Start > Ritul bizantin > Isus și diavolul

Isus și diavolul

26 October 2009
1,507 afișări

Autor: pr. Mihai Tegzeș
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a VI-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XXIII-a după Rusalii)

Această evanghelie descrie faptul că și Isus a experimentat momente de tensiune în viața Sa. Minunea se petrece în ținutul Decapoli, zonă păgână. În acea regiune lumea adora idolii și nu pe Dumnezeul adevărat. Faptul că Isus vizitează acest ținut, demonstrează că distruge barierele de rasă și cele religioase, învățându-ne că suntem cu toții frați și că nimeni nu este exclus din Împărăția lui Dumnezeu.

Isus întâlnește un îndrăcit care trăia în cimitir, izolat de viața socială și morală. Eliberându-l, Isus îi restituie demnitatea, dându-i o nouă posibilitate de a trăi omenește, în conformitate cu adevărata sa valoare de copil al lui Dumnezeu.

Teritoriul păgânilor, adică simbol al faptului că era o zonă invadată, stăpânită de tot răul, este confirmat și de cuvântul “legiune”: o mulțime de diavoli.

Este interesant că mai întâi diavolul îl adoră pe Isus, dar mai apoi, din cuvintele pe care le rostește, se poate observa ideea lui greșită despre Dumnezeu. Dumnezeu este binele suprem și prin urmare nu poate provoca răul, suferința, distrugerea. Apoi îi cer să poată intra în turma de porci din apropiere. Observăm că diavolul nu dorește să se îndepărteze din acea zonă, fapt care ne sugerează să credem că dracii au “locuri preferate”. De fapt, ei se instaurează și creează multe “iaduri” în această lume, tocmai acolo unde răul se răspândește, fiind acceptat de oameni și trăit ca stil de viață, acolo unde nimeni nu i se opune, iar diavolul poate să-și stabilească un domiciliu stabil.

Fiind spirite necurate, poate că era mai bine să stea în porci, decât la locul de chin pe care îl meritau. Isus le împlinește dorința, dar notăm că prezența lor este distrugătoare nu numai pentru om, ci pentru orice lucru în care ei pătrund.

Înștiințați de cele întâmplate, proprietarii porcilor, în loc să vadă minunea salvatoare a lui Isus și faptul că în mijlocul lor a venit Mesia – cineva care are putere asupra diavolului și care poate dărui libertatea fiecărui om – reușesc să calculeze numai paguba pe care au suferit-o și-L roagă să plece de la ei.

Și astăzi întâlnim oameni care sunt mult mai interesați de lucrurile lumii acesteia – oricât de mizerabile și trecătoare ar fi – lăsând de o parte atenția cuvenită lui Isus.

Reacția contrară a consătenilor săi poate fi pentru noi prilej de meditare. Prin minunea săvârșită Isus arată că este interesat de lucrurile esențiale: salvarea binelui suprem, viața oamenilor. Apoi cere omului să vestească și altora iubirea și mila lui Dumnezeu de care el a avut parte.

Oare noi nu suntem subordonați multor idoli cărora le dedicăm o mare parte din viață, asemenea celor din Decapoli? Idoli precum fuga după avere, după putere, după succes; idoli care ne îndepărtează de alții și ne împing să trăim “prin morminte”, adică, cu sufletul mort, incapabil să iubească.

Fraților! Și pe noi Isus ne învață să recunoaștem adevărata valoare a lucrurilor, pentru a înțelege într-adevăr de ce anume avem nevoie. Simțim că și nouă, Isus ne cere să predicăm altora iubirea și îndurarea pe care Dumnezeu a arătat-o față de noi?

Odată vindecat, omul dorește să rămână cu Isus. Isus îi cere să fie misionar. El ascultă și devine apostol, deoarece este capabil să povestească ceea ce Dumnezeu a făcut pentru el. De fapt, Evanghelia este vestea cea bună care ne relatează lucrurile minunate pe care Isus le-a săvârșit pentru noi, ca să ne conducă la veșnica fericire.

Îndemnul pe care Isus l-a adresat celui vindecat: “Mergi și spune ceea ce Dumnezeu ți-a făcut” ne privește pe toți! Pentru noi, a-L urma pe Isus implică: “intră în casa ta, în familia ta și spune ceea ce Dumnezeu ți-a făcut!”

Isuse, eliberează-mă de idolii și de dracii care mă îndeamnă să fac răul! Te rog, Isus, să îmi dai putere să mă debarasez de toate lucrurile ce mă împiedică să trăiesc și să povestesc și altora Evanghelia. Amin.

Ritul bizantin