Predici

Această evanghelie descrie faptul că şi Isus a experimentat momente de tensiune în viaţa Sa. Minunea se petrece în ţinutul Decapoli, zonă păgână. În acea regiune lumea adora idolii şi nu pe Dumnezeul adevărat. Faptul că Isus vizitează acest ţinut, demonstrează că distruge barierele de rasă şi cele religioase, învăţându-ne că suntem cu toţii fraţi şi că nimeni nu este exclus din Împărăţia lui Dumnezeu.

Isus întâlneşte un îndrăcit care trăia în cimitir, izolat de viaţa socială şi morală. Eliberându-l, Isus îi restituie demnitatea, dându-i o nouă posibilitate de a trăi omeneşte, în conformitate cu adevărata sa valoare de copil al lui Dumnezeu.

Teritoriul păgânilor, adică simbol al faptului că era o zonă invadată, stăpânită de tot răul, este confirmat şi de cuvântul “legiune”: o mulţime de diavoli.

Este interesant că mai întâi diavolul îl adoră pe Isus, dar mai apoi, din cuvintele pe care le rosteşte, se poate observa ideea lui greşită despre Dumnezeu. Dumnezeu este binele suprem şi prin urmare nu poate provoca răul, suferinţa, distrugerea. Apoi îi cer să poată intra în turma de porci din apropiere. Observăm că diavolul nu doreşte să se îndepărteze din acea zonă, fapt care ne sugerează să credem că dracii au “locuri preferate”. De fapt, ei se instaurează şi creează multe “iaduri” în această lume, tocmai acolo unde răul se răspândeşte, fiind acceptat de oameni şi trăit ca stil de viaţă, acolo unde nimeni nu i se opune, iar diavolul poate să-şi stabilească un domiciliu stabil.

Fiind spirite necurate, poate că era mai bine să stea în porci, decât la locul de chin pe care îl meritau. Isus le împlineşte dorinţa, dar notăm că prezenţa lor este distrugătoare nu numai pentru om, ci pentru orice lucru în care ei pătrund.

Înştiinţaţi de cele întâmplate, proprietarii porcilor, în loc să vadă minunea salvatoare a lui Isus şi faptul că în mijlocul lor a venit Mesia – cineva care are putere asupra diavolului şi care poate dărui libertatea fiecărui om – reuşesc să calculeze numai paguba pe care au suferit-o şi-L roagă să plece de la ei.

Şi astăzi întâlnim oameni care sunt mult mai interesaţi de lucrurile lumii acesteia – oricât de mizerabile şi trecătoare ar fi – lăsând de o parte atenţia cuvenită lui Isus.

Reacţia contrară a consătenilor săi poate fi pentru noi prilej de meditare. Prin minunea săvârşită Isus arată că este interesat de lucrurile esenţiale: salvarea binelui suprem, viaţa oamenilor. Apoi cere omului să vestească şi altora iubirea şi mila lui Dumnezeu de care el a avut parte.

Oare noi nu suntem subordonaţi multor idoli cărora le dedicăm o mare parte din viaţă, asemenea celor din Decapoli? Idoli precum fuga după avere, după putere, după succes; idoli care ne îndepărtează de alţii şi ne împing să trăim “prin morminte”, adică, cu sufletul mort, incapabil să iubească.

Fraţilor! Şi pe noi Isus ne învaţă să recunoaştem adevărata valoare a lucrurilor, pentru a înţelege într-adevăr de ce anume avem nevoie. Simţim că şi nouă, Isus ne cere să predicăm altora iubirea şi îndurarea pe care Dumnezeu a arătat-o faţă de noi?

Odată vindecat, omul doreşte să rămână cu Isus. Isus îi cere să fie misionar. El ascultă şi devine apostol, deoarece este capabil să povestească ceea ce Dumnezeu a făcut pentru el. De fapt, Evanghelia este vestea cea bună care ne relatează lucrurile minunate pe care Isus le-a săvârşit pentru noi, ca să ne conducă la veşnica fericire.

Îndemnul pe care Isus l-a adresat celui vindecat: “Mergi şi spune ceea ce Dumnezeu ţi-a făcut” ne priveşte pe toţi! Pentru noi, a-L urma pe Isus implică: “intră în casa ta, în familia ta şi spune ceea ce Dumnezeu ţi-a făcut!”

Isuse, eliberează-mă de idolii şi de dracii care mă îndeamnă să fac răul! Te rog, Isus, să îmi dai putere să mă debarasez de toate lucrurile ce mă împiedică să trăiesc şi să povestesc şi altora Evanghelia. Amin.

pr. Mihai Tegzeş Ritul bizantin