Predici

TEXTUL BIBLIC: Luca 15,1-3.11-32

1 În acel timp, văzând cum vameşii şi păcătoşii se apropie de Isus, ca să-l asculte, 2 fariseii şi cărturarii cârteau împotriva lui spunând: «Acest om se arată prietenos cu cei păcătoşi şi stă la masă cu ei».

3 Atunci Isus le-a spus această parabolă:

11 «Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: “Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine”. Şi tată le-a împărţit averea.

13 După câteva zile, fiul cel mai tânăr a strâns tot ce avea şi a plecat într-o ţară îndepărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată.

14 După ce a cheltuit totul, a venit o mare foamete în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat pe lângă unul dintre locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis la ţarina sa, ca să-i păzească porcii. 16 Acum ar fi fost bucuros să-şi umple stomacul cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nici pe acestea nu i le dădea nimeni.

17 Venindu-şi în fire, şi-a zis: “Câţi argaţi ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta; 19 nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Primeşte-mă ca pe unul din argaţii tăi”. 20 S-a ridicat deci şi s-a dus la tatăl său.

Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi l-a cuprins mila, i-a alergat în întâmpinare, s-a aruncat de gâtul lui şi l-a sărutat de nenumărate ori. 21 Fiul i-a zis: “Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău…”.

22 Dar tatăl a spus servitorilor săi: “Aduceţi repede haina cea mai frumoasă şi îmbrăcaţi-l; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare; 23 aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l, să mâncăm şi să ne veselim, 24 căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit”.

Şi au început să petreacă.

25 Fiul cel mai mare era la câmp. La întoarcere, când s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. 26 L-a chemat pe unul dintre servitori şi l-a întrebat ce se întâmplă.

27 Servitorul i-a răspuns: “Fratele tău s-a întors, iar tatăl tău, pentru că l-a redobândit sănătos şi teafăr, a tăiat viţelul cel îngrăşat”.

28 Atunci fiul mai mare, cuprins de mânie, nu voia să intre. Tatăl său a ieşit să-l înduplece. 29 El însă i-a răspuns tatălui: “Iată, eu de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca, mie însă niciodată nu mi-ai dat măcar un ied, ca să petrec cu prietenii mei. 30 Dar când soseşte acest fiul al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, îi tai viţelul cel îngrăşat!”.

31 “Fiule, i-a zis, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce-i al meu este şi al tău. 32 Trebuia, aşadar, să petrecem şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit!”».

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

Liturgia Bisericii ne dăruieşte în această duminică unul din cele mai frumoase şi elocvente texte evanghelice din tot Noul Testament. E vorba de introducerea la capitolul 15 din Luca plus lunga parabolă care începe la versetul 11 şi se intitulează în diferite moduri: parabola “fiului risipitor”, a “tatălui milostiv”, a “celor doi fii”, etc.

Din nou este vorba de un text propriu al sfântului Luca şi care începe cu o introducere (versetele 1 la 3), care situează foarte bine întreaga relatare. De Domnul se apropie persoane de faimă foarte rea, păcătoşii publici, adică oameni cunoscuţi de toţi în fiecare localitate sau cătun. Acest lucru provoacă reacţia fariseilor şi învăţătorilor Legii. Îl critică pe Isus că-i primeşte şi că mănâncă împreună cu ei. Domnul, în loc să răspundă cu un discurs lung, va folosi trei parabole: două mai mici (pe care liturgia le omite astăzi) şi cea care dă trup întregii relatări de astăzi.

În lunga noastră parabolă sunt trei personaje, fac parte din una şi aceeaşi familie însă între ele au caracteristici foarte diferite. Să vedem fiecare personaj cu o scurtă descriere a ceea ce face. Ne vor folosi de “oglindă” pentru a actualiza Cuvântul lui Dumnezeu în propria noastră viaţă:

- Fiul cel mai tânăr: cere moştenirea sa; vinde bunurile şi se dedică distracţiei făcând răul; iroseşte toţi banii; îi este foame; lucrează păzind porci; înţelege cât de nesăbuit a fost; se decide să se întoarcă la tatăl său pentru a fi un “argat” în plus; acceptă că s-a purtat rău faţă de Dumnezeu şi faţă de tatăl său;

- Fiul cel mai mare: lucrează la câmp; se supără din cauza sărbătorii şi nu vrea să intre; se confruntă cu tatăl său şi reproşează atitudinea fratelui său.

- Tatăl: împarte moştenirea; aleargă în întâmpinarea fiului mai mic cu iubire şi-l primeşte cu îmbrăţişări şi sărutări; îl îmbracă şi-i pune inel în deget şi încălţăminte în picioare (semn că redevine fiu); organizează o mare sărbătoare; îl roagă pe fiul mai mare să participe la sărbătoare; îi explică motivele pentru care este sărbătoare şi veselie.

În afară de personaje este foarte important să percepem climatul de fericire şi veselie care se experimentează în lumina iertării, milostivirii, înţelegerii şi compasiunii tatălui.

Pentru a ţine cont: Titlurile pe care ediţiile Bibliei le dau diferitelor părţi nu sunt nici “inspirate” nici “canonice”. Adică nu sunt “Cuvântul lui Dumnezeu”. Sunt scheme didactice pe care diferiţi editori ai Bibliei le plasează în ediţiile lor pentru o uşurinţă mai mare în căutarea textelor. Pentru aceasta, parabola pe care o medităm astăzi poate să fie intitulată în diferite forme.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Ex 34,6; Os 11,8-9; Os 2,21; Lc 6,36.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicţionar cuvântul “Milostivire, milostiv”.

Întrebări pentru lectură

- Cine se apropie de Isus? Ce face Isus cu ei?

- Ce reproşează fariseii şi învăţătorii Legii?

- Cum reacţionează Isus în faţa criticii care i se aduce?

- Cum începe parabola?

- Cum era compusă familia care ni se prezintă astăzi?

- Ce cere fiul cel mai mic?

- Ce face tatăl?

- Cum foloseşte banii fiul cel mai mic?

- În faţa lipsurilor pe care trebuie să le îndure, ce se gândeşte fiul cel mai mic? Ce face el?

- Cum îl primeşte tatăl? Notaţi toate acţiunile pe care le face.

- Cum reacţionează fiul cel mai mare?

- Ce-i explică tatăl fiului mai mare?

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

- Ca păcătos, mă “apropii” de Isus pentru ca să mă vindece şi să mă ierte?

- Privesc cu “ochi răi” că fraţii “mai răi” se apropie de Isus pentru a-şi schimba viaţa?

- Accept eu că Dumnezeu nostru este un Dumnezeu al iubirii şi milostivirii?

- Ca întrebare generală, ce atitudini ale fiului mai mic, ale fiului mai mare şi ale tatălui există astăzi în inima mea?

- Când mă îndepărtez de drumul Domnului caut eu să mă convertesc cu umilinţă şi să mă întorc la El aşa cum face fiul mai mic?

- Ce lipsuri am experimentat atunci când am fost în păcat şi în păcat grav?

- Mă hotărăsc să mă întorc la “casa tatălui meu”?

- Experimentez eu că tatăl mă primeşte cu braţele deschise?

- Descopăr milostivirea şi compasiunea lui Dumnezeu faţă de mine?

- Trăiesc reîntâlnirea cu Dumnezeu ca o sărbătoare plină de bucurie şi fericire?

- Sunt capricios şi un pic mândru asemenea fiului mai mare?

- Refuz să mă bucur pentru reconcilierea fraţilor cu Dumnezeu?

- Caut să am atitudinea de iubire şi milostivire pe care o are tatăl faţă de ceilalţi?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru rugăciune ne putem lăsa luminaţi de un psalm penitenţial. Poate să fie prima parte a Psalmului 51[50]:

Iartă-mă, Dumnezeul meu

(1-2) Maestrului de cor. Al lui David. Când a venit la el profetul Natan după ce păcătuise cu Betsabea.

1 (3) Ai milă de mine,

Dumnezeule,

după marea ta bunătate,

şi după mulţimea îndurărilor tale,

şterge fărădelegea mea.

2 (4) Spală-mă cu desăvârşire

de nelegiuirea mea

şi curăţă-mă de păcatul meu.

3 (5) Căci recunosc fărădelegea mea

şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.

4 (6) Împotriva ta, numai împotriva ta

am păcătuit

şi ce-i rău înaintea ta am făcut.

De aceea, tu eşti drept în sentinţele tale

şi nepărtinitor în judecăţile tale.

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru interiorizarea mesajului, vom folosi imaginea sărbătorii şi a veseliei (versetele 24 şi 32):

- Se cuvine să ne bucurăm şi să ne veselim când fiinţa umană se deschide la Dumnezeu…

- Se cuvine să ne bucurăm şi să ne veselim când duşmanii se împacă…

- Se cuvine să ne bucurăm şi să ne veselim când soţii caută să crească în iubirea lor…

- Se cuvine să ne bucurăm şi să ne veselim când adversarii îşi dau mâna cu sinceritate…

- Se cuvine să ne bucurăm şi să ne veselim când se oferă şi se primeşte iertarea…

- Se cuvine să ne bucurăm şi să ne veselim când prietenii cresc în generozitate…

- Se cuvine să ne bucurăm şi să ne veselim când triumfă adevărul asupra minciunii…

- Se cuvine să ne bucurăm şi să ne veselim când binele învinge răul în toate formele sale…

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Ca discipol al Domnului să mă deschid cu sinceritate la milostivirea Tatălui Veşnic.

Propunere comunitară

- Dialogaţi în grupul tău de tineri în privinţa “fiului mai mic”. Tineretul de astăzi în linii generale, are unele din caracteristicile acestui fiu risipitor? În caz de răspuns pozitiv, în ce situaţii se exprimă şi în ce formă? Ce se poate face astăzi în mod concret pentru ca tinerii îndepărtaţi de Dumnezeu să se întoarcă la El?

FSC Ritul latin