Start > Ritul bizantin > Îndrăcitul din Gherasa

Îndrăcitul din Gherasa

10 October 2009
1,319 afișări

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas
Duminica a VI-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XXIII-a după Rusalii)

Încă din cele mai vechi timpuri, posesiunea demonică și bolile psihice au înspăimântat omenirea. La fel și lucrarea lui Blett trezește în oameni spaime și neliniști ancestrale, exagerând însă prin accentuarea unor aspecte ale exorcismelor. Interesantă este și imaginea mamei, care rămâne atee. În anul 1971 a apărut în USA cartea autorului William Blett, intitulată Exorcistul, iar câțiva ani mai târziu, pe baza acestei cărți, s-a realizat filmul cu același nume. Conținutul acestui film este înfiorător: demonul, duhul cel rău, posedă o fetiță, acționează asupra ei în așa măsură, încât aceasta trece prin chinuri infernale. Doi părinți iezuiți, cu aprobarea autorităților bisericești, au îndeplinit ritualul de exorcizare asupra fetiței, ficțiunea literară mergând acolo până la sacrificiul exorciștilor în favoarea fetiței. La întrebarea preotului adresată mamei fetiței, dacă crede în Dumnezeu, aceasta răspunde: “Dacă este vorba despre Dumnezeu, eu nu cred; dacă este vorba despre diavol această este o altă chestiune”. Interesanți oameni! Unii ca aceștia cred mai degrabă în existența diavolului, decât în cea a lui Dumnezeu, Creatorul întregii lumi. Timpurile noastre, numără milioane de sataniști, care se roagă lui Satan și-l venerează, împotrivindu-se cultului lui Dumnezeu.

Evanghelia de astăzi prezintă de asemenea un posedat: familia l-a legat cu lanțuri, dar el le-a rupt cu puterea satanei, alerga prin pustiu, astfel încât devenise spaima tuturor care treceau prin apropierea lui. Există în lume oameni care se închină celui rău, dar sunt și persoane care nu cred în existența duhurilor necurate – a diavolului.

Sfânta Scriptură vorbește deseori despre diavoli, despre duhuri rele, despre satana. De unde a apărut satana? Cine l-a creat? «Și a privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată erau bune foarte»(Geneză 1, 31). Înainte de crearea omului, Dumnezeu a creat o mulțime nenumărată de îngeri minunați. La fel ca și protopărinții noștri Adam și Eva în Paradis, așa și îngerii au trebuit să treacă proba fidelității față de Dumnezeu. Porunca dată de Dumnezeu sau acceptarea slujirii după planul divin sunt întrebări adresate creaturilor care au primit chipul și asemănarea lui Dumnezeu în realitatea lor intimă, personală : omul și îngerii. Răspunsul creaturii în fața Creatorului este simplu : «accept, în virtutea voinței mele libere, să Te urmez», sau altfel spus «Te iubesc Doamne!» Însă nici omul și nici o parte a Îngerilor nu L-au iubit pe Dumnezeu mai presus de orgoliul și egoismul propriu. Cel mai măreț înger, numit Lucifer, adică purtătorul de lumină, s-a răzvrătit, revoltându-se împotriva lui Dumnezeu, spunând: “Nu-I voi servi Lui”, atrăgând după el o parte din îngeri (Isaia 14, 2-13). Din acea clipă, îngerii revoltați și-au pierdut frumusețea, puterea, sfințenia și au devenit diavoli.

Evanghelistul Luca a consemnat cuvintele lui Isus: «Am văzut pe satana, ca un fulger, căzând din cer» (Luca 10, 18). Sfântul Apostol Petru, în a doua Epistolă a lui scrie: «Dumnezeu nu a cruțat pe îngerii care au păcătuit, ci legându-i cu legăturile întunericului din infern, i-a dat să fie păziți spre judecată» (cf. 2 Petru 2, 4). Prin urmare revolta împotriva Creatorului a dat naștere la diavoli, iar păcatul mândriei a transformat pe îngerii revoltați în diavoli.

Existența diavolilor nu este o iluzie. Diavolul l-a ispitit pe Isus Hristos în pustiu (Matei 4, 1-11; Luca 4, 1-13; Marcu 1, 12-13). La Cina cea de pe Urmă, Hristos, s-a adresat Apostolului Petru: «Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu, iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credința ta» (Luca 22, 31-32). Apostolul Petru scrie în epistola lui: «Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (1 Petru 5, 8). Diavolul, duhurile cele rele, sunt dușmanii lui Dumnezeu, aceștia îi urăsc pe oameni deoarece sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Ei urăsc adevărul, virtutea, binele, ne urăsc pe noi și doresc să ne stăpânească pentru totdeauna.

Dacă nu ar fi fost satana, noi am fi fost acum în Paradis. Dacă nu ar fi fost satana nu ar fi fost nevoie de cele zece Porunci ale lui Dumnezeu, iar Fiul lui Dumnezeu nu ar fi murit pe Cruce. Sfântul Apostol Ioan scrie: «Pentru aceea s-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să distrugă lucrarea diavolului» (1 Ioan 3, 8). În Cartea Apocalipsei citim despre un avertisment foarte serios: «Vai vouă, pământule și mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci știe că timpul este scurt» (Apocalipsa 12, 12). Satana acționează neîntrerupt. Zilnic mijloacele de informare în masă relatează despre prezența răului în lume, despre rezultatul tentațiilor diavolești.

Cum poți să explici, că oameni raționali, copii ai lui Dumnezeu, răscumpărați cu sângele Fiului lui Dumnezeu, cad zilnic sub influența atâtor lucruri necugetate? Oare nu este lucrarea diavolului, faptul că zilnic paginile presei sunt pline de știri privitoare la diferite fapte cu caracter negativ, care au avut loc în lume precum: asasinate, violuri, tâlhării, imoralități? Satana nu doarme!

Într-un an, un episcop catolic american, la o conferință ținută în Washington, explica cum trebuie trăită Sfânta Liturghie. În același timp, nu departe de hotelul în care acesta ținea conferința, sataniștii revoltați prezentau într-un teatru, un film prin care arătau cum se desfășoară așa numita liturghie satanistă. Într-una din secvențe Preotul satanist recita rugăciuni blasfemiatoare, puteau fi auzite blesteme la adresa Creatorului Dumnezeu, iar cu cuțitul despica Sfântul Sacrament furat de la o celebrare euharistică. “Triumful satanei!” – spunea acesta.

Să nu ne temem de tentațiile diavolului. Chiar și sfinții lui Dumnezeu deseori treceau prin tentații cumplite în privința diferitelor păcate. În Epistola Sfântului Iacob citim cuvintele: «Fericit este bărbatul, care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieții, pe care a făgădit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El» (Iacob 1, 12). Îndurătorul Dumnezeu, tuturor ne oferă puterea și harul cuvenit pentru a învinge chiar și cele mai cumplite tentații venite din partea diavolului. Sfântul Pavel, în Epistola către efeseni îi atenționează pe creștini prin cuvintele: «Nu dați loc diavolului»(Efeseni 4, 27).

În cadrul Sacramentului Sfântului Botez, prin cuvintele părinților, ne-am lepădat de satana și de toate lucrările lui depunând promisiunea servirii lui Hristos cu fidelitate. Să ne reînnoim cât mai des promisiunile noastre de la Sfântul Botez, dacă nu prin cuvinte, atunci în cugetul nostru, în inima și sufletul nostru. Isus Hristos l-a alungat de la El pe ispititor cu cuvintele: «Piei, satano! Căci scris este: “Domnului Dumnezeului tău să I te închini și Lui singur să-I slujești» (Matei 4, 10). Tot prin intermediul acestor cuvinte să alungăm și de la noi toate șoaptele tentante ale duhului cel rău.

Rugăciune

Preamărite Dumnezeule, Cel ce domnești peste toată lumea, nu întârzia să privești la nevoințele acestei lumi pe care Tu ai creat-o. Când ai zidit-o, a fost cu totul bună și ai dat-o omului să o îngrijească. Dar omul a uitat de atâtea ori de voința Ta, acceptând să urmeze îndemnul celui care s-a răzvrătit împotriva Ta – satana. Astăzi lumea pare cucerită de acest fals dumnezeu pe care îl deservește cu atâta ardoare, fără să-și dea seama de pericolul care o pândește. Cei mai mulți dintre noi am uitat de Tine, Dumnezeul binelui și al fericirii noastre. Nu facem efortul de a ne câștiga bucuria și fericirea adevărată și eternă, ci pentru a ne câștiga cât mai multă durere, chin și suferință. Diavolul a întunecat mințile celor mai mulți oameni spre a confunda binele cu răul, spre a renunța la mântuire și a-și câștiga condamnarea cea veșnică.

O Dumnezeule îndurător, Isuse Hristoase, privind la realitatea și durerea acestei lumi, adu-ți aminte de Sacrificiul Iubirii Tale de pe Cruce. Nu ne lăsa orbiți de câștigul acestei lumi trecătoare. Alungă de la noi orice formă de asuprire diavolească, și trezește-ne acum, poate în ultima oră a vieții noastre, la adevărata realitate, pe care să o dorim și care să ne conducă în mod sigur la Tine. Fă ca Biserica Ta, să învingă pe toții dușmanii ei și ca fiii ei să răspândească lucrarea Ta în inimile și sufletele oamenilor, spre a Te cunoaște și a ne bucura cu toții de Tine de-a pururi. Amin.

Ritul bizantin