite această comoară celorlalți este o misiune pe care Domnul, chemându-ne și alegându-ne, ne-a încredințat-o. Cu ochii luminați de lumina lui Isus Cristos Înviat, putem și vrem să contemplăm lumea, istoria, popoarele noastre din America Latină și din Caraibe, și fiecare persoană în parte.

Este prezentă credința în Isus Cristos, urmarea, misiunea de a relata celorlalți… totul în lumina Celui Înviat.

4 – CONTEMPLAȚIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a interioriza Cuvântul de la această întâlnire a noastră, putem lua una din frazele lui Isus, ale discipolilor sau ale lui Toma și să le repetă, așa cum facem întotdeauna, în mod ritmic, însoțind respirația noastră și cu ochii închiși pentru a trezi darul contemplației…

- Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dăruiască pace!
- “Primiți pe Duhul Sfânt”
- “L-am văzut pe Domnul!”
- “Domnul meu și Dumnezeul meu!”
- “Fericiți sunt cei care cred fără să mă fi văzut!”

5 – ACȚIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală
- Fă o listă cu “fricile” și temerile” pe care le ai actualmente.
- Angajează-te, susținut de Domnul, să nu te lași intimidat și nici paralizat în creșterea ta umană și spirituală de aceste “frici” și “temeri”.

Propunere comunitară
- Puneți într-o piesă de teatru episodul cu Toma împreună cu comunitatea și Isus, adăugând elemente din viața actuală. În definitiv, faceți o piesă de teatru însă actualizată la timpul nostru și la cultura noastră.
- Conversați în grupul vostru despre trimiterea misionară. La cine și unde vă poate trimite Domnul astăzi?

Ritul latin