1. Introducere

Cu câţiva ani în urmă, într-o şcoală din Roma, profesorul de literatură a dat această temă: “Vi-l prezint pe cel mai bun prieten al meu”.

Un băiat, A.P., a scris: “Am descoperit frumuseţea Evangheliei într-o seară în care stăteam la pat, bolnav. Eram acasă la bunicul şi, ca şi cum nu aş fi avut nimic de făcut, am întrebat:

- Bunicule, îmi aduci Evanghelia?

La început, bunicul a murmurat puţin, dar apoi a cedat şi mi-a adus-o. Am răsfoit-o neatent, aşa cum faci cu o revistă, apoi am început să citesc. Am citit un capitol, am citit două… Şi între timp treceau minute, ore.

… Şi aşa, două ore mai târziu, citisem o mare parte din ea. De atunci, iau Evanghelia şi o deschid la o pagină oarecare, sperând să găsesc ceva ce am nevoie mai mare, şi… parcă ar înţelege dorinţele mele şi ştie să îmi citească gândul. Într-adevăr, deschid şi găsesc partea din Evanghelie a cărei lumină îmi foloseşte cel mai mult în momentul respectiv.

De multe ori, lucrurile pe care le citesc în Evanghelie le visez noaptea şi dimineaţa îmi amintesc acea parte pe care am citit-o în vis:

Dar cei care au scris Evanghelia îşi imaginau că scrierile lor vor fi citite cu atâta atenţie, atâta iubire? Sperau aceasta? (Dintr-un pliant al Apostolatului rugăciunii)

2. Tema

Cartea pe care o iubesc mai mult este Evanghelia lui Isus.

3. Mesajul de astăzi

Doamne, învaţă-ne să iubim cuvântul tău; ajută-ne să-l înţelegem bine, ajută-ne să-l urmăm, pentru că este cuvântul iubirii tale.

Evreii iubeau cuvântul Domnului.

- Toată ziua trebuia să fie luminată de cuvântul lui Dumnezeu. La răsăritul soarelui, cât se putea distinge un fir alb de unul negru, evreul recita cea mai importantă lege: “Ascultă, Israele: IHWH este Dumnezeul nostru, IHWH este unul singur. Iubeşte-l pe IHWH, Dumnezeul tău, din toată inima ta, cu toată puterea ta, cu toată viaţa ta…” Seara, când reuşea să observe trei stele pe cer, evreul recita din nou acest nucleu central al cuvântului lui Dumnezeu.

- Şi munca trebuia să fie luminată de Legea lui Dumnezeu. Dimineaţa, înainte să o înceapă, în pauza de la prânz şi de la apus, evreii, repetând câteva fraze din Biblie, îl binecuvântau pe Domnul şi cereau ocrotirea sa. Şi în timpul muncii se opreau uneori pentru a-şi aminti de legea Domnului, şi legau cu două cureluşe două cutiuţe în care erau fragmente din Lege: una pe braţul stâng, aproape de inimă; alta în faţa ochilor, pe frunte.

- Şi hainele trebuiau să amintească de legea lui Dumnezeu. La capetele hainelor şi a mantalelor, evreii puneau ciucuri în mijlocul cărora se afla un fir albastru, asemănător culorii cerului, imagine a tronului lui IHWH. Aşa îşi aminteau de stăpânirea Domnului şi se angajau să păzească legile sale.

- Şi casa trebuia să fie ocrotită de cuvântul lui Dumnezeu. Când intra şi când ieşea din casă, evreul ridica mâna dreaptă şi atingea un mic pergament pe care erau scrise fraze din Biblie. În casa sa ardea întotdeauna o lumină aproape de dulapul unde era păzit cu grijă sulul din piele pe care era scris cuvântul Domnului. Dacă sunt prezenţi şapte oameni, cei care au vocea mai melodioasă îl iau de două mânere decorate, îl deschid şi îl citesc cu solemnitate religioasă.

Noi iubim cuvântul Domnului.

- Şi noi, creştinii, mai ales în biserică, avem gesturi religioase prin care este exprimată iubirea noastră faţă de Biblie, a cărei parte principală este constituită din Evanghelie. (Amintiţi-le copiilor să urmărească cu atenţie cele mai obişnuite gesturi de respect faţă de Cartea sfântă: ridicarea în picioare la Evanghelie, incensarea, sărutul final etc.).

Iubim Biblia pentru că ne aduce mesajul de iubire fidelă şi milostivă a Domnului.

- Evanghelia este vestea cea bună pentru fiecare dintre noi: Isus ne aduce eliberarea, lumina, bucuria mântuirii, manifestarea deplină a bunătăţii infinite a lui Dumnezeu, Tatăl nostru (cf. Evanghelia de astăzi).

4. Exemple

a) De fiecare dată când mergea acasă la un coleg, fiul scriitorului Sinclair Lewis găsea o bunică absorbită în citirea Bibliei. Nu a rezistat curiozităţii şi l-a întrebat într-o zi pe prietenul său:

- Vrei să-mi spui de ce citeşte bunica de fiecare dată Biblia?

- Nu ştiu, a răspuns acesta, probabil îşi pregăteşte şi ea examenele!

Răspunsul acestui băiat american este mai profund decât pare la prima vedere: într-o zi, la examenele finale, vom fi întrebaţi dacă ne-am îndeplinit cu grijă datoria de a primi cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-l pune apoi în practică.

b) Am întrebat, odată, un copil arab:

- Ce ai învăţat azi la ora de Coran?

El s-a luminat la faţă şi mi-a spus fraza pe care a învăţat-o din Cartea sfântă. Atunci i-am cerut:

- Scrie pe nisip cuvintele pe care le-ai învăţat, ca să le pot înţelege mai bine şi eu.

M-a privit aproape terorizat şi mi-a spus:

- Nu! Cuvântul lui Dumnezeu se scrie în minte şi în inimă, nu se scrie pe pământ! (A. GASPARINO, La messa cena del Signore).