Predici

TEXTUL BIBLIC: Luca 1,1-4; 4,14-21

1

1-4 Mai mulţi au încercat deja să alcătuiască o relatare a faptelor care s-au petrecut printre noi, aşa cum ni le-au transmis cei care, de la început, au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai cuvântului.

După ce m-am informat cu grijă asupra tuturor faptelor, chiar de la început, m-am hotărât şi eu, scumpul meu Teofil, să scriu pentru tine o expunere ordonată, ca să te convingi de trăinicia învăţăturii pe care ai primit-o.

4

Isus îşi începe lucrarea

14-15 Isus, împins de puterea Duhului Sfânt, s-a întors în Galileea şi s-a dus vestea despre el în tot ţinutul dimprejur. Învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind de toţi. 16 Apoi a venit la Nazaret, unde fusese crescut şi după obiceiul său, a intrat într-o zi de sâmbătă în sinagogă şi s-a ridicat să citească.

17 I s-a dat cartea profetului Isaia. Deschizând cartea, a găsit locul unde era scris:

18 «Duhul Domnului este asupra mea,

el m-a sfinţit prin ungere

ca să vestesc săracilor evanghelia,

m-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima,

să propovăduiesc celor prinşi în război eliberarea

şi celor orbi vederea, să dau celor asupriţi libertatea

19 şi să vestesc anul de îndurare al Domnului».

20 Închizând cartea şi dând-o slujitorului, s-a aşezat, iar ochii tuturor din sinagogă era aţintiţi asupra lui. 21 Atunci a început să le spună: «Aceste cuvinte ale Scripturii pe care le-aţi auzit acum s-au împlinit astăzi».

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

În această duminică începem lectura semi-continuă a Evangheliei după sfântul Luca în Ciclul C al Liturgiei Bisericii. Ni se prezintă un text care combină două relatări bine diferenţiate. De fapt, ambele părţi aparţin la capitole şi contexte foarte diferite:

- Versetele 1-4 din capitolul 1: Prologul Evangheliei după sfântul Luca.

- Versetele 14-21 din capitolul 4: Începutul activităţii publice a Domnului.

În prolog, Luca se adresează unui anume “Teofil”. Nu ştim dacă este un personaj real istoric din timpul lui sau dacă este o formă literară pentru a-i include pe toţi cititorii din toate timpurile. Teofil, care înseamnă “iubiţi de Dumnezeu” sau “cei care-l iubesc pe Dumnezeu”, am fi fiecare dintre noi ca şi cititori ai Evangheliei Domnului nostru. Este interesant de observat obiectivul lui Luca atunci când scrie evanghelia sa: mai întâi afirmă că alţii au făcut asta deja anterior; în al doilea rând, el se hotărăşte să studieze cu atenţie ceea ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, pentru a pune asta în scris şi a-l face cunoscut pentru ca să se cunoască adevărul. Există în Luca un adevărat şi remarcabil efort istoric. Ceea ce s-a întâmplat nu este o fabulă sau o poveste fantastică, ci este istorie, istorie reală şi concretă. Luca povesteşte toate în Evanghelia sa şi în cartea Faptele Apostolilor.

În prima parte a capitolului 4 ni se relatează ispitirea lui Isus în deşert. După această întâmplare se situează partea a doua a textului de astăzi: Isus începe misiunea sa, activitatea sa publică printre oameni… Cum face asta? Se întoarce în Galileea şi începe să înveţe în toate sinagogile. Lumea îl cunoaşte în fiecare zi mai mult. Într-o zi se întoarce la Nazaret şi în zi de sâmbătă, stând în sinagogă, citeşte textul profetic din Isaia care ni se prezintă astăzi.

Până aici nimic deosebit. Era obişnuit ca bărbaţii adulţi să poată citi în celebrarea de sâmbătă. Interesantul apare atunci când Domnul închide cartea. Toţi aşteaptă să vadă ce anume va “predica”. În acest moment şi cu puţine cuvinte Isus ratifică misiunea sa: “Aceste cuvinte ale Scripturii pe care le-aţi auzit acum s-au împlinit astăzi”. Îşi aplică sieşi profeţia pe care tocmai a citit-o şi proclamat-o. Domnul este realmente Mesia care îl are pe Duhul Sfânt, care a fost ales şi trimis pentru a duce săracilor vestea cea bună, pentru a vesti celor închişi libertatea şi celor orbi vederea, pentru a-i răscumpăra pe toţi cei care sunt maltrataţi şi, în definitiv şi ca sinteză, pentru a vesti că El este Mântuirea care toţi aşteptau.

Pentru a ţine cont: Autorul celei de-a treia evanghelii, al Evangheliei după sfântul Luca, continuă istoria sa teologică într-o a doua scriere, un al doilea volum care este cartea Faptele Apostolilor. Merită de comparat “prologurile” ambelor scrieri pentru a observa cu claritate această afirmaţie.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Fap 1,1-2; Mt 4,12-17; Mt 13,53-58; Is 61,1-2.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea într-un dicţionar biblic cuvântul “Eliberare, a elibera, libertate, liber”.

Întrebări pentru lectură

- Câte părţi are textul de astăzi?

- Cum se poate împărţi?

- Cui îi este adresat?

- Cine este acest “Teofil”?

- Ce-i comentează Luca lui Teofil?

- Ce pretinde să facă Luca prin Evanghelia lui? Pentru ce o scrie?

- Este prima scriere despre Isus sau se pare că deja se cunosc altele?

- Ce face Domnul după evenimentul ispitirilor în deşert?

- Ce face în mod concret atunci când se află în Galileea?

- Cum reacţionează oamenii?

- Ce fac ei de obicei sâmbetele?

- Ce profet este invitat Isus să citească într-una din aceste sâmbete?

- Ce spune textul din profetul Isaia?

- Ce va face Duhul lui Dumnezeu?

- Pentru ce îl alege şi-l trimite pe “profet”?

- Cum se sintetizează toată misiunea “profetului” prezentată în acest text din Isaia?

- Pentru Isus: cine este acest “profet” care este ales şi care are o misiune de împlinit?

- În ce formă Domnul îşi aplică profeţia vestită în Isaia?

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

- Mă identific eu cu “Teofil”?

- Mă simt un “favorizat al lui Dumnezeu” şi sunt unul din cei care-l “iubesc pe Dumnezeu”?

- Descopăr eu că sfântul Luca îmi cere astăzi să-mi povestească tot ceea ce s-a întâmplat în privinţa lui Isus?

- Caut să-mi fundamentez credinţa în adevărul istoric esenţial pe care mi-l relatează Cuvântul lui Dumnezeu?

- Studiez cum trebuie adevărurile de credinţă pentru ca ele să fie solide în viaţa mea şi în inima mea?

- În viaţa mea zilnică mă las inundat “de puterea Duhului lui Dumnezeu”?

- Îl las pe Isus ca să mă înveţe?

- Caut să-l cunosc pe Isus şi învăţătura lui?

- Îl redescopăr în fiecare zi pe Domnul ca Mesia cel ales şi trimis de Dumnezeu?

- Cum pot să vizualizez astăzi că Isus realmente vine să aducă săracilor vestea cea bună, să-l elibereze pe cel închis, să dea vederea celui orb şi să-i răscumpere pe cei care sunt maltrataţi în diferite forme?

- Ce implică pentru mine astăzi fraza: “Acesta este timpul pe care Dumnezeu l-a ales pentru a ne da mântuirea”?

- Ce trezeşte în mine siguranţa şi prezenţa lui Isus când afirmă că s-a împlinit scriptura pe care a proclamat-o?

- Caut să particip la misiunea lui Isus fiind eu însumi, în ciuda limitelor şi păcatelor mele, cel care se interesează de cei săraci, de cei închişi, de cei orbi şi de cei maltrataţi?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru a ajuta la trezirea răspunsului rugăciunii vă prezentăm un text din Documentul Conclusiv de la Aparecida care face referinţă la textul nostru biblic:

APARECIDA 152. Isus ne-a transmis cuvintele Tatălui său şi Duhul este cel care aminteşte Bisericii cuvintele lui Cristos (cf. In 14,26). Deja, de la început, discipolii au fost formaţi de Isus în Duhul Sfânt (cf. Fap 1,2); în Biserică, este Învăţătorul interior care conduce la cunoaşterea adevărului total, formând discipoli şi misionari. Acesta este motivul pentru care ucenicii lui Isus trebuie să se lase conduşi în mod constant de către Duhul Sfânt (cf. Gal 5,25), şi să-şi însuşească pasiunea pentru Tatăl şi pentru Împărăţie: să vestească săracilor Vestea cea Bună, să-i vindece pe cei bolnavi, să-i mângâie pe cei întristaţi, să-i elibereze pe cei închişi şi să vestească tuturor anul de îndurare al Domnului (cf. Lc 4,18-19).

Acest număr din Documentul pe care l-am prezentat se află într-o parte care se denumeşte “Animaţi de Duhul Sfânt”. Toată reflecţia se învârte în jurul acţiunii Duhului Sfânt în inima şi în viaţa discipolului misionar.

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru contemplaţie căutăm astăzi vreo frază care să ne permită să sintetizăm tot ceea ce am meditat în primii trei paşi. Dăm câteva exemple cu verbul “a vrea”:

- Vreau să continuu să cunosc mereu adevărul Evangheliei…

- Vreau să fiu realmente un adevărat Teofil…

- Vreau să-l cunosc profund pe Isus…

- Vreau împreună cu Isus să vestesc săracilor, celor închişi, celor orbi şi celor maltrataţi vestea cea bună…

- Vreau să trăiesc timpul ca spaţiu de mântuire…

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Să întăresc formarea mea personală pentru a cimenta bine credinţa pe care Domnul mi-a dăruit-o. Să încerc apoi lecturi adecvate sub îndrumarea cuiva care este pregătit.

Propunere comunitară

- Căutaţi împreună cu grupul vostru o angajare concretă de slujire şi/sau evanghelizare faţă de cei săraci, închişi, orbi sau maltrataţi. Încercaţi să fie în propriul loc sau ambient de viaţă. Poate să fie o activitate punctuală sau, uneori mai bine, susţinută în timp.

FSC Ritul latin