TEXTUL BIBLIC: Ioan 20,19-31

Isus le apare discipolilor săi
19 În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace vouă!».
20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul. 21 Atunci Isus le-a zis din nou: «Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi».
22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: «Primiţi pe Duhul Sfânt. 23 Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute».

Isus şi Toma
24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, care se numea “Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus:
- L-am văzut pe Domnul!
Dar el le-a zis:
- Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede.
26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: «Pace vouă!».
27 Apoi i-a spus lui Toma:
- Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios.
28 Toma a răspuns şi i-a zis:
- Domnul meu şi Dumnezeul meu!
29 Isus i-a spus:
- Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut.

Motivul pentru care s-a scris această carte
30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.

1 – LECTURA

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

Textul din această duminică are trei părţi bine diferenţiate, însă profund legate între ele.

1. Isus le apare discipolilor săi într-o casă.
2. Necredinţa lui Toma şi răspunsul lui Isus.
3. Motivul pentru care s-a scris Evanghelia după Ioan.

Vom vedea succint fiecare dintre părţi.

În prima parte vedem încă o dată realitatea “obscuritate-întuneric” aşa de prezent în Evanghelia după Ioan. Este noapte şi discipolii se adună cu uşile bine încuiate de teama iudeilor. În acest context izbucneşte Isus dând salutul tradiţional de binecuvântare şi pace. Nu e vorba de un simplu salut “protocolar”, formal, sau de o dorinţă pentru destinatari. Isus ca Mesia Înviat realmente poate să le dea discipolilor săi binecuvântarea şi pacea pentru vieţilor lor. După aceasta, a făcut acest gest semnificativ: le arată rănile sale. Pentru ce face asta Isus? Vrea să arate cu claritate că este El însuşi, că nu este o “fantomă”. Există continuitate între Isus al istoriei şi Cristos înviat. Este aceeaşi persoană care acum este pe deplin glorificată. Repetă salutul mesianic şi cu forţa Paştelui îi trimite pe discipolii săi în misiune. Aşa cum El a fost trimis de către Tatăl, acum Cristos îi trimite pe discipolii săi pentru ca să continue misiunea lui în lume. Pentru a îndeplini misiunea vor avea nevoie de o forţă specială: aceea a Duhului Sfânt. Domul “suflă” şi ei îl primesc pe Duhul Sfânt. Şi le dă o ultimă recomandare: să-i ierte pe păcătoşi aşa cum Dumnezeu îi va ierta pe ei şi pe toţi cei care suntem într-o formă sau alta tot păcătoşi.

În partea a doua a relatării apare în scenă Toma. Acest discipol nu era cu ceilalţi atunci când a apărut Domnul. Când fraţii lui îi povestesc că l-au văzut pe Domnul, el îi contestă spunând că nu va crede nimic până când nu-l va vedea “fizic” sau va avea “experienţa sensibilă” a învierii Domnului. Săptămâna următoare Isus apare şi Toma este împreună cu fraţii în comunitate. Domnul răspunde neîncrederii lui Toma invitându-l să vadă şi să atingă direct rănile Celui Înviat. De asemenea îl incită să fie un om cu credinţă: să nu se îndoiască şi să creadă. Este interesant că Toma face mărturisirea de credinţă fără să fie nevoie să aibă “experienţa sensibilă” a rănilor lui Isus. În faţa misterului lui Dumnezeu pe care-l redescoperă în viaţa sa va spune această frază aşa de profundă care aici se traduce în mod literal şi care este o exclamaţie de credinţă: “Domnul meu şi Dumnezeul meu”.

Ultimele două versete din relatare ne povestesc că faptele lui Isus au fost multe şi că pentru aceasta nu sunt relatate toate în Evanghelie. Totuşi, ceea ce s-a scris are un obiectiv fundamental: să credem că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, şi astfel să avem viaţă veşnică.

Pentru a ţine cont: Aşa cum am văzut în Evanghelia după Ioan, Duhul Sfânt este trimis de către Isus chiar în ziua Învierii. În dubla operă a lui Luca, îndeosebi în cartea Faptele Apostolilor, trimiterea Duhului Sfânt are loc după 50 de zile de la Paşte, în vechea sărbătoare a Rusaliilor (cf. Fap 2,1 ş.u.). Această diferenţă de timp răspunde la caracteristicile literare ale fiecărui autor şi nu reprezintă nici o dificultate, dat fiind faptul că esenţialul mesajului este acelaşi: Isus îl trimite pe Duhul său şi face asta după moartea şi învierea sa.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mc 16,14-18; Lc 24,36-49; Lc 1,45; Fap 1,8.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicţionar cuvântul “Paşte”.

Întrebări pentru lectură
- Ce elemente temporale ne prezintă textul?
- Unde sunt adunaţi discipolii?
- Cum sunt uşile? De ce?
- Ce face Isus? Ce le spune?
- Ce le arată Isus? Ce altceva le spune?
- Ce înseamnă că suflă asupra lor?
- Ce recomandare le dă după trimiterea Duhului Sfânt?
- Unde era Toma atunci când Isus le-a apărut discipolilor?
- Cum reacţionează Toma atunci când îi povestesc că a apărut Domnul?
- Ce se întâmplă după opt zile?
- Ce-i spune Isus lui Toma?
- Cum reacţionează Toma în faţa propunerii lui Isus?
- Ce frază repetă Toma?
- Care sunt ultimele cuvinte ale Domnului adresate lui Toma?
- Cum culminează relatarea?
- Pentru ce nu se pot relata toate evenimentele vieţii lui Cristos?
- Pentru ce autorul Evangheliei a realizat scrierile sale?

2 – MEDITAŢIA

Întrebări pentru meditaţie
- Trăiesc cu “uşile” vieţii mele încuiate de teamă? Mă deschid altora? Las ca frica să încuie inima mea, să mă paralizeze şi să nu mă lase să cresc?
- Ce implică pentru mine astăzi că Isus mă binecuvântează şi-mi dă pacea lui? Este un simplu salut format din cuvinte sau percep că-mi oferă bunurile mesianice ale binecuvântării şi păcii?
- Descopăr eu că însuşi Domnul răstignit este Cel Înviat? Percep eu continuitatea între “Vinerea Sfântă” şi “Duminica Paştelui”?
- Las eu ca Isus “să sufle” în viaţa mea pentru a mi-l da pe Duhul său Sfânt? În ce lucruri percep asta şi-mi dau seama?
- Mă simt trimis de Isus? Mă simt discipolul său misionar? La ce mă trimite Isus? La cine?
- Sunt capabil să-i iert pe fraţii mei?
- Exercit eu iertarea în viaţa zilnică?
- Ce poate fi în inima mea din “primul” Toma? Este îndepărtare de comunitate, tristeţe, îndoială, falsă autosuficienţă, mândrie, neîncredere în Dumnezeu însuşi…?
- Cum primesc invitaţia lui Isus pentru a avea experienţa semnelor răstignirii? Continui să fiu îndărătnic sau mă deschid pentru drumul credinţei?
- Vrea să fiu ca “al doilea” Toma şi să spun împreună cu el: “Domnul meu şi Dumnezeul meu”?
- Accept propunerea lui Isus de a avea încredere în El fără să fi văzut în mod sensibil, ci numai cu ochii credinţei?
- Caut să mă apropii de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a mă ruga şi pentru a cunoaşte în fiecare zi mai bine viaţa lui Cristos?
- Îl întâlnesc în Scriptură pe Isus Mesia, Fiul lui Dumnezeu care-mi dă viaţa veşnică?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Poate să lumineze acest pas al nostru de rugăciune un text din Documentul de la Aparecida care sintetizează foarte bine diferitele elemente pe care le-am meditat în texul din această duminică.

Aparecida 18
A-l cunoaşte pe Isus Cristos prin credinţă este bucuria noastră; a-l urma este un har şi a transmite această comoară celorlalţi este o misiune pe care Domnul, chemându-ne şi alegându-ne, ne-a încredinţat-o. Cu ochii luminaţi de lumina lui Isus Cristos Înviat, putem şi vrem să contemplăm lumea, istoria, popoarele noastre din America Latină şi din Caraibe, şi fiecare persoană în parte.

Este prezentă credinţa în Isus Cristos, urmarea, misiunea de a relata celorlalţi… totul în lumina Celui Înviat.

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a interioriza Cuvântul de la această întâlnire a noastră, putem lua una din frazele lui Isus, ale discipolilor sau ale lui Toma şi să le repetă, aşa cum facem întotdeauna, în mod ritmic, însoţind respiraţia noastră şi cu ochii închişi pentru a trezi darul contemplaţiei…

- Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă dăruiască pace!
- “Primiţi pe Duhul Sfânt”
- “L-am văzut pe Domnul!”
- “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
- “Fericiţi sunt cei care cred fără să mă fi văzut!”

5 – ACŢIUNEA

Propunere personală
- Fă o listă cu “fricile” şi temerile” pe care le ai actualmente.
- Angajează-te, susţinut de Domnul, să nu te laşi intimidat şi nici paralizat în creşterea ta umană şi spirituală de aceste “frici” şi “temeri”.

Propunere comunitară
- Puneţi într-o piesă de teatru episodul cu Toma împreună cu comunitatea şi Isus, adăugând elemente din viaţa actuală. În definitiv, faceţi o piesă de teatru însă actualizată la timpul nostru şi la cultura noastră.
- Conversaţi în grupul vostru despre trimiterea misionară. La cine şi unde vă poate trimite Domnul astăzi?