Start > Ritul latin > Duminica a III-a de peste an

Duminica a III-a de peste an

6 February 2010
654 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a III-a de peste an (Anul C)

1. Introducere

Cu câțiva ani în urmă, într-o școală din Roma, profesorul de literatură a dat această temă: “Vi-l prezint pe cel mai bun prieten al meu”.

Un băiat, A.P., a scris: “Am descoperit frumusețea Evangheliei într-o seară în care stăteam la pat, bolnav. Eram acasă la bunicul și, ca și cum nu aș fi avut nimic de făcut, am întrebat:

- Bunicule, îmi aduci Evanghelia?

La început, bunicul a murmurat puțin, dar apoi a cedat și mi-a adus-o. Am răsfoit-o neatent, așa cum faci cu o revistă, apoi am început să citesc. Am citit un capitol, am citit două… Și între timp treceau minute, ore.

… Și așa, două ore mai târziu, citisem o mare parte din ea. De atunci, iau Evanghelia și o deschid la o pagină oarecare, sperând să găsesc ceva ce am nevoie mai mare, și… parcă ar înțelege dorințele mele și știe să îmi citească gândul. Într-adevăr, deschid și găsesc partea din Evanghelie a cărei lumină îmi folosește cel mai mult în momentul respectiv.

De multe ori, lucrurile pe care le citesc în Evanghelie le visez noaptea și dimineața îmi amintesc acea parte pe care am citit-o în vis:

Dar cei care au scris Evanghelia își imaginau că scrierile lor vor fi citite cu atâta atenție, atâta iubire? Sperau aceasta? (Dintr-un pliant al Apostolatului rugăciunii)

2. Tema

Cartea pe care o iubesc mai mult este Evanghelia lui Isus.

3. Mesajul de astăzi

Doamne, învață-ne să iubim cuvântul tău; ajută-ne să-l înțelegem bine, ajută-ne să-l urmăm, pentru că este cuvântul iubirii tale.

Evreii iubeau cuvântul Domnului.

- Toată ziua trebuia să fie luminată de cuvântul lui Dumnezeu. La răsăritul soarelui, cât se putea distinge un fir alb de unul negru, evreul recita cea mai importantă lege: “Ascultă, Israele: IHWH este Dumnezeul nostru, IHWH este unul singur. Iubește-l pe IHWH, Dumnezeul tău, din toată inima ta, cu toată puterea ta, cu toată viața ta…” Seara, când reușea să observe trei stele pe cer, evreul recita din nou acest nucleu central al cuvântului lui Dumnezeu.

- Și munca trebuia să fie luminată de Legea lui Dumnezeu. Dimineața, înainte să o înceapă, în pauza de la prânz și de la apus, evreii, repetând câteva fraze din Biblie, îl binecuvântau pe Domnul și cereau ocrotirea sa. Și în timpul muncii se opreau uneori pentru a-și aminti de legea Domnului, și legau cu două curelușe două cutiuțe în care erau fragmente din Lege: una pe brațul stâng, aproape de inimă; alta în fața ochilor, pe frunte.

- Și hainele trebuiau să amintească de legea lui Dumnezeu. La capetele hainelor și a mantalelor, evreii puneau ciucuri în mijlocul cărora se afla un fir albastru, asemănător culorii cerului, imagine a tronului lui IHWH. Așa își aminteau de stăpânirea Domnului și se angajau să păzească legile sale.

- Și casa trebuia să fie ocrotită de cuvântul lui Dumnezeu. Când intra și când ieșea din casă, evreul ridica mâna dreaptă și atingea un mic pergament pe care erau scrise fraze din Biblie. În casa sa ardea întotdeauna o lumină aproape de dulapul unde era păzit cu grijă sulul din piele pe care era scris cuvântul Domnului. Dacă sunt prezenți șapte oameni, cei care au vocea mai melodioasă îl iau de două mânere decorate, îl deschid și îl citesc cu solemnitate religioasă.

Noi iubim cuvântul Domnului.

- Și noi, creștinii, mai ales în biserică, avem gesturi religioase prin care este exprimată iubirea noastră față de Biblie, a cărei parte principală este constituită din Evanghelie. (Amintiți-le copiilor să urmărească cu atenție cele mai obișnuite gesturi de respect față de Cartea sfântă: ridicarea în picioare la Evanghelie, incensarea, sărutul final etc.).

Iubim Biblia pentru că ne aduce mesajul de iubire fidelă și milostivă a Domnului.

- Evanghelia este vestea cea bună pentru fiecare dintre noi: Isus ne aduce eliberarea, lumina, bucuria mântuirii, manifestarea deplină a bunătății infinite a lui Dumnezeu, Tatăl nostru (cf. Evanghelia de astăzi).

4. Exemple

a) De fiecare dată când mergea acasă la un coleg, fiul scriitorului Sinclair Lewis găsea o bunică absorbită în citirea Bibliei. Nu a rezistat curiozității și l-a întrebat într-o zi pe prietenul său:

- Vrei să-mi spui de ce citește bunica de fiecare dată Biblia?

- Nu știu, a răspuns acesta, probabil își pregătește și ea examenele!

Răspunsul acestui băiat american este mai profund decât pare la prima vedere: într-o zi, la examenele finale, vom fi întrebați dacă ne-am îndeplinit cu grijă datoria de a primi cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-l pune apoi în practică.

b) Am întrebat, odată, un copil arab:

- Ce ai învățat azi la ora de Coran?

El s-a luminat la față și mi-a spus fraza pe care a învățat-o din Cartea sfântă. Atunci i-am cerut:

- Scrie pe nisip cuvintele pe care le-ai învățat, ca să le pot înțelege mai bine și eu.

M-a privit aproape terorizat și mi-a spus:

- Nu! Cuvântul lui Dumnezeu se scrie în minte și în inimă, nu se scrie pe pământ! (A. GASPARINO, La messa cena del Signore).

Ritul latin