Predici

TEXTUL BIBLIC: Luca 22,14-23,56

14 Când a sosit ceasul, Isus s-a aşezat la masă împreună cu apostolii. 15 El le-a spus:

«Mult am dorit să mănânc cu voi acest ospăţ de Paşti înainte de a pătimi. 16 Căci vă spun: de acum nu voi mai lua parte la acest ospăţ de Paşti până când nu se va realiza pe deplin în împărăţia lui Dumnezeu».

17 Luând paharul, a mulţumit şi a spus:

«Luaţi şi împărţiţi printre voi. 18 Vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din rodul viţei de vie, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu».

19 Apoi a luat pâinea, a mulţumit, a frânt-o şi le-a dat-o lor zicând:

«Acesta este trupul meu dat pentru voi; faceţi aceasta în amintirea mea».

20 La fel a făcut şi cu paharul, după cină, zicând:

«Acest pahar este legământul cel nou prin sângele meu, vărsat pentru voi.

21 Dar iată, mâna celui care mă va vinde este cu mine la masă. 22 Fiul Omului mergem precum i-a fost rânduit, dar vai de omul acela care îl va vinde».

23 Ei au început să se întrebe unul pe altul care dintre ei avea să facă aceasta.

Cel mai mare dintre toţi

24 S-a iscat între ei o neînţelegere: cine dintre ei se pare că este mai mare.

25 Dar el le-a spus:

«La păgâni, regii poruncesc ca stăpânii şi cei care au puterea pretind să fie numiţi binefăcători.

26 Dar între voi să nu fie aşa: dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai mic, şi cel care porunceşte, precum cel care slujeşte.

27 Căci cine este cel mai mare: cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Ei bine, eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte.

28 Voi sunteţi aceia care aţi rămas cu mine în încercările mele. 29 Eu vă pun vouă la dispoziţie o împărăţie, precum Tatăl meu mi-a pus-o mie la dispoziţie 30 ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea, în împărăţia mea, şi să şedeţi pe tronuri, stăpânind peste cele douăsprezece triburi ale lui Israel».

Rămâneţi statornici!

31 Domnul a spus:

- Simon, Simon, iată, Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu; 32 dar eu m-am rugat pentru tine ca să nu piară credinţa ta. De aceea când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi.

33 El i-a spus:

- Doamne, cu tine sunt gata să merg în temniţă şi la moarte.

34 Dar Isus i-a spus:

- Îţi spun ţie, Petre, că nu va cânta astăzi cocoşul, până ce nu vei declara de trei ori că nu mă cunoşti.

Discipolii nu-l înţeleg pe Isus

35 Apoi le-a spus:

- Când v-am trimis fără pungă, desagă şi încălţăminte, aţi dus oare lipsă de ceva?

I-au răspuns:

- De nimic.

36 El le-a zis:

- Acum însă cel care are bani în pungă, să-i ia, de asemenea şi cel care are o traistă, şi cel care nu are o sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una, 37 căci vă spun: trebuie să se împlinească în mine acest text al Scripturii: “Cu cei fărădelege a fost pus alături”, căci, într-adevăr, cele cu privire la mine se vor împlini.

38 Ei au spus:

- Doamne, iată aici două săbii.

El le-a spus:

- Ajung.

Isus se roagă cu multă tristeţe

39 Isus, ieşind, s-a dus ca de obicei spre Muntele Măslinilor, iar ucenicii l-au urmat. 40 Când au sosit în acel loc, le-a spus: «Rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită».

41 El s-a îndepărtat de ei, ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind s-a rugat, zicând: 42-44 «Părinte, dacă vrei, îndepărtează de la mine acest pahar. Dar nu voia mea, ci a ta să se facă». Atunci a apărut un înger din cer pentru a-l întări. Şi, cuprins de nelinişte, se ruga cu mai mare stăruinţă, iar sudoarea s-a transformat în picături de sânge, care cădeau pe pământ.

45 Ridicându-se din rugăciune, a venit la ucenicii săi şi i-a găsit dormind din cauza întristării. 46 Le-a spus: «De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită».

Duşmanii îl prind pe Isus

47 Pe când vorbea încă, iată, a apărut o mulţime de oameni. Cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece, venea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute. 48 Dar Isus l-a întrebat:

- Iuda, cu o sărutare îl trădezi pe Fiul Omului?

49 Cei din preajma lui, văzând ce avea să se întâmple, i-au spus:

- Doamne, să lovim cu sabia?

50 Unul dintre ei a lovit un slujitor al marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Isus a răspuns:

- Lăsaţi, până aici!

Şi atingându-i urechea, l-a vindecat.

52 Apoi Isus a spus către arhiereii, căpeteniile templului şi către bătrânii care veniseră asupra lui: «Ca la un tâlhar aţi venit cu săbii şi ciomege. 53 În fiecare zi am fost în mijlocul vostru în templu şi nu m-aţi arestat. Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului».

Petru neagă că-l cunoaşte pe Isus

54 L-au prins pe Isus şi l-au dus în casa marelui preot. Petru îl urma de departe. 55 Fusese aprins un foc în mijlocul curţii şi şedeau împrejur; era şi el printre ei. 56 O servitoare, văzându-l şezând la foc, uitându-se bine la el, a zis:

- Şi acesta era cu el.

57 Petru a tăgăduit:

- Femeie, nu-l cunosc!

58 După câtva timp, văzându-l un altul, i-a zis:

- Şi tu eşti dintre ei.

Petru însă a răspuns:

- Măi omule, nu sunt.

59 Cam după un ceas, un altul susţinea:

- Într-adevăr şi acesta era cu el, căci este galilean.

60 Petru a spus:

- Măi omule, nu înţeleg ce vrei să spui.

Îndată, pe când mai vorbea încă, a cântat un cocoş. 61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului care îi spusese: «Înainte de a fi cântat astăzi cocoşul, mă vei renega de trei ori». 62 Şi, ieşind afară, a plâns amar.

63 Iar oamenii care îl păzeau pe Isus îşi băteau joc de el, îl loveau 64 şi, acoperindu-i faţa, îl întrebau: «Ghiceşte, profetule, cine te-a lovit?».

65 Şi hulindu-l, multe alte insulte aruncau asupra lui.

Procesul împotriva lui Isus

66 Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi l-au dus pe Isus în faţa Sinedriului. Ei i-au zis:

67 – Spune-ne nouă dacă eşti Cristos?

El le-a răspuns:

- Dacă vă spun nu mă veţi crede; 68 iar dacă vă întreb nu-mi veţi răspunde. 69 De acum însă Fiul Omului va şedea la dreapta lui Dumnezeu cel puternic.

70 Toţi au zis:

- Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?

El a răspuns:

- Da, sunt.

71 Ei au zis:

- Ce ne mai trebuie vreo mărturie când noi înşine am auzit din gura lui?

23

Isus şi Pilat

1 În acel timp, ridicându-se mai marii poporului, fariseii şi cărturarii, l-au dus pe Isus înaintea lui Pilat. 2 Au început să-l învinuiască, zicând:

- Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru; ne împiedică să dăm tribut cezarului şi zice că el este regele Mesia.

3 Pilat l-a întrebat:

- Tu eşti regele iudeilor?

Isus a răspuns:

- Tu spui.

4 Pilat a zis către arhierei şi către mulţime:

- Nu găsesc nici o vină în omul acesta.

5 Dar ei stăruiau, zicând:

- Răzvrăteşte poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.

6 Pilat auzind aceasta, a întrebat dacă omul este galilean. 7 Şi, aflând că este de sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în zilele acelea.

Isus şi Irod

8 Irod, văzându-l pe Isus, s-a bucurat mult; de multă vreme dorea să-l vadă, pentru cele auzite despre el şi nădăjduia să-l vadă făcând vreo minune. 9 Irod i-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. 10 Arhiereii şi cărturarii erau de faţă şi îl învinuiau cu îndârjire.

11 Irod, împreună cu soldaţii săi, l-a tratat cu dispreţ şi şi-a bătut joc de el; apoi l-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi l-a trimis înapoi la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci mai înainte erau în duşmănie.

Răstigneşte-l!

13 Pilat i-a chemat pe arhierei, pe căpetenii şi poporul 14 şi le-a spus:

- L-aţi adus la mine pe omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată, eu, anchetându-l în faţa voastră, nu l-am găsit vinovat de nici una din faptele de care voi îl învinuiţi. 15 De altfel nici Irod n-a găsit, căci mi l-a trimis înapoi. Aşadar, el n-a săvârşit nimic pentru ca să merite moartea. 16-17 Deci îl voi pedepsi şi îl voi elibera. De Paşti trebuia să le elibereze un vinovat. 18 Ei au strigat cu toţii:

- La moarte cu acesta; nouă eliberează-ni-l pe Baraba!

19 Acesta din urmă fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală făcută în oraş şi pentru omor. 20 Pilat, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou. 21 Dar ei strigau:

- Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!

22 El le-a zis a treia oară:

- Dar ce rău a făcut omul acesta? N-am aflat la el nimic pentru care să fie condamnat la moarte. Deci îl voi pedepsi şi îl voi elibera.

23 Dar ei se înverşunau cerând cu strigăte puternice să fie răstignit şi strigătele lor se înteţeau. 24-25 Atunci Pilat a hotărât să le împlinească cererea. L-a eliberat pe cel aruncat în închisoare pentru răscoală şi omor, pe care îl cereau ei, iar pe Isus l-a lăsat la bunul lor plac.

Isus este răstignit pe cruce

26 Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, ca să o ducă în urma lui Isus.

27 După el venea mulţime mare de popor şi femei; acestea îşi băteau pieptul şi-l plângeau. 28 Isus s-a întors spre ele şi le-a spus:

«Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri. 29 Iată, vin zile în care veţi zice: “Fericite sunt femeile sterile, cele care nu au născut şi nu au aplăptat”. 30 Atunci se va spune munţilor: “Cădeţi peste noi”; şi dealurilor: “Acoperiţi-ne”. 31 Căci dacă aşa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?».

32 Cu el erau duşi şi doi răufăcători ca să fie executaţi. 33 Când au ajuns la locul numit al Căpăţânii, i-au răstignit acolo pe Isus şi pe făcătorii de rele, unul la dreapta şi altul la stânga. 34 Isus se ruga:

«Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac».

Ca să-şi împartă hainele lui au tras la sorţi. 35 Poporul stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de el zicând:

«Pe alţii i-a salvat; să se salveze şi pe sine, dacă este Cristos, alesul lui Dumnezeu».

36 Îl luau în râs şi soldaţii. Ei se apropiau să-i dea oţet 37 şi ziceau:

«Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi!».

38 Deasupra lui era o inscripţie în greceşte, latineşte şi evreieşte:

«Acesta este regele iudeilor».

39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta pe Isus, zicându-i:

- Oare nu eşti tu Cristos? Salvează-te pe tine însuţi şi pe noi. 40 Dar celălalt, răspunzând, îl mustra:

- Nu te temi de Dumnezeu, tu care eşti condamnat ca şi el? 41 Pentru noi pedeapsa este meritată, căci primim cele cuvenite pentru faptele noastre; acesta însă nu a făcut nici un rău. 42 Apoi a adăugat:

- Isuse, aminteşte-ţi de mine, când vei veni în împărăţia ta.

43 Isus i-a spus:

- Îţi spun adevărul: astăzi vei fi cu mine în paradis.

Isus moare

44-45 Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea, căci soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a rupt în două. 46 Isus a strigat cu glas puternic:

«Tată, în mâinile tale îmi încredinţez sufletul».

Şi spunând aceasta şi-a dat duhul.

47 Sutaşul, văzând cele întâmplate, l-a preamărit pe Dumnezeu zicând:

«Într-adevăr, omul acesta a fost drept».

48 Întreaga mulţime care venise la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorcea bătându-şi pieptul.

49 Toţi cunoscuţii lui Isus stăteau la distanţă; la fel şi femeile care îl însoţiseră din Galileea, priveau cele ce se petreceau.

Înmormântarea lui Isus

50-51 Atunci a sosit un bărbat cu numele Iosif, membru al Sinedriului; acesta era un om bun şi drept. El nu fusese de acord cu planul şi cu fapta lor; era din Arimateea, oraş din Iudeea, şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu.

52 S-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. 53 Apoi l-a coborât de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu şi l-a aşezat într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni nu fusese pus. 54 Era vineri şi se aprinseseră luminile pentru celebrarea sâmbetei.

55 Femeile care veniseră cu Isus din Galileea, au mers după Iosif; au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul lui. 56 Apoi s-au întors şi au pregătit miresme şi parfumuri, iar sâmbătă s-au odihnit conform Legii.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

Sfârşitul celor patru evanghelii canonice are ca şi conţinut o relatare lungă despre pătimirea, moartea şi învierea Domnului. Nu numai că sunt finalul fiecărei evanghelii, sunt ca şi centrul spre care tinde toată evanghelia. Ceea ce se începe să se relateze în primele capitole se orientează spre acest eveniment central al credinţei noastre.

În acest an 2010 ne aflăm în Ciclul C al liturgiei şi, pentru aceasta, citim Evanghelia după sfântul Luca. Cele trei relatări sinoptice sunt asemănătoare, însă nu sunt egale. Pentru aceasta este bine de citit textul din Luca şi apoi să se compare cu textele din Matei şi din Marcu.

Metodologic nu vom face nici măcar un comentariu scurt, ci vom semnala câteva puncte din această lungă relatare pentru a folosi la Lectio Divina. Însă mai mult ca oricând accentul trebuie să-l punem pe textul biblic.

Câteva puncte speciale pentru a semnala:

- Relatarea începe cu cina. Aparţine lui Luca să menţioneze un pahar înainte de Pâinea şi Vinul euharistice.

- În cuvintele de la Cină, Luca scoate în evidenţă valoarea de jertfă a morţii lui Isus: dat pentru voi… vărsat pentru voi… (22,20).

- Apare ca aspect paradoxal discuţia despre cine este cel mai mare (22,24-30). Numai Luca plasează acest text în contextul pătimirii.

- Răsplata promisă discipolilor care perseverează până la sfârşit este menţionată numai de Luca în Pătimire (22,28-30).

- În 22,39 începe în sens strict relatarea Pătimirii Domnului.

- Scena arestării culmină cu o frază pe care numai Luca o foloseşte: 22,53.

- În 22,54 începe procesul în faţa “Adunării Supreme” sau a Sinedriului iudeilor.

- În relatarea triplei tăgăduiri a lui Petru Luca prezintă un detaliu deosebit care are de-a face cu privirea lui Isus îndreptată spre primul apostol (cf. 22,61).

- Motivul condamnării imediate apare să fie, pentru iudeii care-l judecă pe Domnul, un motiv religios şi în acelaşi timp politic.

- În 23,1 începe procesul în faţa tribunalului roman.

- S-ar părea că Luca nu vrea “să exagereze” responsabilitatea lui Pilat în condamnarea lui Isus.

- Însuşi Irod îl eliberează pe Domnul de capetele de acuzare.

- Mulţimea rosteşte prima sentinţă (cf. 23,18).

- În 23,26 începe drumul crucii.

- Cuvintele spuse femeilor sunt proprii lui Luca (cf. 23,28-31).

- Răstignirea este relatată într-o manieră mai suavă decât în Marcu şi Matei, adică atenuând momentele mai dramatice.

- Numai în Luca Isus îi cere Tatălui iertarea celor care-l răstignesc (cf. 23,34).

- Psalmul citat în relaţie cu moartea nu este 21 ca în Matei şi în Marcu, ci 31 [30]: psalm de încredere şi speranţă a Fiului în mâinile Tatălui.

- În 23,39-43 apare dialogul lui Isus cu aşa-numitul “tâlhar cel bun”. Acest dialog este propriu lui Luca.

Pentru a ţine cont: În fiecare an Liturgia Bisericii citeşte de două ori relatările Pătimirii: în duminica Floriilor din Evangheliile sinoptice (Matei, Marcu şi Luca) şi în Vinerea Sfântă în versiunea sfântului Ioan.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 26,14-27,66; Mc 14,1-15,47; In 18,1-19,42.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în Noul Testament la Tabloul sinoptic al evangheliilor subtitlul Pătimirea lui Isus.

Orientări pentru lectură

Exerciţiul lecturii îl vom realiza pe baza a trei criterii:

- Determinarea tuturor personajelor:

o Faceţi o listă a personajelor individuale şi colective care apare de-a lungul întregii relatări.

o După găsirea personajelor, notaţi alături acţiunile pe care le face sau le îndură fiecare dintre ele.

- Determinarea locurilor: notaţi diferitele locuri care sunt menţionate.

- Determinarea timpurilor: notaţi şi diferitele referinţe temporale care se realizează de-a lungul relatării.

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Orientări pentru meditaţie

- Pentru meditaţie vom folosi personajele:

o Privind acţiunile sau omisiunile fiecăruia, ce trebuie sau ce pot să fac în viaţa mea şi în inima mea?

o Cum vreau să-l însoţesc pe Isus în pătimirea sa?

o Ce aleg pentru a fi aproape de Domnul în această Săptămână Sfântă pe care deja o începem?

- Sunt întrebări generale la care răspundem ţinând cont de personajele care apar în Pătimirea după sfântul Luca.

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Rugăciunea va fi luminată de prima parte a Psalmului 31 [30] pe care Domnul îl citează în momentul morţii sale în Evanghelia după sfântul Luca:

Tu eşti cel care mă ocroteşte

(1) Al lui David.

1 (2) Doamne, în tine mă încred,

să nu fiu dat nicicând de ruşine;

mântuieşte-mă în dreptatea ta.

2 (3) Pleacă-ţi urechea spre mine,

grăbeşte-te să mă eliberezi.

Fii pentru mine o stâncă de scăpare,

o cetate întărită ca să mă mântuieşti.

3 (4) Tu eşti stânca mea, cetatea mea,

pentru numele tău,

condu-mă şi călăuzeşte-mă

4 (5) Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins,

căci tu eşti tăria mea.

5 (6) În mâinile tale îmi încredinţez sufletul,

tu mă vei mântui,

Doamne, Dumnezeule adevărat.

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Posibilităţile de contemplaţie cu relatarea frumoasă şi lungă a Pătimirii sunt infinite.

Vă invit să alegeţi trei fraze din lunga relatare pentru a le reciti şi repeta cu pauze.

Conform cu ceea ce însuşi Domnul a făcut în inima fiecăruia dintre voi puteţi să vă concentraţi asupra acestor trei fraze pentru a adora…

Câteva exemple:

- Mult am dorit să mănânc cu voi acest ospăţ de Paşti.

- Rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită.

- Petru, ieşind afară, a plâns amar.

- Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!

- Astăzi vei fi cu mine în paradis.

- Tată, în mâinile tale îmi încredinţez sufletul.

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Dispune-te de a trăi Săptămâna Sfântă cu mai multă intensitate şi profunzime.

Propunere comunitară

- Invitaţi alţi tineri la celebrările din Săptămâna Sfântă. Mai ales tineri care, având credinţă şi fiind religioşi, din diferite motive s-au îndepărtat de practica religioasă.

FSC Ritul latin