Predici

TEXTUL BIBLIC: Luca 4,21-30

21 În acel timp, în sinagoga din Nazaret, Isus a spus: «Aceste cuvinte ale Scripturii pe care le-aţi auzit acum s-au împlinit astăzi».

22 Toţi îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele pline de har, care ieşeau din gura lui. Ei se întrebau:

- Nu este el oare fiul lui Iosif?

23 Însă el le-a zis:

- Desigur, îmi veţi spune zicala: “Doctore, vindecă-te pe tine însuţi”.

Noi am auzit tot ce s-a petrecut la Cafarnaum. Fă la fel şi aici, în cetatea ta natală. 24 Apoi a adăugat: “Vă spun adevărul: nici un profet nu este bine primit în locul său de baştină. 25 Vă spun adevărul că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a venit o foamete mare peste toată ţara, 26 dar la nici una dintre ele nu a fost trimis Ilie; în schimb a fost trimis la o văduvă străină în Sarepta Sidonului. 27 Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vreme profetului Elizeu, dar nici unul nu a fost curăţit; în schimb a fost curăţit Naaman, un sirian”.

28 Când au auzit aceste lucruri, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29 Ridicându-se, l-au scos afară din localitate şi l-au dus la un povârniş al colinei pe care era clădită cetatea lor, ca să-l arunce în prăpastie. 30 Dar el, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

Este mai mult decât clară relaţia şi continuitatea dintre textul evanghelic de duminica trecută şi textul de astăzi. Până acolo încât se repetă versetul 21 cu care începe relatarea pe care o medităm astăzi.

Isus ratifică faptul că în El se împlinesc profeţiile mesianice vestite de Isaia cu multe secole înainte. El este realmente Profetul cu majuscule, nu este un profet ci este profetul definitiv şi principal; cel care împlineşte şi ne revelează în mod perfect chipul lui Dumnezeu.

Cuvântul profet în limba noastră română are o etimologie interesantă. Derivă din greacă unde este particula pro plus rădăcina fanai. Fanai înseamnă “a spune”. Particula pro poate să aibă două sensuri: “înainte” şi “în numele lui”. Ambele sensuri se împletesc pentru a explica în mod clar funcţia pe care o are profetul… Literalmente profetul este cel care “spune înainte” şi cel care “spune din partea lui”.

Verbul “a spune”, fanai în greacă, face referinţă la cuvânt. Ceea ce se spune este un cuvânt: poate să fie numai fonetic, poate fi şi scris, poate fi gestual; poate fi direct, poate fi metaforic sau poetic. Profetul “spune” ceva…

Când spune asta? Îndeosebi înainte…

Acel “înainte”… Uneori s-a înţeles ca prezicător sau vizionar. Cel care descrie lucruri care urmează să se întâmple. Acest sens este foarte restrictiv. În realitate sensul este mult mai profund şi complex. “A spune înainte” înseamnă a trasa drumul, a indica ruta, a anticipa evenimentele nu ca “prezicător” ci ca drumeţ care cunoaşte drumul şi pentru asta poate să conducă: acestea sunt drumurile adevărului, acestea nu sunt drumurile lui… acestea din urmă duc la moarte, primele duc la viaţă… Aici iese în evidenţă rolul “educator”, “de învăţare” al profetului… Cel care educă ajută la anticipare…

Însă este al doilea sens al lui pro… Acela “din partea lui”… Profetul vesteşte Cuvântul lui Dumnezeu, nu cuvântul său.

Isus ca Profet, fiind însuşi Dumnezeu şi Domn, revelează, face cunoscut Cuvântul veşnic al Tatălui din ceruri…

În Evanghelia pe care o medităm astăzi percepem că într-un prim moment se ascultă cuvântul Profetului Isus cu mult entuziasm. După aceea, mulţimea din cetatea sa Nazaret, descoperă că el este fiul lui Iosif şi atunci încep să nu mai aibă încredere. Isus, atunci, le citează o primă zicală: “Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!”. Imediat le spune o altă zicală populară: … “nici un profet nu este bine primit în locul său de baştină”. Această frază reflectă experienţa poporului lui Israel. Domnul dă două exemple foarte vechi, de doi mari profeţi, pentru a ratifica învăţătura sa: pe de o parte este Ilie care dă de mâncare unei văduve păgâne din Sarepta Sidonului; pe de altă parte este Elizeu care-l vindecă pe Naaman sirianul. Ambele personaje, văduva şi Naaman, au în comun faptul că sunt păgâni, adică nu aparţin poporului lui Israel…

Aceste exemple, care dezvăluie atitudinea de lipsă de credinţă şi de refuzare a profeţilor autentici ai lui Dumnezeu, îi înfurie pe concetăţenii lui Isus care vor să-l arunce într-o prăpastie. Însă Domnul se retrage din Nazaret.

Pentru a ţine cont: Ilie şi Elizeu sunt primii doi “mari profeţi” din Israel. Ei exercită slujirea prin secolul al IX-lea î.C. şi istoriile lor sunt relatate îndeosebi în prima şi a doua Carte a Regilor din Vechiul Testament.

Alte texte biblice pentru a confrunta: 1Re 17; 2Re 5; In 8,59.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicţionar cuvântul “Profeţie, profet”.

Întrebări pentru lectură

- Unde se află Isus?

- Cu cine vorbeşte?

- Ce spune Domnul la începutul relatării?

- Ce atitudine au oamenii la începutul ascultării cuvintelor sale?

- Ce se întâmplă după aceea? Ce se întreabă oamenii din Nazaret?

- Ce va răspunde Domnul?

- Care sunt cele două zicale populare pe care le citează Isus?

- Ce exemple din istoria lui Israel le aminteşte Domnul?

- Cine erau Ilie şi Elizeu? Ce fac ei?

- Cum reacţionează persoanele care erau în sinagogă?

- Ce fac ei cu Isus?

- Ce pretind să facă ei după aceea?

- Cum se retrage Domnul?

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

- Descopăr eu în Isus pe Profetul cu majusculă care vine să-i mântuiască pe toţi bărbaţii şi femeile?

- Ascult cu plăcere cuvintele şi învăţăturile Domnului vieţii?

- Mă “scandalizează” faptul că Mântuitorul lumii este şi fiul adoptiv al lui Iosif, născut la Betleem şi crescut în Nazaret?

- Descopăr eu ca important că Domnul că este de rasa noastră umană şi că, de aici, ne mântuieşte?

- Ce cred despre cele două zicale pe care Domnul le spune cu privire la activitatea sa?

- Ca ar fi pentru mine astăzi profeţii autentici ai lui Isus Cristos?

- Cine ar putea să fie astăzi Ilie şi Elizeu?

- Cine ar fi astăzi “păgânii”?

- Cine ar fi astăzi văduva din Sarepta şi Naaman sirianul, adică aceia care nu fac parte din credinţa noastră şi care totuşi par să fie mai deschişi la căile Domnului?

- Mă “umplu de mânie” sau m-am “umplut de mânie” vreodată faţă de Isus? Dacă răspunsul este pozitiv: de ce? În ce circumstanţe? Cum s-a terminat situaţia respectivă?

- Are impact asupra mea puterea suverană cu care Domnul pleacă din mijlocul celor care vor să-l arunce în prăpastie?

- Descopăr eu că sunt chemat să fiu profet al unicului Profet cu majuscule care este Domnul?

- Vestesc Cuvântul lui celorlalţi fraţi chiar dacă acest lucru poate să nu fie pe placul tuturor?

- Mă angajez din punct de vedere educativ ca să arăt căile Domnului pentru rudele şi prietenii mei?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru rugăciune să ne lăsăm conduşi de un alt profet autentic din Israel: Ieremia. Să citim textul chemării acestui mare profet.

Ieremia 1,4-10

Dumnezeu îl cheamă pe Ieremia

4 Domnul mi s-a adresat zicându-mi:

5 «Mai înainte de a te forma în sânul mamei tale, eu te-am cunoscut; mai înainte de a te naşte, eu te-am consacrat; vreau să fac din tine un profet pentru popoare».

6 Iar eu am răspuns:

- Ah, Doamne Dumnezeule, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că nu sunt decât un copil.

7-9 Însă Domnul mi-a spus:

- Să nu zici: “Sunt un copil”, căci vei merge la toţi la care te voi trimite şi le vei spune tot ce îţi voi porunci eu. Să nu te temi de dânşii, căci eu sunt cu tine ca să te ocrotesc, spune Domnul. Apoi Domnul şi-a întins mâna, mi-a atins buzele şi mi-a zis: “Iată pun cuvintele mele pe buzele tale. 10 Să ştii că îţi dau astăzi putere asupra popoarelor şi împărăţiilor, ca să smulgi şi să dobori, ca să dărâmi şi să distrugi, ca să construieşte şi să plantezi.

Să ne lăsăm luminaţi de începutul vocaţiei profetice a lui Ieremia şi astfel să trezim rugăciunea în inima noastră.

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a realiza contemplaţia, vă propunem să reluăm cuvântul profetului pentru a-l recrea în propria viaţă cu circumstanţele speciale care revin fiecăruia să-l experimenteze. Să ne însuşim câteva fraze scurte după această schemă:

- Doamne Isuse, Profet al lui Dumnezeu, învaţă-mă să fiu profetul tău în mijlocul prietenilor mei…

- Doamne Isuse, Profet al lui Dumnezeu, învaţă-mă să fiu profetul tău în mijlocul rudelor mele…

- Doamne Isuse, Profet al lui Dumnezeu, învaţă-mă să fiu profetul tău în mijlocul ambientelor de tineret…

- Doamne Isuse, Profet al lui Dumnezeu, învaţă-mă să fiu profetul tău în…

- Doamne Isuse, Profet al lui Dumnezeu, învaţă-mă să fiu profetul tău în…

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Alege un loc deosebit din orizontul propriei vieţi (ţinând cont de ceea ce s-a contemplat în pasul anterior) şi decide-te în mod punctual şi precis pentru a exercita slujirea profetică.

Propunere comunitară

- Stabileşte în grupul tău de tineri un dialog pentru a descoperi cine sunt “profeţii” tinerilor de astăzi. Găsiţi cine ar fi profeţii autentici şi cine ar putea să fie “profeţi falşi”.

FSC Ritul latin