Start > Ritul bizantin > Scopul vieții: participarea la ospăț

Scopul vieții: participarea la ospăț

12 December 2009
1,606 afișări

Fraților! Scriindu-le celor din localitatea Colosi, apostolul Pavel se bucură pentru că Evanghelia a ajuns la ei, iar aceștia au primit-o, o cunosc și aduc roadă prin facerea de fapte bune, în adevăr.

Din primele rânduri ale Scrisorii observăm că: Evanghelia se răspândește în lume prin predicare.

Apostolul își asigură destinatarii de faptul că se roagă pentru ei ca să cunoască și să împlinească voia lui Dumnezeu; să ducă o viață pe placul Domnului; să fie întăriți în toate încercările, prin puterea Sa; să-I aducă mulțumire Tatălui pentru că i-a învrednicit să fie părtași mântuirii, arătându-le astfel, că scopul ultim al tuturor creștinilor este viața veșnică.

Apostolul clarifică faptul că este Dumnezeu, Cel care “ne-a smuls” de sub puterea întunericului, pentru a ne introduce în Împărăția Fiului Său, prin care ni s-a dăruit “răscumpărarea și iertarea păcatelor”. “Tema de casă” a noastră constă în dorința acceptării iertării lui Dumnezeu pentru păcatelor noastre, fapt realizabil prin recunoașterea că El este Capul Bisericii pe care trebuie să-L urmăm, prin depărtarea de rău și facerea binelui.

Evanghelia de astăzi – prin gura unui om credincios – recunoaște că este “fericit cel care va lua masa în Împărăția lui Dumnezeu” (Lc 14, 15). Răspunzând acestei afirmații, Isus constată că Dumnezeu îi invită pe toți oamenii la ospăț, dar aceștia, cu diplomație, refuză. Nu sunt capabili să înțeleagă care este binele cel mai de preț, binele suprem al vieții lor.

Răspundem chemării lui Dumnezeu? Într-adevăr prioritatea noastră principală este pregătirea participării la ospățul Împărăției? Cunoaștem Biblia? Acceptăm darul învățăturilor Evangheliei? Ținem poruncile sau mintea noastră este plină de preocupările lumești? Alegem să cinstim invitația Tatălui sau ne încăpățânăm să stârnim mânia Lui?

Din păcate, cei care au o părere foarte bună despre ei, nu consideră că trebuie să citească, să cunoască și să respecte Evanghelia și poruncile.

Nimeni nu ar dori să fie un cerșetor, dar toți ne-am bucura să câștigăm miliardele nemuncite de la Loto! Apostolul Pavel și evanghelistul Luca ne informează că Împărăția este un câștig mult mai mare decât un posibil premiu Loto; că Dumnezeu ne-a răscumpărat prin jertfa sângeroasă de pe cruce a Fiului Său, dăruindu-ne gratis mântuirea, dar netratându-ne ca pe niște cerșetori, ne invită să cooperăm la mântuirea noastră, adică să acceptăm planul Său mântuitor, prin facerea de bine, prin primirea cu bucurie a moștenirii vieții veșnice.

Omul care dorește mântuirea demonstrează că își respectă viitorul veșnic al vieții; recunoaște că este fiu iubit al lui Dumnezeu; admite că Isus l-a iubit cu o dragoste sfântă până a Se sacrifica pentru el, scoțându-l de sub puterea întunericului… Creștinul, la urma urmei, este cel care admite că are nevoie să primească darurile lui Dumnezeu: iubirea și iertarea Sa.

Refuzarea invitației demonstrează individualismul, egoismul, autonomia, dezbinarea, alegerea omului de a sta departe de Dumnezeu, la urma urmei. Nu Dumnezeu ne alungă, ci suntem noi cei care fugim de împărăția Sa.

Prin cuvintele pericopei de astăzi, Isus ne demonstrează că acest timp de pe pământ este hotărâtor pentru alegerea fiecăruia de a intra și participa la ospăț sau a refuza mântuirea. Ei aleg “lucrurile pământești”, neînțelegând că singura alegere importantă este participarea la banchetul dat de Tatăl.

Ne miră că acest lucru îl înțeleg mai bine săracii, nevoiașii, disperații, șchiopii, orbii, adică, cei considerați impuri și excluși de la mântuire, decât oamenii inteligenți și importanți ai acestei lumi? Noi cum judecăm? Nu înțelegem că Dumnezeu ne iubește – pe toți, așa cum suntem – și dorește mântuirea tuturor, inclusiv a celor pe care noi îi disprețuim? De fapt Evanghelia este clară: “Căutați mai înainte de toate Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vi se vor alătura vouă”.

Invitația reflectă dorința lui Dumnezeu de a intra într-o relație “intimă” cu El, de a permite ca Isus să fie “Mirele” inimii noastre.

Cuvintele Domnului sunt adevărate! Faptul că cei aleși nu acceptă invitația trebuie să fie pentru noi un semn puternic, deoarece aleșii zilelor noastre – botezații – riscă să rămână pe dinafară. Avem o explicație la faptul că duminica… mulți creștini aleg să nu vină la Biserică?

Isus spune această pericopă iudeilor. Ei cunoșteau că în Vechiul Testament, cina (ospățul) era simbolul folosit pentru a vorbi de mântuirea pe care Dumnezeu o dăruia tuturor popoarelor (cfr. Is. 25, 6 ș.u; Pr 9,1-6).

Din textul Evangheliei putem înțelege că nu Dumnezeu este cel absent, ci omul, cel care dă o importanță maximă lucrurilor trecătoare.

Fraților! Vă invit să înțelegeți că mântuirea veșnică este deja prezentă și nu trebuie amânată. Răscumpărarea noastră deja s-a produs prin moartea și învierea lui Isus și nu trebuie neglijată. Prin urmare nevoia de a fi fericiți numai Dumnezeu ne-o poate da și nu lucrurile din lume. Iar acest lucru îl înțelege numai omul într-adevăr credincios. Amin.

Ritul bizantin